12,732 matches
-
aduc aminte de cele două izvoare de aici. Unul al Mnemosynei, al memoriei, altul al Lethei, al uitării. Ce am uitat? Ce mai țin minte? Nu mai știu dacă am visat drumul spre Delfi sau l-am făcut aievea. Alte plantații de măslini. În autobuz, flecăreala obișnuită. Dar, iată, colinele încep să devină munți. Pe undeva, pe aici, s-a apropiat Oedip de răscrucea unde și-a ucis tatăl. Neguri vineții învăluie, pe Parnas, lăcașul muzelor. Fostul lăcaș. Cum am rămas
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu 80 de mile pe oră, în linie dreaptă. Drumul e plicticos, monoton, dar mai rapid. În șase ore vom fi la San Francisco. Nu trecem prin nici o localitate. De o parte și de alta a autostrăzii, se înșiră continuu plantații de bumbac, alternate cu terenuri pustii, aride. Nu văd pe nimeni lucrând. Desigur, fiindcă duminecă. Pe cerul perfect senin (ploile, în California, vin, de obicei, când la noi e iarnă) soarele arde ciudat. "E o lumină neurastenică", zic, după care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
spor la fasonatul lemnului necesar construcției, la aprovizionarea cu piatră, la facerea cărămizilor. Au ridicat apoi zidurile, au pus acoperișul și au finisat întregul edificiu. La început, acestuia i s-a dat numele unui om cunoscut în zonă, paznic de plantații. Mai târziu, mănăstirea a primit numele fondatorului: Saint-Seine. Sfântul lăcaș închinat Domnului a devenit repede cunoscut, mai ales prin disciplină și credință. Ca și cum Cel de Sus ar fi vrut să pună la încercare fidelitatea slujitorilor Lui, a lăsat ca așezământul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
din tribul chuncho, care umblau În pielea goală În poveștile Nildei, hoinăreau de colo colo prin desișul verde unde la tot pasul erai pîndit de primejdii, de la tabăra lingviștilor la tabăra evangheliștilor, bunăoară și pe drum se Întîlneau cu stăpînii plantațiilor de cauciuc putred de bogați, multimilionari, mult mai bogați chiar decît tatăl lui Julius, Dumnezeu să-l aibă În pază. Nilda Își amintea pînă și numele celor care fumau țigări răsucite din bancnote și-și construiau palate În mijlocul pădurii. Biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l făcea să semene cu un vînător de bizoni, bineînțeles Însă nu și șapca de piele gen Buffalo Bill, numai lui Lastarria i-ar fi trecut prin minte să cumpere echipamentul complet de la New York; lui niciodată; el călărea semeț printre plantațiile de bumbac ale moșiei, cu pinteni de argint, vestonul de piele de căprioară și strunindu-l pe Jeu, calul preferat al lui Susan și ea Îl urmărea cu privirea cum se apropie sau se depărtează de conac, gîndindu-se, Dumnezeu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de orhidee, care creșteau peste tot, creșteau În voie, sălbatice, orhidee adevărate, cum le-a lăsat Dumnezeu, nu orhideele astea rahitice care se vînd la Lima. Întotdeauna trebuia să alegi ce era mai bun,și pentru petrecerea asta orhideele de pe plantația lui din Tingo Maria erau neîntrecute. Susan Îl rugă să vorbească mai rar, te rog, nu Înțelegea nimic, dar Bobby pricepuse că Juan Lucas avea o plantație În zona pădurii virgine. Un centru experimental, mai bine zis, cu lingviști care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trebuia să alegi ce era mai bun,și pentru petrecerea asta orhideele de pe plantația lui din Tingo Maria erau neîntrecute. Susan Îl rugă să vorbească mai rar, te rog, nu Înțelegea nimic, dar Bobby pricepuse că Juan Lucas avea o plantație În zona pădurii virgine. Un centru experimental, mai bine zis, cu lingviști care studiau dialectul triburilor chuncho și cu tot ce trebuie, pînă și niște răpciugoși din secta Martorii lui Jehova se pare că sosiseră În ultimul timp. — Și cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
hainelor lor zdrențuite și peste gîndurile lor mărunte și lacome, obsedate de mitul despre America făurit de europeanul lacom, căruia el Îi rămîne veșnic fidel cu o neobosită și stupidă Încăpățînare: „Unde este aurul risipit pe străzi? Du-ne spre plantațiile de smaralde, spre arbuștii de diamante, munții de platină și stîncile de perle. Vino, frate, să ne adăpostim la umbra pomului În care rodește șunca și carnea de berbec, pe malurile rîurilor de ambrozie: ne vom scălda În fîntîni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Nu. O să mă bați. Nu o să fac așa ceva. Ridică-te! Alexander se ridică, părînd îngrijorat. Lanark se duse în spatele lui și-l prinse de subsuori și cu o sforțare, îl ridică pe umerii lui. Clătinîndu-se ușor, o porni printr-o plantație de puieți de brad. Peste o clipă, Alexander zise: — Acum poți să mă lași jos. Lanark continuă să urce cu greutate panta. — Ți-am zis să mă pui jos. Pot merge. Nu, pînă cînd... nu ne depărtăm de copacii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
își zise că o să facă doar zece pași, dar după aceea mai merse zece, și încă alți zece, și acum se gîndea fericit: „L-aș putea duce la nesfîrșit din zece în zece pași“. Dar îl lăsă jos la capătul plantației și se odihni pe iarbă, în timp ce Alexander o luă repede înainte. Pînă la urmă, Lanark se duse după el și-l depăși la o creastă pe care buruienile și iarba cafenie făceau loc unui covor de iarbă moale. Aici pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ultimul; alb al mileniului umblu ca un câine dresat vă dă mâna fiindcă etc. etc.“ strigam tare improvizam despre albul nenorocit care conține de toate plus disperarea sfârșitului care coincide cu ultimele lor calcule despre; soarta ultimului alb reținut pe plantațiile lor umblam cu ochii holbați pe sub pălăria mea neagră fetele mă simpatizau am ajuns la o alee cu arbori înalți Isis s-a aplecat și mi-a; spus la ureche : „nu mai recita; pe aici umblă matematicianul Cantor și te
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dai zor să fiu cuminte, să-mi strâng mai tare hățurile, ca să fiu liber...“. Îmi venea să râd : „Dacă vrei să știi, ai dreptate. Am vorbit și eu așa, ca să mă mângâi...“. * O uriașă turmă de paviani a invadat o plantație din nordul Somaliei, declanșând o adevă rată bătălie. Maimuțele au aruncat cu pietre în cei care încercau să le bareze drumul, apoi au început lupta corp la corp. Înverșunata bătălie, care a durat două zile, s-a soldat cu uciderea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aproape un secol, el este confundat de soldații argentinieni cu un araucan de sânge. Europeanul a sfârșit prin a se contopi cu America adoptivă. Ceea ce domină este amestecul de incomunicabilitate, disperare și păcate. Violența desfigurează destinele - de la marina britanică până la plantațiile creole, toate sunt marcate de prezența corupătoare a arbitrariului și a sclaviei. Englezii sunt departe de a fi arhanghelii sosiți spre a oferi Americii libertatea refuzată de spanioli. Pe punțile navelor lor se află captivă o umanitate guvernată după legile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
când soarele făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care îți venea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ți-am spus, scoate-ți ochelarii, Jones. — Ba ochelari’ o să rămân-acolo unde-s acu. Jones lovi mătura de un scaun de la bar. Pen’ cei două’j’ de dolari pe săptămână, nu-ț’ închipui că-i fi conducând aci o plantație. Lana Lee înfășură un elastic în jurul unui pachet de bancnote și făcu teancuri mici cu monedele de 5 cenți pe care le scotea din mașina înregistratoare de încasări. — Nu mai da cu mătura în bar! strigă ea. Dracu’ să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dreptate, spuse doamna Levy. Chiar ieri, Susan și Sandra au pomenit despre așa ceva în scrisoarea lor. Prietenii de la universitate le-au spus că, din ceea ce le-au povestit ele despre tatăl lor, se pare că trăiește ca un stăpân de plantație, de pe urma muncii sclavilor. Fetele erau foarte tulburate. Intenționam să-ți spun și ție ce-au scris, dar am avut atâtea necazuri cu noul meu coafor, că am uitat. Fetele doresc să mărești salariile bieților oameni iar dacă n-o faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întrebă Darlene. — Ideea, idioato, răspunse Lana, ținând țigara în fața buzelor și vorbind spre ea de parcă ar fi fost microfonul unui regizor. Ascultă ce zic eu. Ai să fii o domnișoară din vechiu’ sud, o fecioară frumoasă și delicată de pe o plantație, care ține mult la pasărea asta a ei. Dă-i drumu’ că-mi place, spuse cu entuziasm Darlene. — Firește că-ți place. Și-acu’ ascultă. Creierul Lanei începu să lucreze febril. Numărul acesta putea să fie capodopera ei. Pasărea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i drumu’ că-mi place, spuse cu entuziasm Darlene. — Firește că-ți place. Și-acu’ ascultă. Creierul Lanei începu să lucreze febril. Numărul acesta putea să fie capodopera ei. Pasărea avea calități de star. Iți luăm o rochie ca pe plantații, cu crinolină și danteluri. O pălărie mare. O umbreluță. Foarte rafinat. Părul ți-atârnă pe umeri în bucle. Tocma’ te-ntorci de la un bal, unde o grămadă de juni din sud au încercat să te pipăie pe deasupra puilor și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Jones, îi spunea domnul Watson. Ce nu pot eu să sufăr e să văd un negru care face haz de necaz pentru că-i negru. Și tocma’ asta face ea cu tine, punându-te să trudești ca robu’ de pe-o plantație. — Ăău? Păi ăi de culoare o duc destul de greu și făr’ să mai râdă ăilalți de ei pen’ că-s negri. Drace! Mare greșală am făcut cân’ i-am spus lu’ javra de Lee că mutra aia de polițai mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tremurau ușor de fiecare parte a aleii care ducea spre casă, reflexele luminii lor de chihlimbar unduind în emailul negru al porții și al obloanelor. Sub ambele felinare, pe dalele cu care era pavată aleea, se vedeau ghivece vechi, de plantație în care creșteau și se înmulțeau tufe impunătoare de yucca. Ignatius se opri în fața clădirii, privind-o cu extrem dezgust. Ochii lui și albaștri și galbeni condamnau fațada strălucitoare. Nasul său se revolta împotriva mirosului persistent al vopselei proaspete cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ei și m-a Întrebat dacă Îmi aminteam de un copac Înalt din grădina În care Îmi petreceam vacanța. Am răspuns: „Nu doar de unul, ci de mai mulți. Doi cedri și un sequoia“. Mă pregăteam să-i vorbesc despre plantația de cedri din Haute-Provence În secolul XIX, dar mi-a tăiat vorba: — De asta ești miop. Eu nu venisem ca să-i cer o rețetă pentru noi lentile corectoare ca să pot vedea la distanță! Cum de ghicise că niște copaci Înconjurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
când soarele făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care îți venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o întorsătură mult mai practică. — Takamori, oare nu s-o fi întors Gaston la Tokyo? Poate-l găsim acasă când ajungem. Takamori zâmbi trist. O să-l înțeleagă ea vreodată pe Gaston cu-adevărat? — Uite egreta! O egretă singuratică zbura peste plantația de orez, urcând încet și grațios spre cerul albastru. — Gas-san, la revedere, îi șopti Takamori, încet, păsării. Era duminică dimineață. Pe floarea albă de magnolie din grădină s-a mai oprit un greieraș, vrând parcă să anunțe, prin zbaterea aripilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
apă și golesc cafetiera la chiuvetă, cu un zbang. — Ești bine ? Nathaniel mă privește amuzat din ușă. Cum e fata ? — Oribilă, izbucnesc, nereușind să mă stăpânesc. N-are absolut nici urmă de maniere. Mă tratează ca pe o sclavă de pe plantație. Trebuie să-i despachetez lucrurile... și să-i fac amestecul ăsta idiot de cafea fără cofeină... — Eu în locul tău știi ce-aș face, spune Nathaniel. I-aș scuipa în cafea. — Îh ! Mă strâmb. Nu fac așa ceva. Pun cafea în filtru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
orice legătură cu țărmul. Și iată cum astfel i se împlini visul, ei care nu trecuse niciodată de Lehliu; călătorea acum printre constelații și livezi nemărginite de bananieri, plutea de-a lungul țărmurilor pururi înflorite unde fiece latifundiar, proprietar de plantații uriașe de trestie de zahăr, îi așternea la picioare iubirea sa cu parfum de frezie și semăna cu Tyrone Power. Cum mânca, cum trăia, cum venea și se ducea totuși, numai bunul Dumnezeu știe. Negreșit se afla în paza unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]