2,535 matches
-
le învățase, căci erau cântece vechi, mai de nimeni cunoscute. Dar nu era numai asta, numai faptul că știa cântece și balade atât de vetuste, și melodii arhaice: le crea din nou, le cânta așa cum trebuiau ele cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe-atunci, după război. - Păcat, vorbi absent Cladova fără să-l privească. Păcat că a renunțat la vioară. Mi-ar fi plăcut s-o văd și eu... - Dar mai era și altceva. Era farmecul ei, melancolia aceea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vestea caldă, și Leana l-a rugat să-i dea voie să cînte,adîugînd repede că nu cere nici un ban și că nu va trece cu cheta pe la mese. "Am cu ce trăi, i-a spus. Dar dacă o să vă placă, să mă lăsați să vin aici, serile, căci așa mi-a fost scris mie. Pentru păcatele mele, mi-a fost scris să cânt prin cîrciumi." - Pentru păcatele ei, repetă Cladova visător. Cine știe ce-o fi vrut să spună prin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
m-au chemat băieții și am pierdut firul. - Ai spus tot ce trebuia spus. Ce trebuia spus deocamdată, sublinie cu înțeles. Restul ai să-l spui mai târziu. Mi l-ai mai spus, și ai să vezi că are să-ți placă și dumitale când l-oi descoperi din nou... Îl privi cu căldură, și totuși cu ironie, aproape provocator. - Când te ascult, Ivan, am impresia că ascult pe Arhip. Ultima oară când am vorbit cu el... - Când a fost asta? îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ăsta. — Dar era datoria mea. Sigur, cum să nu? Datoria e un lucru mare. — PĂi și-acu’? — PĂi, pînĂ adineauri Îți părea foarte bine, nu? Poate că o să-ți pară bine În continuare. Poate c-o să ajungă să-ți și placă treaba asta. — V-ați uitat pachetul, spuse chelnerul. Apoi Îmi Întinse carnea, Împachetată În două plicuri mari În care fuseseră aduse exemplare din Spur, ce mai Înălțaseră puțin mormanele de reviste care se strînseseră Într-unul din birourile de la ambasadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și Începu să alerge către mașină. Acum raza reflectorului o prinsese din plin și ea alerga văzÎnd doar lumina, ochiul acela alb și orb. Credea că așa e cel mai bine. Din spate auzeau strigăte. Dar nu Împușcături. Cineva o placă violent și căzu. Îi auzea respirația grea În timp ce o ținea la pămÎnt. Altcineva o apucă de sub braț și o ridică-n picioare. Ținînd-o de mîini, merseră Împreună spre mașină. Nu erau brutali, dar o duceau spre mașină fărĂ ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tot timpul. — Poate nu chiar. Da’ mă pot simți așa mare parte din timp. — Nu-i așa că-i frumos În New Orleans, fata mea? — Da, avem noroc să fim aici, nu? În barul mare, plăcut, cu tavanul Înalt și pereții placați cu lemn Închis la culoare era foarte rece. — Ia uite, spuse Helena și-i arătĂ pielea de găină de pe brațul bronzat. Și tu-mi mai faci asta. Da’ acum e de la aerul condiționat. — E chiar rece. Minunat. — Ce bem? Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
despre asta, nu? — Sigur că nu. Vezi tu, asta era una din chestiile pe care abia le așteptam. „Da, bănuiesc că așa e“, se gîndi. „Ei, și de ce n-ar fi? Și așa o să și facem. Poate o să ne și placă pînĂ la urmă.“ — Și ce mai e cu scrisu’? o Întrebă. În afară de senzația aia că o să fie mișto și pînĂ la urmă iese o plictiseală. — La tine nu era așa la Început? — Nu. MĂ simțeam În stare de orice cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
neapărat pe Prințul Culorilor. Dar, Măria Ta, eu nu-l cunosc pe Prințul Culorilor... - șoptește încurcată Ana -. Nu l- am văzut niciodată și am auzit că e greu de găsit. Verde Împărat continuă blând: O să-l cunoști și o să-ți placă. Castelul lui e în Munții Carpați, dar se întâlnește în fiecare zi cu înțelepții din Calea Laptelui, Calea Lactee - cum i se mai zice. Acolo se discută adesea despre Pământul nostru, despre starea stratului de ozon, despre încălzirea planetei, despre topirea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
voi avea sssssusținători (da, sâsâie!) puternici, bogați și extraordinari ca mine. Vom petrece împreună în cele mai vestite locuri și localuri de pe glob, va veni lumea să mă vadă și să mă laude iar eu îi voi învăța să le placă petrecerile mai mult decât munca și laudele mai mult decât oricare altă vorbă. Mierosul le va servi un exemplu de cinste și corectitudine, le va arăta cum trebuie să se poarte un servitor bun. Laudele lui, care topesc orice împotrivire
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
dimineața, când barbarii din interiorul orașului au lansat atacul, cele două legiuni rămase erau distruse. Lordul consilier Tews nu știa nimic din toate astea. Craniul său fusese predat cu o zi înainte bijutierului favorit al lui Czinczar pentru a fi placat în aur linnean și transformat într-un pocal, slujind astfel la sărbătoarea celei mai mari victorii a secolului. Vestea căderii orașului Linn fusese un adevărat șoc pentru lordul Clane Linn, care analiza registrele proprietății sale de la țară. Cu excepții nesemnificative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Leul îi speria pe hoți, zâna scria poezii, măgărușul căra în spatele lui diferite greutăți, și așa au strâns fiecare câte 50 de lei și i-au dat vânzătorului. Vânzătorul, care era și vrăjitor, le dădea și suflet, ca să le placă la copii, și atunci bebelușii care treceau pe acolo primeau câte o jucărie pe gratis, că ei nu aveau bani și munciseră jucăriile pentru prețul lor. Și dacă vrăjitorul le-a dat viață la fiecare, fiecare jucărie s-a împrietenit
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
conștientiza că trebuie să schimb starea de fapt și că eu pot face asta. Totul în viață începe de la nimic, dar ajunge la final ceva mare, nu trebuie să fim mai sus ca Dumnezeu, dar trebuie să trăim ca să ne placă, să nu ne plângem mereu de neputință, de jale, deoarece toate aceste probleme noi ni le facem, și noi suntem aceștia care nu vrem să schimbe ceva, pentru că ne simțim confortabil așa cum este. Acum, reforma europeană este la noi acasă
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
relaxat. Seamănă cu un gâde care încrucișează mâinile pe piept și scrutează mulțimea cu ochii care aruncă flăcări prin găurile cagulei. - Ți-aș recomanda să privești display-ul, scriitorule. Nu ai chiar așa de mult de citit. N-o să-ți placă, te avertizez. Știi că eu nu mint. Dar e momentul să te trezești la realitate. Nu poți trăi toată viața în două realități. J&B-ul nu mai avea niciun gust. Din nou. Aruncă o privire către Magician - ți-ai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
În nu mai puțin de trei culori? Probabil că aveam un aer total abulic, pentru că Leanne s-a Întors anume cu spatele În timp ce așeza toate hainele Înapoi În pungă și mi-a spus: — Sunt convinsă că fiicelor Mirandei o să le placă toate chestiile astea. Le Îmbrăcăm de ani de zile, iar Tommy insistă să le aleagă personal hainele. I-am aruncat o privire recunoscătoare și mi-am aruncat punga pe-un umăr. — Succes! mi-a strigat ea În timp ce ușile liftului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să deschidem cadourile care vin pentru ea. Eram nedumerită. — Noi deschidem cadourile care vin pentru ea? Dar de ce nu și le deschide ea? am Întrebat eu. — Ai Înnebunit? Nouăzeci la sută dintre chestiile care se trimit nici n-o să-i placă Mirandei. Unele sunt de-a dreptul insultătoare, nici n-o să i le arăt. Uite, ca ăsta, a zis ea și mi-a arătat o cutiuță. Era un telefon portabil delicat și elegant, marca Bang & Olufsen, argintiu, culoarea folosită curent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
simt eu. Și m-am documentat cu privire la șefa ta. Miranda asta pare a fi o femeie dură și nu mă Îndoiesc că așa și e, dar cred că până la urmă o s-o placi. Și cred că și ea o să te placă. A etalat cuvântul TOWEL după ce s-a servit cu litera E de la mine și a părut Încântat. — Sper să ai dreptate, tată. Sper foarte mult să ai dreptate. ↔ — E editoarea de la Runway - știi tu, revista de modă! am șoptit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să-ți spun ce mult mă ajută chestia asta. Crezi că ar trebui să iau acum și revistele? — Sigur că da. Uite, e deja miercuri, și astea au apărut toate Încă de luni. Șefei tale probabil că n-o să-i placă prea mult, a zis el cu un aer atoateștiutor. Și s-a vârât iarăși sub chioșc, și iarăși s-a ridicat cu un braț Întreg de reviste care, după o scurtă analiză, am constatat că erau Într-adevăr cele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care ar fi avut loc peste numai două zile și nu era nevoie să dezvălui existența unui prieten... În fond, asta nu era treaba lui. Corect? — Chiar ți-ai făcut planuri, Andrea, sau crezi că prietenului tău n-o să-i placă să te duci undeva cu un alt bărbat? Întreba și el la Întâmplare, Îmi dădeam seama clar. Oricum ar fi, asta nu are nimic de-a face cu tine, am răspuns eu cu demnitate și chiar mi-am dat ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ei bine, e o adevărată onoare pentru mine să... mă Înțelegi tu... — Să Îi pregătești masa de prânz? i-am oferit eu explicația ajutătoare. — Ei da. Exact. Știi tu ce vreau să spun. Da, bineînțeles că știu, Sebastian. O să-i placă foarte mult, sunt sigură. Nu m-am Îndurat să-i spun că eu urma să despachetez imediat toată creația lui, pentru că domnișoara Priestly, pe care o adora atâta, s-ar isteriza ca o pisică furioasă dacă s-ar pomeni față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ori până atunci și nu se plânsese niciodată de ea. Îi trimiseseră din greșeală un alt fel de carne? Nu, nici asta nu era. Cei de la restaurant mă expediaseră o dată cu un fileu care arăta senzațional, gândind că ei o să-i placă mai mult decât carnea aia crudă și tare ca talpa, dar ea mai să facă infarct. Mă pusese să-l sun pe bucătarul-șef În persoană și să urlu la el, În vreme ce ea stătea lângă mine și Îmi spunea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai târziu. — OK. Somn ușor. Sună‑mă dacă pot să fac ceva... — Nici o problemă. Apropo, cum e apartamentul? — E grozav, Lil, zău că e. Ai făcut o afacere nemaipomenită. E mai frumos decât mi‑aș fi putut imagina. O să ne placă foarte mult aici. Vocea Îmi suna fals chiar și În propriile urechi și era evident că vorbeam numai ca să nu tac, numai ca să o țin la telefon, să mă asigur că prietenia noastră nu se schimbase Într‑un fel inexplicabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și era evident că vorbeam numai ca să nu tac, numai ca să o țin la telefon, să mă asigur că prietenia noastră nu se schimbase Într‑un fel inexplicabil, dar imuabil. — Grozav. Mă bucur că‑ți place. Sper că o să‑i placă și Băiatului‑Cu‑Inel‑În‑Limbă, a glumit ea, dar și asta a sunat fals. Am pus receptorul În furcă și am rămas acolo, În living, cu ochii țintă la telefon, până când a intrat mama să anunțe că ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Prea Înalt stăpînește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea. 26. Porunca să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, înseamnă că împărăția ta îți va rămînea ție îndată ce vei recunoaște stăpînirea Celui ce este în ceruri. 27. De aceea, împărate, placă-ți sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale, și trăiește în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale, și ai milă de cei nenorociți, și poate că ți se va prelungi fericirea!" 28. Toate aceste lucruri s-au împlinit asupra împăratului Nebucadnețar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
literelor. Câte unul Își ridică deodată capul și privește pe deasupra tuturor. Se gândește poate la Întâlnirea de diseară, la discretele strângeri de mână sau la mult mai mult, poate se gândește că va agăța o femeie și n-o să-i placă... Fiecare tânăr iubește. Unii iubesc o femeie ce nu are altceva decât faptul că e femeie, alții iubesc o statuie pe care n-o Întâlnim niciodată, dar foarte puțini iubesc o prietenă cu care să plece În același pas În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
meargă de la sine și la urmă mă uit. După cum arată dragonul, știu cum mă simt. Gata, nu-ți mai arăt, ăsta e jurnalul meu intim. Se aplecă spre ea, dându-și tava deoparte. Dacă îți plac dragonii, atunci o să-ți placă și povestea... Deci zice profesorul ăsta al meu : „Trăia, demult, un mandarin în China. Toată viața a învățat cum să lupte împotriva dragonilor. Devenise un luptător desăvârșit. Numai că, la bătrânețe, și-a dat seama că, de fapt, în lumea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]