3,204 matches
-
eliberă din strânsoare. Chiloții îmi erau pătați. Huiduma a adus un prosop curat din baie și mi-am tamponat rana. — Te coși imediat. Șapte copci și ești ca nou. O să rămână o cicatrice, dar n-o vede nimeni acolo, zise Pitic. Ne pare rău, dar se mai întâmplă și de-astea pe lume. A îndepărtat prosopul de pe rană și a privit-o. Nu era foarte adâncă, dar suficient cât să sângereze. — După ce plecăm noi, să-i arăți individului din Sistem ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că e mai bine să fac așa cum îmi dictează ei. — Deci voi l-ați plătit și pe individul ăla de la gaze! Ați făcut-o special ca să am timp să ascund obiectul, nu? — Îmi place că ești deștept, mi se adresă Pitic. Dacă toate merg bine, te lăsăm în viață, așa că folosește-ți capul ca lumea, adăugă el privindu-l pe Matahală. Cei doi au părăsit camera. N-a fost nevoie nici să deschidă, nici să închidă ușa. Sărită din țâțâni cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se folosise de ele pentru cercetările personale. Profesorul mă luase drept mostră și făcuse experimente pe baza acesteia pentru a-și perfecționa sistemul lui propriu și pentru a ajunge să-i întreacă pe toți în domeniu. După cum îmi sugerase și Pitic, eu eram nucleul cercetărilor lui. Mai bine zis, cobaiul lui. Inventase niște date codificate pe care mi le-a dat să le permutez ca să vadă cum reacționau în conștiința mea. Dacă așa stăteau lucrurile, atunci reacția începuse deja. Bomba cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nucleul cercetărilor lui. Mai bine zis, cobaiul lui. Inventase niște date codificate pe care mi le-a dat să le permutez ca să vadă cum reacționau în conștiința mea. Dacă așa stăteau lucrurile, atunci reacția începuse deja. Bomba cu ceas. Dacă Pitic avea dreptate? Mi-am făcut rapid niște calcule în minte. Cât timp a trecut de când am terminat cu permutările? Au trecut aproape douăzeci și patru de ore de când m-am trezit după ce terminasem cu ele. Am pierdut o mulțime de timp. Oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
valoare sinestezii de tip modern, eul liric devine, o dată în plus, o înfățișare metonimică a universului, plină de sunete nuanțate cromatic și de culori încărcate de note muzicale. Cu versurile pentru copii (și nu numai) din Laleaua și cei trei pitici (1989), poetul își proiectează cititorii în lumea inocenței, vădind totodată o preocupare pentru valența educativă a textelor. Susținute de o informație densă, dialogurile din volumul Intersecții spirituale evidențiază în F. un interlocutor seducător, care știe să dirijeze cursul interviurilor după
FRIDUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287090_a_288419]
-
combinându-se în așa fel încât rezultă o portretistică deseori pregnantă. SCRIERI: Intersecții spirituale, Iași, 1981; Pe o rază de soare, București, 1983; Sunete și culori, Iași, 1984; Cum să prinzi o pasăre măiastră, București, 1987; Laleaua și cei trei pitici, București, 1989; Jocul de-a himerele, Iași, 1997. Repere bibliografice: Voicu Bugariu, Cartea de debut. Meseria de interlocutor, LCF, 1981, 24; Valeriu Stancu, „Pe o rază de soare”, CRC, 1984, 22; C. Isac, „Sunete și culori”, CRC, 1984, 43; Al.
FRIDUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287090_a_288419]
-
multă vorbă, București, 1980; Infinitul din preajmă, București, 1983; Vin șoimii, București, 1985; Călător în prag, București, 1988. Traduceri: Dusza Czara-Stec, Zori de zi, București, 1940; Karl May, Winnetou, I-III, București, 1967, Testamentul incașului, București, 1971; Ludwig Bechstein, Căciula piticului, București, 1969; Horst Beseler, Râpa huhurezului, București, 1970; R. Münchgesang, Rübezahl, duhul munților, București, 1970; Joseph von Eichendorff, Poezii, București, 1972; Friedrich Wolf, Basme pentru copii mari și mici, București, 1973; Evgheni Evtușenko, Poezii, București, 1974 (în colaborare cu Ioan
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
Rendez-vous au Jugement Dernier și în alte scrieri din exil. În 1997, într-un proiect de prefață la ediția Opere (ediție ce nu a fost înfăptuită), D. notează referitor la Colecția de Biografii...: „Am scris cu inima grea, între mârâiturile piticului sinistru Beniuc și acreala de sus a călăului literaturii române Răutu.” Valoarea estetică a acestor fișe epice diferă de la un fragment la altul. Unele, ca Proprietatea și posesiunea, sunt excepționale, peste nivelul epic al Cronicii de familie. Micul roman face
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Doamna Bovary și Salammbô de Flaubert, Regele petrece de Victor Hugo, Bolnavul închipuit de Molière, Manon Lescaut de Abatele Prévost, Povestiri cu zâne de Contesa de Ségur, Prizonier în Germania de Pierre Benoit, Regele Lear de Shakespeare, Gulliver în țara piticilor de Swift, Spovedania unui medic de Arthur Conan Doyle, Duelistul de I.S. Turgheniev, Povestiri fantastice de E.T.A. Hoffmann, Vechiul Heidelberg de W. Meyer-Förster ș.a. Nu fără o anume dexteritate, dovedită și în numeroase sonete, D. pastișează pe rând toate
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
1932]; O jumătate de om, București, [1937]; Porunca toamnei, București, [1942]; Ioana, București, [1943]. Traduceri: Fr. Coppée, Greva făurarilor, București, f.a., Iacobiții, București, f.a., Părăsita, București, f.a., Trecătorul, București, f.a.; J. Swift, Pățaniile lui Gulliver, București, 1902; Gulliver în țara piticilor, București, 1920; Molière, Bolnavul închipuit, București, [1906]; Victor Hugo, Regele petrece, București, 1907; I.S. Turgheniev, Duelistul, București, [1908]; G. Flaubert, Doamna Bovary, București, 1909, Salammbô, București, [1913]; E.T.A. Hoffmann, Povestiri fantastice, București, [1909]; Wilhelm Meyer-Förster, Vechiul Heidelberg, București, [1909
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
1978; Arhitectura visului, Timișoara, 1982; Culegătorul de alge, Timișoara, 1985; Dodoacă și Biciușcă, Timișoara, 1986; Castelul de calcar, București, 1988; Căsuța fermecată, Iași, 1989; Epistole, Cluj-Napoca, 1990; Cărarea din insulă, Timișoara, 1991; Psalmii în versuri, Timișoara, 1993; Cronică, Timișoara, 1993; Piticul arămiu, Timișoara, 1995; Abaddon, Timișoara, 1995; Ecclesiastul în versuri, Timișoara, 1997; Pildele în versuri, Timișoara, 1998; Poezii despre și pentru Raluca, Timișoara, 1998; Scrisori la un prieten, Timișoara, 2000; Exodul, Timișoara, 2001; Omul de cenușă, pref. Adrian Dinu Rachieru, Timișoara
DORCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
În vedete de carton sau de fier au contribuit, prin gesturile energice cu care au despuiat literatura (reconstituite acum În decorul original) la dezvăluirea și Înțelegerea ei. Cartea lui Antoine Compagnon poate fi citită ca basmul Albei-ca-Zăpada și celor șapte pitici, unde eroina este teoria literară În ireductibilitatea frămîntărilor ei, iar Făt-Frumos, autorul cărții, venit s-o salveze nu atît pentru că o iubea ci pentru a face cu ochiul cititorului: uite, aici e tîlcul, fără mine basmul n-avea nici un sens
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai mari, Minuit, care refuză poezia). Volumul lui Marie Redonnet se numește La mort & Cie, nu are paginile numerotate și conține terțete epice - cinci pe fiecare pagină - care combină ad inifinitum ipostazele a șapte personaje principale: chinezul, cel mai mic pitic, piticul, nebunul, regele, mortul, spînzuratul, la care se adaugă reprezentanți ai unor meserii dintotdeauna (olarul, judecătorul, etc.) și apostolii (desemnați, scurt, „les apotres”). Un aer funest Însoțește fragmentele volmului, iar ordinea lor, după cum sugerează paginile nenumerotate, este aleatorie. Important este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mari, Minuit, care refuză poezia). Volumul lui Marie Redonnet se numește La mort & Cie, nu are paginile numerotate și conține terțete epice - cinci pe fiecare pagină - care combină ad inifinitum ipostazele a șapte personaje principale: chinezul, cel mai mic pitic, piticul, nebunul, regele, mortul, spînzuratul, la care se adaugă reprezentanți ai unor meserii dintotdeauna (olarul, judecătorul, etc.) și apostolii (desemnați, scurt, „les apotres”). Un aer funest Însoțește fragmentele volmului, iar ordinea lor, după cum sugerează paginile nenumerotate, este aleatorie. Important este, pentru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
filosofică a proporțiilor, Echenoz nu are nimic irepresibil de transmis, dacă nu faptul că n-a mai rămas nimic capital de spus pentru că totul e posibil În cea mai bună dintre lumi. Iar dacă totul e posibil, de la existența unui pitic invizibil care salvează viața cuiva În picaj spre asfalt; până la un pahar de vin băut cu subalternul care ți-a furat milioane după ce În prealabil ai aflat că murise, nimeni nu poate să mai spună nimic capital. Pentru că un adevăr
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1896, cercul cultural local al Astrei (bibliotecă, săli de lectură și cor). Culege neobosit folclor, avându-l ca model pe Ion Pop-Reteganul. Debutează în 1886, în „Gazeta poporului” din Timișoara, cu un apel către învățători și, în același an, cu Pitic Țințarul. În continuare, colaborează , timp de aproape șase decenii, la un mare număr de ziare și reviste: almanahuri și calendare, „Foaia diecezană”, „Drapelul”, „Luceafărul”, „Familia”, „Tribuna”, apoi, după Unire, la „Arhivele Olteniei”, „Semenicul”, „Banatul literar”, „Calendarul românului”, „Almanahul Banatului” ș.a.
CATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]
-
pseudonimele Melania Chirnoagă, Emanoil Radian sau Teodor Chiru. A publicat volumul de nuvele Carte de dragoste (1935), romanul Logodna (1940), studiul Alexandru Călinescu, poet al tristeții (1937) și, în colaborare cu Virgil Chirnoagă, o cărticică pentru copii ( Poveste c-un pitic, doi oameni din Lună și-o împărăție). De asemenea, a tradus din scriitoarea italiană Antonia Pozzi (Cuvinte, 1941). Stabilindu-se la București în 1942, C. se va dedica exclusiv criticii literare. Invalid de război, se stinge prematur, în urma unui accident
CHIRNOAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286212_a_287541]
-
rareori în studii de anvergură (cum sunt cele despre Lucian Blaga sau Stendhal). SCRIERI: Carte de dragoste, Brașov, 1935; Alexandru Călinescu, poet al tristeții, Călărași, 1937; Logodna, București, 1940; Basoreliefuri, îngr. și pref. Gheorghe Perian, Cluj-Napoca, 1977; Poveste c-un pitic, doi oameni din Lună și-o împărăție (în colaborare cu Virgil Chirnoagă), București, f.a. Traduceri: Antonia Pozzi, Cuvinte, București, 1941. Repere bibliografice: Romulus Demetrescu, Mihail Chirnoagă, „Carte de dragoste”, PLI, 1935, 2-3; Octav Șuluțiu, „Carte de dragoste”, FRZ, 1935, 4
CHIRNOAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286212_a_287541]
-
de la banalitate. Paul Celan, care a cunoscut-o pe poetă în tinerețea lui bucureșteană, a ales spre traducere un astfel de text: „Ala, bala, alandala,/ o pădure cu rădăcinile-n sus,/ un val cu gura deschisă,/ un nasture înaripat,/ un pitic mâncat de-o alună/ - și-o portocală” (Portocala). Viziunea a evoluat de la feeric spre grotesc și spre macabru, dar înclinația spontană spre prelungirea descriptivului în imaginar s-a păstrat: „Vizitatorii mei sunt un domn întrerupt la mijloc,/ o doamnă continuă
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
rânduri, în diferite locuri din oraș, și, de fiecare dată, chiar îngropat, dar cadavrul dispare a treia zi; tocmai elucidarea acestor repetate decese și învieri constituie obiectul anchetei judiciare care organizează, în principiu, trama); filonul alchimic (reprezentat de partitura cocoșatului pitic Sadim); în fine, complotul ocult cu țintă propriu-zis politică, culminând în utopie negativă (în oraș se infiltrează insidios, apoi ajung să se înstăpânească în maniera regimurilor totalitare „militarizate”, ulterior să se războiască între ei, împărțiți în facțiuni rivale, așa-numiții
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
exemplu, în momentul în care un membru al vulpilor îl capturează pe unul al echipei găinilor, el diminuează forța echipei găinilor care, încercând să captureze vipere, protejează astfel, indirect, echipa vulpilor. Un joc de rol similar este „Uriași, vrăjitoare și pitici” (Clegg, Birch, 2003): uriașii înving vrăjitoarele lovindu-le în cap; vrăjitoarele înving piticii aruncând asupra lor blesteme; piticii înving uriașii lovindu-i din spate peste genunchi. Un rezultat al acestei tehnici este acela că se obțin informații despre modul de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Gherman, O, 1979, 38; Alexandru Condeescu, Parabole și povestiri, LCF, 1987, 22; Daniel Botgros, „Am vrut să relev absurdul românesc”(dialog cu Tudor Gherman), „Timpul” (Reșița), 1995, 23 iunie; Elena Beram, Un roman filmic, JL, 1995, 21-24; Dan Silviu Boerescu, „Piticii își puneau țărână-n cap”, LCF, 1995, 29; Cornelia Maria Savu, Proză cu parabole, „Curierul național”, 1995, 11 august; Ionel Bota, Proza, între epic și oniric. Două cărți de Tudor Gherman, „Semenicul”, 1996, 2; Horea Poenar, „Funeraliile regelui Gheorghe”, „Piticii
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
Piticii își puneau țărână-n cap”, LCF, 1995, 29; Cornelia Maria Savu, Proză cu parabole, „Curierul național”, 1995, 11 august; Ionel Bota, Proza, între epic și oniric. Două cărți de Tudor Gherman, „Semenicul”, 1996, 2; Horea Poenar, „Funeraliile regelui Gheorghe”, „Piticii își puneau țărână-n cap”, ST, 1997, 4-6; Bârna, Comentarii, 157-164; Cristea-Enache, Concert, 229-233. N.Br.
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
duminică], Novi Sad, 1968; Bărbatul în stare lichidă, Pancevo, 1970; Rus [Ruine], Novi Sad, 1970; Casa deșertului, Pancevo, 1971; Noaptea de hârtie, Pancevo, 1971; Vara cailor, Pancevo, 1974; Liman trei, Pancevo, 1978; Labirintul rotativ, Pancevo, 1983; Mutația punctului, Pancevo, 1986; Piticii au uitat să crească, Pancevo, 1987; Poeme, pref. Mihai Ungheanu, Craiova, 1988; Efectul contrastelor, Novi Sad, 1989; Pianul cu păianjeni, Novi Sad, 1991; Călărețul din Babilon, Timișoara, 1996; Antistress show, Novi Sad, 1996; Metagalaxia minoritară. Cartea stărilor spectrale, Novi Sad
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
este oricând o alegere mai potrivită decât acela secundar, de anul trecut. Pe „inele“, editurile mici au avut sigur o mai bună vizibilitate decât în 2006, când cine era în față beneficia de tot publicul, iar în sala 2, sala „piticilor“ dacă vreți, ajungeai doar din întâmplare. Iar parterul a fost amenajat foarte civilizat, cu multe și largi culoare de acces. E drept, înghesuială nici n-a prea fost. Prima bilă albă, prin urmare, se acordă Bookfest 2007 pentru gestionarea excelentă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]