5,361 matches
-
o să dreg. Vorbe de ocnaș... Atunci au costat vorbele alea un an preț pe restrictivă la Galați... pentru niște vorbe... Când ameninți în instanță, e nasol. Păi, când mă condamni prin prezumție că pe baza că sunt evreu și cu pistolul ăla și cartușele alea sunt ale lui în mod sigur, nu amprente, nu absolut nimic... Numai că am fost găsit și eu, și el în același loc. Nu erau ale mele. Știam ceva de ele, dar... Și, prin prezumție, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
stradă... Acolo vede o fustă de-o palmă, sau de două... Zice: „Aa, este“. Nu, nu. Înainte, aveau valori. Era scara asta a valorilor bine determinată. Acuma, nu, eu sunt tânăr, eu am putere... Mai pune mâna și pe un pistol, pe o chestie d-asta... el e cine e... Și totul i se cuvine lui, totul trebuie să-i vină lui. Acuma, ce să vă spun eu, încă în ’90, când mai eram și eu liber, mai era totuși o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
buzunare, nu te joci cu simțul omului. Mergeam în autobuze cu alții cum face și azi, mâine, dădeau portofelele, până m-am băgat eu. Furam singur. Cel mai tare era Fărâmă de la Vălcea. Ăla dacă se dădea lângă polițist lua pistolul. De câte ori i-a făcut. Îi îmbăta, le lua pistolul și le ducea pistolul la comandant pe masă. Eu fugeam de organ. Nu suportam. Și înainte, femeile erau, plecau, care stăteau, stăteau și așa mai departe. Când nu mi-au plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
autobuze cu alții cum face și azi, mâine, dădeau portofelele, până m-am băgat eu. Furam singur. Cel mai tare era Fărâmă de la Vălcea. Ăla dacă se dădea lângă polițist lua pistolul. De câte ori i-a făcut. Îi îmbăta, le lua pistolul și le ducea pistolul la comandant pe masă. Eu fugeam de organ. Nu suportam. Și înainte, femeile erau, plecau, care stăteau, stăteau și așa mai departe. Când nu mi-au plăcut femeile? Prima oară am făcut-o cu una mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
face și azi, mâine, dădeau portofelele, până m-am băgat eu. Furam singur. Cel mai tare era Fărâmă de la Vălcea. Ăla dacă se dădea lângă polițist lua pistolul. De câte ori i-a făcut. Îi îmbăta, le lua pistolul și le ducea pistolul la comandant pe masă. Eu fugeam de organ. Nu suportam. Și înainte, femeile erau, plecau, care stăteau, stăteau și așa mai departe. Când nu mi-au plăcut femeile? Prima oară am făcut-o cu una mai mare ca mine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
l-a apucat de umeri pe Endō, care stătea lângă el. A apăsat atât de tare, încât Endō s-a zgârcit de durere. Legăturica cea neagră a căzut pe jos și din ea s-a rostogolit un obiect. Era un pistol Colt. 6 Noaptea în Sanya Bărbatul cu pelerină nu a încercat să-l oprească pe Gaston sau să pună mâna pe pistol. Înainte de a se putea debarasa de mâna grea a lui Gaston, care-i apăsa cu toată puterea umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
durere. Legăturica cea neagră a căzut pe jos și din ea s-a rostogolit un obiect. Era un pistol Colt. 6 Noaptea în Sanya Bărbatul cu pelerină nu a încercat să-l oprească pe Gaston sau să pună mâna pe pistol. Înainte de a se putea debarasa de mâna grea a lui Gaston, care-i apăsa cu toată puterea umărul, a fost doborât de un nou acces de tuse. Și-a dus pumnul la gură și a tușit violent. Dacă Gaston ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care-i apăsa cu toată puterea umărul, a fost doborât de un nou acces de tuse. Și-a dus pumnul la gură și a tușit violent. Dacă Gaston ar fi profitat de acest prilej, ar fi putut pune mâna pe pistolul de la picioarele lor, dar când l-a văzut pe Endō scuturându-se de durere și i-a zărit licărirea de tristețe din priviri - asemănătoare cu cea a unui animal încolțit -, inimosul Gaston și-a retras nesăbuit mâna. Endō și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu spatele la ușă și și-a amintit, cu compasiune, de chipul desfigurat al lui Endō numai cu câteva clipe în urmă și de luminița ciudată din ochii săi negri. Nu mai era deloc supărat. Când Endō s-a aplecat încet după pistol, Gaston a fost incapabil să facă vreun gest ca să-l oprească. Șoferul arunca din când în când câte o privire spre bancheta din spate. În cazul în care Gaston îl ataca pe Endō, ar fi oprit imediat mașina. — Te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tine. — Ce mai contează dacă mă fac bine sau nu? răspunse Endō cu voce răgușită. Un ucigaș ca mine nu are cum să trăiască o veșnicie... Apoi s-a întors spre Gaston și, zâmbind ușor, a ridicat mâna care ținea pistolul. L-a îndreptat spre Gaston un timp, urmărind cu o plăcere sadică chipul străinului contractându-se de frică. A pus degetul pe trăgaci și a apăsat ușor. Nu s-a întâmplat nimic. Un zgomot puternic, dar nici un glonț. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ducea de la Komba la Meguro. — Am învățat cu mulți ani în urmă. — Ce-ai de gând cu matahala asta de francez? — Îl putem folosi în locul bătrânului. Fiind străin, o să ne fie mai ușor, răspunse Endō în timp ce vâra gloanțe în încărcătorul pistolului pe care-l ținea în mână. Magazinele de pe stradă, văzute din mașină, păreau doar niște pete de lumină. Nimeni nu și-ar fi putut imagina că bietul Gaston era în mașină și tremura de frică. Intenționase să bea doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să fie urmărită. Știu că vrei s-o vezi, dar e cam periculos. Îhî. — Cred că ar fi bine să ne pierdem prin mulțime, prin Sanya, în noaptea asta. — Cred că ai dreptate. Mă las pe mâna ta. Endō băgă pistolul în buzunar și își aprinse o țigară. Întorcându-se spre Gaston, îl întrebă: — Fumezi, străine? Gaston clătină din cap mâhnit. La flacăra roșie a brichetei se zări, pentru o clipă, trupul mătăhălos al lui Gaston ghemuit într-un colț, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
înapoi. Acum, străine, râzi și prefă-te că-mi vorbești... mai ales când or să se uite în mașină. Înțelegi? Râzi! — Vreau să merg înapoi! — Bine, bine. Dar râzi! Parle n’importe quoi. Endō zâmbi ușor, dar ținea mâna cu pistolul în coastele lui Gaston. S-a apropiat un polițist cu o lanternă în mâna dreaptă. Șoferul a pus cuminte piciorul pe frână și a oprit mașina. — Sacre flic... va au diable, n’est-ce pas, monsieur? Endō, zâmbitor, se prefăcea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston. Dând drumul la un șuvoi de cuvinte franțuzești fără noimă, el încerca să lase impresia că poartă o conversație plăcută. Dacă era să scape, acum era momentul. Gaston îl privea fix pe polițist, care părea însă cam puștan. Cu pistolul înfipt în coaste nu putea spune nimic, dar încerca, disperat, să comunice din priviri. Din nefericire, cu cât era mai serios, cu atât părea mai comică fața lui de cal. — Fils de putain de crapaud. — Vă rog să mă scuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
putain de crapaud. — Vă rog să mă scuzați, spuse polițistul bătând cu degetele în geam. Facem un control de rutină. — Quel pet rance. Endō continua să-i vorbească lui Gaston, neuitând nici o clipă să zâmbească. Când Gaston a deschis fereastra, pistolul i-a intrat și mai adânc în coaste. Caca merde pipi. — A, e străin, spuse polițistul, devenind și mai rezervat. — Poftim! Gaston i-a întins polițistului pânza albă pe care o strângea în mână. Gestul a fost neașteptat. Acesta, buimăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
reamintit Endō. Și mai bine fă-ți hainele sul și dormi cu ele sub cap. Altfel... ți le fură peste noapte, străine. Endō s-a rezemat de perete și, tușind de se cutremura din toate mădularele, a început să șteargă pistolul cu batista. — Ne culcăm? După ce-au întins așternutul pe rogojini, Endō și-a scos haina, cămașa și pantalonii, le-a împăturit și și le-a pus sub cap, după cum îl sfătuise pe Gaston. Apoi s-a întins pe saltea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
după cum îl sfătuise pe Gaston. Apoi s-a întins pe saltea. Îmbrăcat, părea un bărbat înalt și slab. În lenjeria de corp, arăta mai solid. Dacă te uitai la el, nu-ți venea să crezi că scuipă sânge. A pus pistolul chiar în mijlocul așternutului, dând dovadă de precauția ce-i caracterizeazâ pe cei care trăiesc de pe urma pistolului. În cazul în care ar fi fost surprins de vreun dușman în somn, aceasta era cea mai bună poziție. Putea pune rapid mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și slab. În lenjeria de corp, arăta mai solid. Dacă te uitai la el, nu-ți venea să crezi că scuipă sânge. A pus pistolul chiar în mijlocul așternutului, dând dovadă de precauția ce-i caracterizeazâ pe cei care trăiesc de pe urma pistolului. În cazul în care ar fi fost surprins de vreun dușman în somn, aceasta era cea mai bună poziție. Putea pune rapid mâna pe pistol. — Străine, nu te culci? E ora două noaptea, spuse Endō în șoaptă, îngropându-și bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
chiar în mijlocul așternutului, dând dovadă de precauția ce-i caracterizeazâ pe cei care trăiesc de pe urma pistolului. În cazul în care ar fi fost surprins de vreun dușman în somn, aceasta era cea mai bună poziție. Putea pune rapid mâna pe pistol. — Străine, nu te culci? E ora două noaptea, spuse Endō în șoaptă, îngropându-și bărbia în așternut. Fii cu băgare de seamă. Eu dorm ușor. Te aud dacă încerci să pleci din cameră. Gaston zâmbi trist. Încă mai tremura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu, era chiar în cămăruța lui Higurashitei. Uite, bărbatul care respira greu lângă el era pustnicul Orientului, vlăguit, ofilit, ca o așchie. Dar bărbatul care respira lângă el nu era nici Higurashitei, nici Takamori. Era un ucigaș cu mâna pe pistol. Gaston mai ațipea câte un pic, apoi deschidea iar ochii și îi arunca o privire bărbatului de lângă el. Începură să se ivească zorile în Sanya. — Unde mergi? Deși Gaston nu făcuse nici cel mai mic zgomot când ieșise din așternut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Japoniei. Dar, Gas, și în gaură de șoarece dau eu de ei... Tokyo, chiar Tokyo în care ne aflăm! N-o să-mi scape! Endō și-a băgat mâna în buzunarul pelerinei și s-a oprit. Zâmbea. Gaston știa că strânge pistolul în mână. Erau multe restaurante ieftine în Sanya, pentru cei care stăteau la hanuri. Se găsea miso cu zece yeni porția, legume murate cu cinci yeni. Țigările se vindeau la bucată, deci luai câte doreai... După război mai greu întâlneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-a îmbrăcat, a scos un aparat de ras electric, cu baterii, și s-a bărbierit. Gaston era teribil de uimit de schimbare. Ce tânăr frumos era acum. — O, Endō-san! exclamă Gaston. Beau garçon, n’est-ce pas? — Bineînțeles... Dă-mi pistolul! A luat din mâna lui Gaston pelerina și a scos din ea pistolul. L-a băgat în tocul prins de centura care-i atârna pe umăr. — Gas, așteaptă-mă aici. A deschis apoi portiera și a ieșit pe trotuar, îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-a bărbierit. Gaston era teribil de uimit de schimbare. Ce tânăr frumos era acum. — O, Endō-san! exclamă Gaston. Beau garçon, n’est-ce pas? — Bineînțeles... Dă-mi pistolul! A luat din mâna lui Gaston pelerina și a scos din ea pistolul. L-a băgat în tocul prins de centura care-i atârna pe umăr. — Gas, așteaptă-mă aici. A deschis apoi portiera și a ieșit pe trotuar, îmbrăcat elegant. A dispărut imediat în mulțimea care începuse deja să mișune prin Ginza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a privit tăcut în jos, spre bărbatul cel gras, prăbușit pe sacii de ciment de la picioarele lui. Chelia i s-a umplut de broboane de sudoare. Zâmbetul lui Endō era ca de gheață. Zgomotul de pe șantier, asurzitor. Endō a luat pistolul în mână. Îl învârtea pe degete și metalul negru strălucea puternic în lumina soarelui. Kanai s-a agățat de sacii de ciment, uitându-se drept în țeava pistolului. Nu faceți un lucru necugetat! țipă Kanai. — Ridică-te! îi ordonă Endō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Endō era ca de gheață. Zgomotul de pe șantier, asurzitor. Endō a luat pistolul în mână. Îl învârtea pe degete și metalul negru strălucea puternic în lumina soarelui. Kanai s-a agățat de sacii de ciment, uitându-se drept în țeava pistolului. Nu faceți un lucru necugetat! țipă Kanai. — Ridică-te! îi ordonă Endō încet. Intră acolo! I-a arătat cu degetul o gaură întunecată care mirosea a ciment. — Endō, zău, n-am fost eu. N-am fost eu ăla. Maiorul Kobayashi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]