2,966 matches
-
că eu o să mă ocup doar de treburile curente de aici, nu? Mda, cam așa ceva. Dar să nu-ți Închipui că o să fii În vacanță. O să fie probabil săptămâna cea mai grea, pentru că are nevoie de mult ajutor când e plecată. O să te sune foarte des. — O, ce bine, am zis eu, iar ea și-a dat ochii peste cap. Am dormit cu ochii deschiși, holbați la ecranul gol al calculatorului, până când biroul a Început să se umple și am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
trupurile lor, oprindu‑se asupra lor doar cât să le facă pe toate să se simtă grase, urâte și prost Îmbrăcate, după care le‑a ordonat să se Întoarcă la birourile lor. Ele au dat viguros din cap, cu frunțile plecate. Câteva au murmurat niște scuze profunde În vreme ce se precipitau spre departamentul lor. Abia după ce au plecat toate mi‑am dat seama că eram singure. Din nou. — Ahn‑dre‑ah? Nu tolerez ca asistenta mea să Îmi vorbească pe asemenea ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
țigara Îi va calma nervii. Își Îndreptă fusta. Viv strigă prin fereastră: — SÎnt În poșeta mea! Helen dădu din cap. O luă repede pe culoar și apoi urcă treptele spre camera de așteptare. Tot timpul cît merse Își ținu capul plecat, ridicîndu-și privirea doar În ultima clipă. Dădu cu ochii de un bărbat care stătea În picioare lîngă biroul lui Viv, uitîndu-se peste hîrtiile ei fără un scop precis. Reacționă atît de violent cînd Îl văzu, că fu pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trecută. Am schimbat doar cîteva cuvinte. L-a cunoscut pe frate-meu cu mulți ani În urmă. Nu Înțeleg de ce trebuia să vină neapărat aici. Începuse să-și muște un deget, mai precis pielița de lîngă unghie. Își ținea capul plecat, iar părul ei negru și des Îi căzuse puțin pe față. Helen o urmări o secundă, apoi se Întoarse să răsfoiască hîrtiile din dosar. În cele din urmă, Viv spuse, destul de neconvingător: — Vrei să ne Întoarcem afară, Helen? Helen Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu Îi răspunse, el se apropie și-i luă mîna cu delicatețe. Cred că dumneavoastră, domnișoară Langrish, sînteți unul dintre aceste spirite, zise el. Cred că sînteți În căutare, dar vă aflați În continuare subjugată. Pentru că dumneavoastră căutați cu ochii plecați și nu vedeți nimic altceva decît praf. Trebuie să vă ridicați privirea, dragă domnișoară. Trebuie să Învățați să nu vă mai uitați la cele pieritoare. Avea palma și vîrfurile degetelor moi, iar strînsoarea Îi era delicată; cu toate acestea, trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
luă ceva de băut - gin cu ghimbir - pentru a se calma. Mi-e teamă, domnișoară, că nu servim decît unul din fiecare, spuse barmanul; dar turnă o măsură mai mare, i se păru ei. Se așeză la masă, ținîndu-și capul plecat. Era aproape ora mesei și oamenii Începeau să vină. Dacă vreun bărbat i-ar surprinde privirea, ar veni pînă acolo și ar insista să stea lîngă ea, asta ar strica totul. Își adusese un stilou și o bucată de hîrtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Duncan urmărindu-l, și zîmbi. Nu te alături discuției noastre, Pearce? strigă el peste masă. Ce părere ai despre toate astea? — Pearce nu are opinii despre nimic, zise Hammond, Înainte ca Duncan să poată răspunde. Tot timpul Își ține capul plecat, nu-i așa, cocoș? Duncan se foi timid. — Nu văd ce rost are să tot mesteci lucrurile astea la nesfîrșit, dacă asta vrei să zici. Nu putem schimba nimic. De ce să Încercăm? E războiul altcuiva, nu al nostru. Hammod Încuviință. — Războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
e o femeie de carieră. Și-a păstrat numele de familie. Foarte modern. Jerry ia un aer țanțoș: — Deci, călătoriți mult În interes de serviciu? — Da, merg des În State și... — Și atunci cine are grijă de Richard când sunteți plecată? —Richard. Adică Richard are grijă de Richard. Și de copii. Și avem și dădacă la copii și... În fine, o scoatem la capăt cumva. Jerry aprobă fără să asculte, ca și cum i-aș spune că s-a descoperit un nou apeduct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În vacanță, nu? Dar are dreptate Rich. Gândul la prezentarea finală care se apropie, aruncată de Rod În cârca mea, nu m-a lăsat să dorm noaptea. O Însărcinasem pe Momo să analizeze sectorul produselor farmaceutice etice cât eram eu plecată, dar pur și simplu nu avea experiența necesară pentru a-și croi drum prin tot ce era de studiat Într-un timp așa de scurt. Am sunat-o de două ori pe zi de la o cabină telefonică de pe o alee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să compare criteriile de analiză și câteva zeci de alte lucruri, dar era ca și cum i-ai fi cerut unui skateboarder să acosteze pe o stație spațială. I-am dat instrucțiuni clare lui Guy s-o ajute, dar cât sunt eu plecată, el va fi sigur ocupat cu altceva: să-și ia măsurile la fundul lui ăla osos și machiavelic să vadă dacă se potrivește pe scaunul meu. Guy n-ar fi făcut nici mort ceva care să mă pună pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-o pe trupul meu gol. Văzându-se față-n față cu mine, Începe să arate cu degetul fiecare parte a feței mele: —Ocli. —Ochi, bravo. —Naz. —Nas, bravo, Ben, ce băiat deștept. Ai Învățat cuvinte noi cât a fost mami plecată? Își așază degetul arătător, subțire ca un creion, Între sânii mei. Și acela, tinere, spune Richard aplecându-se și Îndepărtând cu blândețe mâna fiului său, este pieptul femeii, mama ta fiind posesoarea unui exemplar deosebit de frumos. —Mami arată ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
obicei lucruri și apoi te consolează. Sunt șocată de tonul plat al vocii prietenei mele: nu mai are nici o urmă de tărie bătăioasă. M-am gândit la asta, Kate. Felix e destul de stresat de faptul că eu sunt tot timpul plecată. Eczema i s-a Înrăutățit... Și o iubește pe Anka, chiar o iubește. —Revino-ți, ea e o hoață, iar tu ești șefa ei. La serviciu, nu ai tolera o situație ca asta nici o clipă. —Pot să suport ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
jur că-l aud pe Jack strigându-mă. Când eram tânără, lăsam bărbații așa cum Îmi lăsam hainele, grămadă pe podea. Mi se părea că e mai bine așa. Îmi dădusem seama că e greu să fii părăsită dacă deja ești plecată. Emoțional, aveam mereu valiza făcută - un psihoterapeut, dacă aș fi avut vreodată timp să consult unul, mi-ar fi spus că asta avea legătură cu faptul că tata ne părăsise. În plus, adoptasem expresia lui Groucho Marx: de ce aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dolari. PS-i amuțiră. După care ea adăugă: —Numai ale mele. Și, dintr-odată, toți deveniră brusc interesați de părerea lui Julie, așa că ea-i anunță cu nonșalanță: —Scuzați-mă. Mă duc să mă sinucid în toaleta doamnelor. În timp ce era plecată, le-am explicat că așa e ea când se plictisește de moarte în compania cuiva și când crede că oamenii o plac doar pentru că e bogată și nu pentru spiritul ei strălucitor. Toți bărbații se rușinară vinovați, așa că i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
vin. Câteva minute mai târziu am primit răspunsul: Ignorat. Vin să te iau la 5 după-amiază, Patrick. Voi scrie articolul despre FdRÎ în avion și-l voi transmite prin e-mail în dimineața următoare. Nu trebuiau să știe neapărat că-s plecată. În acel moment, era singura soluție viabilă pentru cariera mea instabilă. E atât de reconfortant să fii capabil să iei deciziile corecte într-o situație de criză. Patrick a sunat la interfon la cinci fix. Mi-am înșfăcat valijoara și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
porni țeapăn către poartă. Groparii Își primiră bacșișul de la Crawford dînd din cap și fără să comenteze, gata să accepte orice comportament din partea străinilor veniți În mijlocul lor. Crawford Îi bătu pe umăr și rămase În picioare lîngă mormînt, cu capul plecat, rumegîndu-și gîndurile. Rămas aproape singur În tot cimitirul, renunțase la surîsul amabil, iar acum trăsăturile fine Îi erau marcate de o expresie gînditoare. O emoție apropiată regretului părea a-i licări În ochi, dar făcu un gest care sugera resemnarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dădu drumul la braț și trecu pe lîngă Cabrera către chiuvetă. Se privi În oglinda Încețoșată, de parcă Încerca să depisteze a cui era imaginea reflectată, apoi se sprijini de lavoarul de porțelan murdar de cenușă și rămase așa, cu capul plecat. Îmi dădeam seama că vizita aici era pentru ea o tortură cu mult mai grea decît pentru mine. Nu l-am cunoscut pe Hollinger, nici pe Bibi Jansen, i-am spus lui Cabrera. Dar e greu să ți-i imaginezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
le Împărțise cîndva cu Frank. — Betty Shand a Închiriat o casă pentru mine. Mă scutește de mersul cu mașina de colo-colo toată ziua. În afară de asta, aici o să se-ntoarcă Frank cît de curînd, după ce-o să fie achitat. Cu privirea plecată, ea scutură din cap a negație la vorbele mele, ca un medic obosit În fața unui pacient care se Încăpățînează să-și analizeze pînă-n pînzele albe simptomele. — Mă bucur că te gîndești c-o să fie achitat. Señor Danvila e de-aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
CÎnd ai auzit de incendiul ăsta? — Mi-a spus Gunnar azi după-masă. Toți știu. Totul e gata planificat - de-asta au Închis Clubul Nautico. Din spatele Paulei, suedezul, cu trăsăturile lui gotice abia descifrabile În aerul Îmbîcsit, aprobă iar, cu capul plecat. — Așa ceva e imposibil! - și am bătut mărunt cu pumnul În parbrizul Paulei. Am vorbit cu Crawford acum o oră. Nimeni n-ar fi putut să plănuiască nimic atît de repede. — Ei știu asta de cîteva săptămîni. Încercă să-mi potolească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
același timp. 2. în ziua următoare, Clara Ionescu se trezi mai târziu ca de obicei și cu o amintire îngrijorătoare despre visul din care se deșteptase - un vis despre o fată cu cozi împletite, care pășea prin aer cu capul plecat, târșâindu și picioarele și urcând fără să-și dea seama din ce în ce mai sus, înspre un nor. Amintirea visului o tulbură. De foarte mulți ani nu-și mai amintea visele de peste noapte. Poate că mă preocupă excesiv de mult ideea de a vorbi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care ne scrutează atent din tabloul ăsta... îl scormonea pe Bobo cu o privire intensă în timp ce el con tinua să o contemple tăcut. într-un târziu, Bobo își lăsă ochii în jos și se așeză înapoi pe taburet, cu capul plecat, sorbind cu paiul din paharul cu suc. — Un rratat! izbucni el deodată, cu privirea în paharul cu suc gălbui. — Poftim? tresări Clara, neînțelegând. La cine te referi? — Ăla! mârâi fără chef Bobo. Mustăciosul. E un rratat și un idiot! Dintr-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
decât sămânța de pepeni, fără precise indicații teoretice și fără o minuțioasă metodologie. Totul, cu intenția de a amâna cultivarea desfășurată a cucurbitaceelor în Baisa, până la eventuala lui reîntoarcere, pe plaiurile Goldanei. În urma acestor critici, o aversiune abundentă, față de cel plecat, chiaburul Petrea Păun ceva straniu și nefiresc se târnosi în aer, combinându-se cu o senzație unanimă, de factura următoare: jertfirea Pepenoaicei, în umilitoarele condiții din mijlocul drumului de țară, înclinase cumpăna, în Goldana, spre trivialitatea consumului, în dauna rafinatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în jos, pe scară Cum Manuil Fragă, pentru a putea trece, avusese drum peste geamblac, Pamfil Duran, ca să nu-i stea în cale, s-a răsucit pe o coastă și prinzând capătul unei funii, s-a lăsat în scrânciobul celui plecat, luându-i locul Și numai cam atâta mișcare s-a petrecut pe sonda noastră din nișa de năpastă, că în afară de Pamfil Duran, care-și schimbase poziția de ședere, ceilalți mocneau într-o trândăvire mohorâtă și într-o moțăială necontenită Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-lea, scurta perioadă a războiului sub Mihai I, toți trecuți sub tăcere, vorbeau În șoaptă, erau solidari generației lor, uitate În praful vremii. Își aminteau de oamenii de altădată, de fetele de atunci pe care le-au curtat sau nu, plecate mai toate În pacea cimitirelor. ZÎmbeau, spre colinele vremii lor, spre o depărtare căreia nu-i găseau Întoarcere, de aceea poate, amintirile li se păreau neprețuit de dulci, revigorate sau numai Înșelate, ce le alimentau existența. Mă ridic o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de a ști cine este, cu ce se Îndeletnicea, de fața ei albă cu luciri de marmură, de coroana părului pieptănat În formă de coc, de tinerețea din vara acelui an, cînd amîndoi coborîrăm pe peronul gării orașului acesta. - CÎnd plecați? o Întrebai deodată, folosind fără să vreau pluralul. - Poimîine! Poate domniile-voastre mă-nsoțiți la gară, spuse și Întrebuință rîzÎnd, drept răspuns, pronumele de reverență. Chiar asta vroiam să-ți spun, dar luată cu vorba era să uit. - Prea bine „doamnă”, glumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]