2,404 matches
-
de frumos în jurul unor mese îmbelșugate, stropite cu un pahar de vin bun! Priponeștii erau renumiți pentru vinurile foarte bune și pentru oamenii atât de harnici, de buni, de primitori și de iubitori de frumos! Gospodarii își cinsteau numele și pletele cărunte prin ajutorarea celor din jur, toți trăind într-o adevărată armonie și pace socială. Cu drag îmi amintesc de această primă vacanță când familia noastră s-a prezentat ca un tot întreg, închegat și pe deplin atașată tradițiilor populare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
copii și foarte bine primite transmisii de la competițiile sportive. La Berlin, cu antene speciale, puteau fi recepționate și programele televiziunilor vestice, dar, așa cum prin anii '70 la noi apăruseră echipe de "tovarăși" care controlau pe străzi lungimea fustelor și a pletelor, și la ei patrulau asemenea echipe supervizând "orientarea antenelor" pe acoperișurile caselor și blocurilor, "delincvenții" fiind admonestați să-și revizuiască "orientarea" în ședințele de partid. Cu principalele sectoare ale economiei și societății puse la punct, cu problemele vieții cotidiene soluționate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
însoțit de un mare grup de ziariști), în drum spre litoral, cei doi președinți s-au oprit în jurul orei 10 să viziteze un CAP, fiind întâmpinați de autoritățile locale, săteni, pionieri. Conform tradiției, un bătrân frumos "ca în poveste", cu plete albe, lungi, îmbrăcat în costum popular, oferea oaspeților pe o tavă pâinea și sarea de bun venit. Când s-a apropiat Ceaușescu să rupă din colac, Moș Ion Roată al nostru n-are ce face și-i spune: "Bine că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
La care tovarășul, cu un zâmbet acru, i-a răspuns: "Zi bogdaproste bade că am venit și acuma, că altfel puteați să mă fi așteptat toată ziua!". Am scrâșnit din dinți la auzul acestei replici lipsite de orice respect pentru pletele albe ale purtătorului pâinii și sării strămoșești. Am urmărit și eu cu sufletul la gură peripețiile ziariștilor români răpiți în Irak, posibilă temă pentru un film palpitant. Gândesc însă că și ce-am "pătimit" eu în cei trei ani la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a vieții de emigrant, care va fi plătită cu acel inel). Îmi citea povești cu cavaleri ale căror răni miraculos de aseptice erau spălate În grote de niște domnișoare. Din vârful unei stânci bătute de vânturi, o fecioară medievală cu pletele În vânt și un tânăr În ciorapi lungi Își aținteau privirile spre rotundele Insule ale Preafericiților. În Neînțelegere, soarta lui Hamphrey Îmi provoca un nod În gât mai special decât orice carte de Dickens sau Daudet (mari creatori de noduri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
inimă! Stai! îl îmbie bătrânul, inimos, aprinzând încă o lumânare... Încălzește-te... Ce furtună!... Străinul se apropie încet, cu pași șovăitori... Pare a fi un oștean; nu prea mare de stat, cu tunica udă, cu capul gol, peste frunte, peste pletele blonde e legat cu o fașă murdară, pătrunsă de sânge, bărbos, cu ochi sticloși, arși, mijiți de nesomn și oboseală... Străinul pășește încet, șchiopătând, târșind ușor laba piciorului stâng înfășurată în cârpe legate cu sfoară; la cingătoare atârnă o spadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
atuncea că, o dată cu Învierea Domnului, venise și mântuirea Moldovei. Ai fost acolo? Fost! Eram aproape, lângă mitropolitul Teoctist. Și ce tinerel și frumos erai... Parcă te văd: înălțat în scări pe calul acela alb ca spuma. Îți juca vântul în pletele de aur. M-am uitat în ochii tăi albaștri, visători, dar hotărâți. Ai întins mâna; îți tremura... Și glasul îți tremura... Mă uitam peste capetele descoperite ale norodului; mi se pusese un nod în gât când v-am întrebat: "Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mii de piepturi, și mii de căciuli aruncate în cer! Izbândă!! Izbândă!! ... Sssst! Vine Domnul! dă alarma Duma. Toți sar, își ridică armele. Ștefan se apropie șchiopătând, ducând calul de dârlogi, însoțit de boier Vlaicu. E cu capul gol, cu pletele năclăite de sudoare, înzăoat, cu platoșa turtită... Se sprijină de țeava tunului... Respiră adânc... Rămâne tăcut, cu privirile ațintite peste câmpul de bătălie: Și războiul aista, îngână el, dar nimeni nu deslușește ce bolborosește el acolo. Simte răsuflarea caldă aburindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Doamna, boieri mari, boieri mici, dregători, căpitani prăznuiesc "Strălucita izbândă de la Podul Înalt", prin "Ospățul de biruință". Boierii, în straie de sărbătoare, cu anterie și bărbi după datină bizantină; cei tineri, cu scurte, rași după nărav talian; toți mustăcioși, cu plete unse cu unt; nu puțini, legați cu feși, însemnați în bătălie cum șade bine unui viteaz. Se bucură. Toți sunt veseli, pe jilțuri rânduite pe lângă pereți, sau în grupuri, discutând cu aprindere; râd, vorbesc toți odată, prea mult și prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Gheorghe ucigând balaurul", se ridică, în mână cu ulcica sa smălțuită cu margarete și albăstrele. E cam scurticel de stat, dar vânjos și în cabanița de brocart roșu tivită cu blăniță de samur, mustăcios, cu ochi albaștri de cicoare, cu pletele blonde încercuite de magnifica coroană Mușatină, pare mai 'năltuț și nu-i dai cei patruzeci, patruzeci și doi de ani pe care-i are. Vă mulțămesc! închină el spre adunare. Am împlinit un gând drag nouă: neatârnarea. Am ridicat fruntea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
contemplă; își ciocănește fruntea: "O coroană prea mare pentru un cap atât de mic", spune și o cântărește în mâini. Ce de-a săbii aș prețălui cu aurul ista... Pune coroana pe treapta de jos; rămâne cu capul gol, cu pletele blonde pe spate. Aferim nostimadă când o afla Mohamed-sultan, de așa trântaie ce-o mâncat strălucita armie a Împărăției, rușinată în mlaștina ce-i zice "La Podul Înalt", hohotește vornicul Bodea, un roșcovan cu ochi de viezure, musteți pe oală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
La vârsta mea, drăguță, știi, nu prea mai am ținere de minte... S-o lăsăm baltă, unchiule. Chiar, s-o lăsăm, nepoată, s-o lăsăm... Intră Alexandru Paleologu, fratele Mariei. E un tânăr prinț, frumos, cu ochi de tăciune și plete negre fluturând pe spate; costumul negru, mulat pe trup, cu pelerină scurtă după moda italiană îi pune în valoare elegantul trup: înalt, zvelt, musculos; la gât, într-un colan de aur, se leagănă un medalion cu același obsedant vultur bicefal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Slujba Domnului" s-a sfârșit, îl expediază Ștefan. Întinde-o la joacă! Chiribuță nu s-ar da dus. Cu mare regret se ridică și, amărât, cu ochii tot la Voichița, pleacă cu floarea, fără ploconeală drept răzbunare. Voichița își scutură pletele stropind în jur și povestește cu însuflețire: M-am sculat cu noaptea-n cap. Am încălecat pe Pestrițu și tot într-un galop am ținut-o până-n pădure, să apuc florile încă ude de roua dimineții cum împletesc fetele cununițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sângerată... Îl priveam îngroziți și nu înțelegeam ce voia să facă. Ai uitat să spui că, de fapt, îmbrăcase "cămeșa morții"... murmură Ștefan. Da... "cămeșa morții" îngână el cu voce tremurătoare. Plin de noroi și sânge, cu capul gol, cu pletele în vânt, a ridicat ochii spre noi, ne-a zâmbit; era atâta tristețe dar și hotărâre în ochii lui... Ne-a făcut cu mâna un semn de bun rămas, și-a făcut o cruce mare, a scos sabia și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să nu se adăpostească. Prea aproape de casă erau, și prea nerăbdători, și prea obosiți erau, încât nici n-au avut nevoie de pinteni și caii voiau "acasă". Au pornit într-un galop întins, înfruntând pieptiș furtuna. Biciuit de ploaie, cu pletele zălude lipite pe obraz, cu veșmintele pătrunse de apă, dârdâind, aplecat peste grumazul calului, îndemna în galop spre Suceava: "Acasă, unde-i mai bine..." "Acasă... Unde-i mai bine ca acasă?" Ștefan își ascultă gândul, lăsând piciorul stâng ce zvâcnea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din cale-afară, simte că-l strânge ceva de gât. Numai noi suntem de vină! izbucnește cu glas hârjit. Cum a fost posibil?!... Cum?!... Cine gândea ce va urma "Descălecatului blăstămat de la Direptate"?!... Cine gândea ce zace în tinerelul acela cu plete blonde și ochi mari, albaștri, ce nu ieșea din cuvântul boierilor: "Vă tare mulțămesc, boieri dumneavoastră îl maimuțărește el că tinerețea necoaptă a Domnului învață din înțelepciunea bătrână a credincioșilor săi sfetnici". În sinea lui, râdea de prostia noastră. Cutra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dus cu anasâna și strigătele lui se aud de departe: Satana! Satana!... Strigătele Sfântului se amestecă cu strigătele unei gloate de țărani-plăieși, pe care străjile i-au oprit cu ascuțișul sulițelor. Lăsați-i! poruncește Ștefan. Țăranii, niște vlăjgani mustăcioși, cu plete și ochi de sânge, cu căciulile în mâini, dau buzna, se bulucesc, cad cu fața la pământ, se târăsc în genunchi la picioarele Domnului, strigând, bolborosind: Doamne!! Mă... Măria ta!! Bat pământul cu palmele, îl sărută, bolborosesc... Măăă!! Ce dați buzna la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
șoptește Ștefan cufundându-se cu privirea dincolo de coline, în primele raze ale răsăritului. Maria, cu ochii mari, fascinată, cu o stranie bucurie: Îl beau din nou... pentru o altă nuntă... Îl îmbrățișează cu o privire caldă, învăluitoare, ce-i mângâie pletele, umerii, spatele; ochii i se înrourează... Își mușcă buzele, o lacrimă se sparge în colțul ochilor și mută se rostogolește pe obraz... Un zâmbet trist îi luminează chipul: Pentru o altă "Cale Albă"... rostește ridicând paharul și îl duce la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
copii și foarte bine primite transmisii de la competițiile sportive. La Berlin, cu antene speciale, puteau fi recepționate și programele televiziunilor vestice, dar, așa cum prin anii '70 la noi apăruseră echipe de "tovarăși" care controlau pe străzi lungimea fustelor și a pletelor, și la ei patrulau asemenea echipe, supervizând "orientarea antenelor" pe acoperișurile caselor și blocurilor, "delincvenții" fiind admonestați să-și revizuiască "orientarea" în ședințele de partid. Cu principalele sectoare ale economiei și societății puse la punct, cu problemele vieții cotidiene soluționate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și s-a întors când armata română se reîntorcea în Basarabia, în iunie 1941. A fost descoperită de doi dintre unchii mei care, luptând în armata română, au văzut, în satul Cenușa, o femeie majestuoasă, într-o rochie largă, cu plete albe, întâmpinându-i pe ostașii luptători cu steagul românesc, fâlfaind. Organizase, cu femeile din sat, un punct de primire, cu dispensar și cantină. În anii următori a făcut o școală pentru sătenii din Cenușa, local simplu, dar solid, de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a străbătut-o de mii de ori. Cred că nu era drum de munte, drum de țară, șosea, drum național, drumeag silvic, unde să nu se fi imaginat Maria Ivanovna, așezată comod în ataș, alături de cei doi bărbați, lăsându-și pletele în calea vântului. Se visa călătorind cu viteză mare, apreciind durata unor astfel de călătorii, adăugând, de la ea, timp unor evenimente neprevăzute, pene de motor, de cauciuc, inundații și altele. * Nu a fost fericită Maria Ivanovna. Dar a fost nefericită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de bas, demne de Scala. Știau să orchestreze cîte o "hărmălaie" asurzitoare, chiar pînă la a provoca suspendarea ședinței. În frunte se aflau: Treves, roșcovan, Turati, suflet generos, cap tulbure, Modigliani, barbă revărsată, și mai ales Ferri, avocat viclean, scuturîndu-și pletele rebele sub o pălărie largă cu boruri drepte; fizionomia sa amintea de aceea a lui Henri Rochefort, doar că mai împlinită. Marxist dezlănțuit și intransigent în vorbe avea gusturi burgheze și, se pare, interese capitaliste în afacerile imobiliare elvețiene și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și întrebări incomode. Despre situația politică a țării în acea vreme, cum de a reușit echipa lui Kempes acel senzațional 6-0 cu Peru, care i-a permis accesul în finală la golaveraj. Starul, astăzi rotunjit la chip, dar cu aceleași plete negre, a fentat subiectul politică așa cum fenta apărările adverse, deși pe ecran curgeau imagini alb-negru cu discursuri patriotice ale dictatorului militar Rafael Videla. Au urmat apoi secvențe ilare din amintitul meci de 6-0, cînd fundașii peruvieni nu știau cum să
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
însemnat un 0-3 scurt cu cehii și se părea că soccerul e singurul domeniu în care visul american are nu numai început, ci și sfîrșit. Dallas vs Miami, finala NBA, adună în tribune staruri de Hollywood, plus Enrique Iglesias, plus pletele blonde ale Annei Kurnikova. Cît timp lumea americană încă nu se întoarce cu susul în jos, nu veți vedea nici măcar un om de serviciu de la cel mai amărît teatru al Broadway-ului luînd drumul Germaniei pentru a încuraja trupa lui Arena
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de zăpadă. Pe bolta senină a cerului se alintă câțiva norișori pufoși. Ioana se ridică de la masa de scris.Deschide fereastra. Razele soarelui îi mângâie chipul. Își sprijină coatele de pervazul ferestrei. Închide ochii. Vântul călduț i se joacă în plete. - Vino să hoinărim împreună! îi spune un GÎND ștrengar. Fetița nu se împotrivește. Se lasă purtată pe aripi de vânt și de închipuire. - Vrei să poposim aici? o întreabă GÎNDUL hoinar, oprinduse sus, pe Dealul Repedea. Privește pădurea!E toată
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]