2,443 matches
-
știu că odată, cândva, niște oameni vor pune un om asemenea lui Moru, să stea pe o pajiște cum era cea pe care tocmai stăteam. Îl vor pune să stea acolo și vor face În așa fel Încât bătrânul cu pletele răsfirate de o boare, să mestece un fir de iarbă pentru că asta le va servi la ceva. Eu nu știu la ce, dar tu știi. Sau măcar seamănă cu ceva ce tu știi și eu n-am să văd niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
strecura, moale precum o blană proaspăt jupuită, printre niște copaci cu crengi nemaivăzute. Nu știam unde să mă uit mai Întâi: la apa aceea uriașă sau la copacii groși și noduroși, cu crengile lor lungi și dese, ca niște grele plete verzi cufundate În apă. Copacii beau apa? - m-am Întrebat și m-am grăbit spre mal. Numai că atunci am simțit din nou mirosul acelui om. Nu mai era Înfricoșat. Mă urmărea, bun Înțeles. Cred că se trântise pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cea care era să te ia pe tine și pe Enkim, Îmi zise Vinas. Eh, o să dea apa nițel pe afară, dar n-o să intre decât În smârcurile de pe mal și În pădurea de sălcii... Sălciile erau copacii aceia cu plete prelungi și moi. - Înseamnă că am noroc, am spus. - E rămas de la Ceața Adâncă, ca ucigașii să fie norocoși, spuse Vinas. Ce vrei să faci? - Plec deîndată. E a doua oară când se pune ceva Între mine și cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ori de câte ori se Încingea discuția, restul oamenilor mormăiau Încetișor, după cum credeau că le e interesul. - Cuvintele astea o să ne aducă numai chin, tot spunea unul dintre vrăjmașii lui Moru. Îl chema Scept și era ditamai omul, mare și falnic, spătos, cu pletele și barba neagră. Când vorbea, Își rostogolea ochii bulbucați peste cei strânși În poiană. - Ați văzut unde s-a ajuns cu casele lui Dilc, zicea el. Mâine-poimâine o să facem case cât colinele, ape care curg prin sat, sau poteci pietruite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tot de la el, de când l-a legat pe Kron cu vorbe ce s-au topit În trupul lui, ajungând astfel din tată-n fiu, până la Psara, fiică a Milei, și apoi la mine. Scept se sumeți. Avea barba lungă și plete negre ca pana corbului ce fâlfâiau, grele, În bătaia vântului de Miazănoapte. - Te știu prea bine, Krog, Încă de când ai venit În satul meu. Am auzit ce mi-ai spus dar, până una-alta nu văd În fața ochilor decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
turmă de bivoli alergând peste câmpie, stârnind nori de praf și culcând ierburile la pământ - Poate mor, poate scap! mai strigară câte unii când ne amestecarăm cu vrăjmașii. În față mi se arătă un blond spătos, cu capul Învelit În plete și barbă. Era din neamurile de pădurari de la Miazănoapte - răsucea o bâtă uriașă și, rostogolindu-și ochii cu furie, dădu să-mi zboare capul de pe umeri. M-am aplecat, ca atunci când se repede mistrețul furios peste tine și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce îl va nedumeri în următorii ani. „Nedumerire” e puțin spus: să nu știi de unde vii, să nu ai familie, să nu ai trecut. Centrul de gravitație al universului său era doctorul Iolescu, poreclit de bolnavi Ștefan cel Mare, datorită pletelor și a mustății pe oală albe. Un centru de gravitație care-l hipnotiza, îl absorbea într-o gaură neagră și-l proiecta într-o dimensiune morbidă. Descuie ușa apartamentului - pe hol îl aștepta motanul Tubu, birmanezul care făcea parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înălțat în față. Înjunghiată de moarte, Sabina gemu prelung și își lăsă capul în piept. Părul negru i se prăbuși pe chip și, o clipă, păru că nu mai poate duce bătălia. Leo își ridică torsul și, prinzând-o de plete, îi răsuci cu furie capul în sus. Privi încrâncenat în ochii femeii și, ținând-o strâns de coamă, îi devastă gura, o pătrunse cu limba, îi mușcă până la sânge buzele. Victima țipă scurt, se zbătu să scape, și-și înfipse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
curse. Ca s-o mai domolesc, în fiecare dimineață în drum spre târg opresc la Doi țigani și-o adăp cu doi litri de bere Gambrinus. Altminteri mă răstoarnă în șanț, năroada! dii, Sonny, dii fătuța tatii! Sabina își scutura pletele în vânt și râdea puternic, melodios. Părea că-i trecuse supărarea cauzată de trădarea mea. În satul Cobilița, sub munții Bârgăului, mama posibilei mele soacre avea o casă din BCA, compusă din două camere cu acoperiș de tablă. Gardul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Un sfert din calorifer se duce pe un pui și o sticlă de Sangria, un vin spaniol, ușor, rosé. La ora 18, după o adunare la Betel, Casa Domnului, Arthur sună la noi la ușă. E un tip înalt, cu plete albe, blajin, dar foarte stăpân pe el. Se înfruptă fără nazuri din pui și vin, în timp ce noi ne plângem de duritatea vieții. Dă din cap și zâmbește: e bine, lasă, aveți apă caldă și rece la robinet, televizor, troilebuze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ce preoție mai e și aia într-un târg așa obositor pentru nervi cum era Bârladul acum cincizeci de ani! La București a ajuns doar când a fost să-i tragă o chelfăneală lui fiu-său - năpârstocul ciuntise barba și pletele unui călugăr-profesor adormit - și să-l mute la Seminarul din Târgu-Neamț. După care zbâc! înapoi în satul prăfuit vara și desfundat toamna. Biata prezviteră, ieșită din neam de negustori greci de la Stănișești, a suferit toată viața că a fost ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aleile stabilimentului și somnul prelungit, obținut prin administrarea de tranchilizante. Bolnavilor mai tineri, cu exces de hormoni, li se creștea doza până erau transformați în organisme leguminoase. A apărut și profesorul Iolescu: aceeași figură de Ștefan cel Mare, menținută cu ajutorul pletelor lungi, albe și a mustății stufoase, pe oală, de culoare identică. L-am salutat și a catadicsit să-mi răspundă cu o ușoară înclinare a capului. După vizită, eu și Sabina am fost poftiți de o infirmieră în biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
soi de hermafrodit ce-și purta ambele sexe, atât cel masculin, cât cel feminin, pe abdomen, un sân îi era umflat, ca o gutuie, celălalt era turtit, aidoma unui pectoral. Capul era prevăzut cu două fețe: una delicată, înconjurată de plete lungi, negre, cu ochi expresivi, căprui-închis, ca de căprioară; cealaltă mai aspră, dar cu ochi blânzi, de cerb, avea creștetul tuns perie. Oricum, păreau să semene ca doi gemeni. Un hermafrodit cu cap de androgin. Acum râdea în hohote: reporterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tratat ca atare. I-au spus la ce unitate să se prezinte și, chiar dacă drumul până acolo nu Însemna mai mult de o oră cu trenul, el tot nu a găsit timp să se oprească undeva și să-și tundă pletele care-i atârnau, mai ceva ca lui Făt-Frumos, până, hăt, pe umeri. La respectiva unitate se aflau și soldați În termen, dar și elevi ai școlii de ofițeri, respectiv teriștii, adică absolvenții de facultate care, pe atunci (1973), Își satisfăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pălăvrăgeau. Fotbalistul Îi Îndemnă fără convingere să urce, dar nimeni nu părea să-l ia În seamă. În mijlocul parcării se formase un grup mai mare, așa că ne-am dus și noi Într-acolo. Se uitau toți la un bătrân cu plete albe și lungi, Îmbrăcat În costum popular și cântând al fluier. Arhitectul a zis: „Moșu’ ăsta mereu vine pe aici să-l fotografieze străinii. Se face că are treabă Încolo sau Încoace, da’ după ce Încep ăștia să-l fotografieze scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Proiecție diafană, mai ales olfactivă, alcătuită din miresme, femeia din poemele lui Radu Cârneci, asemenea înaintașelor ei din vremurile biblice, e, pentru cel îndrăgostit, tot ce poate fi mai apropiat de sacru (sintetizând organic fumul de tămâie, mirtul, aloea, nardul: Pletele tămâi răspândi-vor: fum dulce / peste chip, peste ochii uimiți. Umerii / Mirt vor purta și, alunecând din subsuori / aloe albăstrind spre pântec...), principiu al vieții și, totodată, generatoarea unei adevărate beții senzoriale: Fântână ești / o, deschide-te gurii mele! Și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
obișnuit, pentru că femeia este aici, concomitent, iubita, sora de dor, trăind și născând caznele sângelui: caznele sufletului! O senzualitate diafană, discretă, dar fermă răzbate de-a lungul volumului din referirea la elemente ale corporalității, sâni palpitând ca mareele, gură, ochi, plete, coapse, trupul întreg, învins de valul sângelui, cu toate că Dorador este cea fără-de-chip, sugerând caracterul proteic al iubirii, în stare să refacă, prin fiecare îndrăgostit, Geneza: din lut / te-am zămislit, Dorador, chip descântat, încât, în felul acesta, poate accede la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
traversând holuri, săli, coridoare / cu umbre topindu-se în pereți / încurcândute în draperii, sonerii, panoplii); implicarea pasageră în orizontul existențial al unor semeni (Cum se uită după mine bărbații / când trec pe bulevard / cu rochia mea scurtă și decoltată / și pletele răcorite, decolorate / de mările intercontinentale - Evă, conștientă de farmecul ei sau: Aproape că i-am atins obrazul țepos / între noi era copilul /căruia bătrânul cu ochelari îi oferea biscuiți /... / autobuzul mergea impasibil cu noi în burtă ori: Aud prin pereți
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
zările depărtate ale munților din apus... Lumina răsăritului scălda fețele noastre și, sub văpaia curată a ei, cei doi uriași se înfățișară transfigurați privirilor mele! Cu atât de neînchipuit farmec se amestecau sclipirile de aur antic ale razelor soarelui în pletele lor negre, bogate și lungi, așa de fraged înflorite se arătau ochilor mei trăsăturile bărbătești și pline de viață ale chipului lor puternic în bătaia de flăcări piezișe a răsăritului trandafiriu!...” Cerințe: 1. Citiți textul și subiliniați expresiile frumoase. 2
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
afară Laur era amețit! Nici nu s-a pus problema să se tundă! Doar lucrau teoretic la Șantierul Național al Tineretului, însă practic deserveau Grupul 3 Basarabi! Așa se scrie istoria nescrisă. Întâmplător Ivanov, comandantul șantierului ipotetic de tineri, avea plete, dar și chelie ! Trădarea Laur lucra pe drumul spre Năvodari. Sediul îl avea undeva lângă tunuri și putea ajunge la baltă în cel mult zece minute de mers pe jos. Ca de obicei fusese o zi călduroasă, plină de intervenții
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de la Domnul care a făcut cerul și pământul Ajutor de la Domnul care a făcut cerul și pământul Ajutor de la Domnul... Părintele Ieronim e foarte bătrân. Se zice că are o sută de ani, ca moșul din poveste, cu barba și pletele ninse. După miruit, părintele citește poporenilor îngenuncheați pe lespezi molitva dezlegării. În jurul bărbii părintelui, sufletele adunate ciotcă își murmură mătănii sau tac despărțite de gânduri. Flutură în bătaia cuvântului precum o sfoară de rufe întinse la uscat. Părintele Ieronim îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sintagmă să aibă legătură cu pagina dintr-o revistă ilustrată, decupată și uitată între filele manuscrisului. Este o reproducere în sepia a tabloului intitulat Păcatul și semnat Frantz Stuck. O femeie cu ochi mari și întunecoși, cu pieptul gol și plete negre curgându-i pe umeri până la mijloc. Un șarpe îi încolăcește bustul, sprijinindu-și capul pe umărul ei drept. Evident, o viziune alegorică proprie mentalității creștine medievale, din care scriitorul P.H.Lippa pare a fi reținut doar nota de senzualitate
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
paranteză, din nou, dar altfel, titlul pe care ar vrea să-l dea povestirii sale: Valul negru. Este o referință la obsesia „vizuală” a Profesorului: părul ei negru vălurind pe umeri și pe omoplați, precum coama unei iepe de rasă. „Pletele ei emană o senzualitate strălucitoare!” - exclamă scriitorul, notând din nou, în aceeași paranteză, datele esențiale ale narațiunii sale: întâlnirea cu Teodora devine concretizarea visurilor din tinerețe ale Domnului R., proiecția unei iubiri totale, ce nu poate fi trăită decât o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și pământul, iar în loc de fustă era înfășurată cu o fașă de țol, vechi și murdar de parcă era de o sută de ani, iar în picioare avea opinci și niște obiele tot din țol de cânepă. Dumitru era înalt și purta plete blonde, iar pe cap avea o căciulă fără fund și roasă pe margini. Era îmbrăcat cu o flanelă tot din cânepă făcută în pripă pe care a ars-o din loc în loc și a peticit-o apoi, iar pe deasupra era
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu o minte lucidă până în ultima clipă. Petrache Cioabă Bărbat de un metru șaptezeci, ce purta o cămașă lungă de culoare albă, ițari deasemenea albi și un brâu peste cămașă cu care era încins, încălțat cu opinci, purta pălărie și plete albe ce îi atingeau umerii. Casa lui era cu fața spre apus, acoperită cu paie. În dreapta casei se aflau două bordeie mici cu câte o fereastră fiecare bordei și cu ușa direct de afară. În aceste două bordeie, trăiau două
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]