2,367 matches
-
exprimând în mod voluntar trăirile emoționale (de exemplu, zâmbetul profesorului de apreciere la răspunsul unui elev poate exprima satisfacția profesională). Pe de altă parte, profesorul poate descifra gesturile expresive mascate ale elevilor care le trădează emoțiile: bucuria, surpriza, mirarea, oboseala, plictiseala, supărarea etc. De regulă, elevul care evită privirea profesorului încearcă să-l dezinformeze sau să-l mintă. Multe din expresiile faciale ale profesorului sunt legate de procesul de instruire după Barbara M. Grant și Dorothy G. Hennings, putând fi folosite
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
bâțâie; dacă se concentrează asupra picioarelor pentru a le menține nemișcate, probabil că un umăr sau un cot va tresări involuntar. Uneori, bătaia în masă cu degetele și tropăitul picioarelor sunt interpretate în mod greșit de profesor ca semnale ale plictiselii, în realitate ele fiind semne ale nerăbdării. Când profesorul observă aceste semnale, este indicat să recurgă la o schimbare strategică pentru a-i determina pe elevii indisciplinați să fie atenți la expunere, împiedicând astfel efectul negativ al acestora asupra celorlalți
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
negativ al acestora asupra celorlalți. Merită amintit faptul că ritmul bătăilor cu degetele sau al tropăitului picioarelor este legat de gradul de nerăbdare al auditoriului: cu cât este mai nerăbdător, cu atât manifestările lui sunt mai rapide. Prin gesturile de plictiseală, auditoriul transmite mesajul că ar fi bine ca profesorul să-și încheie discursul sau să aducă ceva nou. În concluzie, există o tipologie bogată și nuanțată a gesturilor în comunicarea didactică, care oferă un plus de atractivitate, inteligibilitate, spontaneitate și
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
reacție implică atât aspecte emoționale și cognitive, cât și aspecte fizice (boli, deficit imunitar). Dintre reacțiile psihice cel mai frecvent întâlnite în situații de stres amintim: irascibilitatea, furia, anxietatea, agresivitatea, neliniștea, sensibilitatea la critici, suspiciunea, încordarea, exasperarea față de gălăgie, oboseala, plictiseala etc. Diferențiat după variabila grad didactic, lotul de profesori conține: 27 de subiecți au definitivatul, 26 de subiecți au gradul didactic II și 47 de subiecți au gradul didactic I, astfel: • din cei 41 de profesori ai liceului industrial, 14
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
elevilor. Prin urmare, deplasarea excesivă a profesorului îndeplinește o disfuncție în comunicarea didactică, deoarece perturbă fluxul și coerența dialogului, distrăgând atenția elevilor. La fel și nedeplasarea profesorului în sala de clasă poate avea conotații negative prin transmiterea unei atitudini de plictiseală, oboseală, dezinteres. În fața unui auditoriu pe care dorește să nu-l obosească, profesorul trebuie să se deplaseze moderat, deoarece numai așa exprimă empatia și interesul sincer față de acesta. Rezultatele cercetării noastre confirmă validitatea studiului experimental întreprins de J. Comstock, E.
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
se mulțumește doar cu rolul de a se descurca, pe cînd În inteligența adevărată există un orgoliu creator. * „O țară În care nu mă plictisesc e o țară care nu mă Învață nimic.” (Albert Camus) Adevărul este totuși că adesea „plictiseala” este În noi Înșine, În comoditatea de a nu surprinde aspecte ale specificului național și cultural pe care fiecare țară Îl are. * „Niciodată nu ne aflăm mai departe de țelul dorințelor noastre, decît atunci cînd ne Închipuim că l-am
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
întărească credința și rugăciunea prin motivații personale reflectate în viața socială, poate deveni el însuși un factor pentru întărirea credinței și înnoirea rugăciunii în mediul său social. Prin aceasta el poate ajuta societatea să iasă din viața superficială, saturată de plictiseală, care este cauza slăbirii credinței; cu alte cuvinte, el o poate ajuta să-și regăsească rădăcinile adânci, înfingându-se într-o mai mare profunzime a vieții, fără de care existența umană este de o uniformitate monotonă și lipsită de semnificație. Primul mijloc
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sunt în diverse locuri (de exemplu, sunt plecați la diferite conferințe); • comunicarea este limitată la scurte replici pe culoare sau la telefon, fiind mai utilizată în mediile informale; • ședințele sunt greu de stabilit și de condus și duc frecvent la plictiseala angajaților; • indivizii se adresează doar celor a căror părere o valorizează. În rest, își lasă în pace colegii, spre a fi lăsați în pace; • cea mai mare parte a timpului este alocată dezvoltării personale la nivel profesional și tehnic. În
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
conflictual însuși, fie pentru că au (ori cred că au) nevoi neconcordante cu ale altora" (p. 25). Pot fi trebuințe fiziologice, de integrare socială, de apreciere și de stimă/respect, de activare a existenței (de varietate, de noutate, de evitare a plictiselii etc.), cognitive, estetice, de ascensiune socială, de respectare a normelor și a regulilor sociale (a bunelor maniere) etc. c. Cum resimțim foarte mulți, și comunicarea intențională, voluntară poate declanșa și întreține relații conflictuale (sau poate îngreuna rezolvarea conflictului). Se pot
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
decât mine; • nu prea am cu ce contribui la această situație; • în viață, este bine să nu faci prea multă vâlvă; • supraestimare a autorității; • supraestimare a obedienței. Emoțiile caracteristice resimțite sunt: • frică, teamă, dependență, inferioritate, slăbiciune, apatie, devalorizare, deprimare, absență, plictiseală, descurajare, rezervă, victimizare, neliniște, nesiguranță, intimidare. În cadrul acestei atitudini, sunt adoptate ca tendințe comportamentale: • timiditatea, retragerea, discreția, inhibiția, umilința, singurătatea, servilismul, cumințenia, stânjeneala. Pe scurt, fuga pasivă, repliere, evitare a dificultăților prin acceptare. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • referire frecventă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în 62% dintre cazuri este vorba despre ruperea unei relații, iar în 28% din cazuri apare ceva nedorit, precum vești proaste, eșec, boală, sfârșitul unei experiențe plăcute (Rimé, 2008). 70 Tristețea ne orientează nu numai către depresie, dar și către plictiseală. Potrivit lui Ch. André (2009), plictiseala este o pretristețe, o tristețe încă fără obiect și fără claritate, dar ca o tristețe ce va veni, ce "va ieși curând să ia aer pe balconul sufletului nostru" (p. 215). Plictiseala este acea tristețe
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
vorba despre ruperea unei relații, iar în 28% din cazuri apare ceva nedorit, precum vești proaste, eșec, boală, sfârșitul unei experiențe plăcute (Rimé, 2008). 70 Tristețea ne orientează nu numai către depresie, dar și către plictiseală. Potrivit lui Ch. André (2009), plictiseala este o pretristețe, o tristețe încă fără obiect și fără claritate, dar ca o tristețe ce va veni, ce "va ieși curând să ia aer pe balconul sufletului nostru" (p. 215). Plictiseala este acea tristețe "care iese încet la suprafață
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dar și către plictiseală. Potrivit lui Ch. André (2009), plictiseala este o pretristețe, o tristețe încă fără obiect și fără claritate, dar ca o tristețe ce va veni, ce "va ieși curând să ia aer pe balconul sufletului nostru" (p. 215). Plictiseala este acea tristețe "care iese încet la suprafață din viețile noastre tocmai atunci când lipsește viața, stimulările, întâlnirile, schimbările, surprizele" (ibidem). Când suntem dominați/stăpâniți de plictiseală, "ne simțim părăsiți, abandonați într-un deșert. Totul este răsuflat și anost", notează R.
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
veni, ce "va ieși curând să ia aer pe balconul sufletului nostru" (p. 215). Plictiseala este acea tristețe "care iese încet la suprafață din viețile noastre tocmai atunci când lipsește viața, stimulările, întâlnirile, schimbările, surprizele" (ibidem). Când suntem dominați/stăpâniți de plictiseală, "ne simțim părăsiți, abandonați într-un deșert. Totul este răsuflat și anost", notează R. Holmes și J. Holmes (2001, p. 74). Ca și tristețea sau depresia, plictiseala presupune un gol interior care tânjește să fie umplut. Uneori, ne avertizează F.
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
atunci când lipsește viața, stimulările, întâlnirile, schimbările, surprizele" (ibidem). Când suntem dominați/stăpâniți de plictiseală, "ne simțim părăsiți, abandonați într-un deșert. Totul este răsuflat și anost", notează R. Holmes și J. Holmes (2001, p. 74). Ca și tristețea sau depresia, plictiseala presupune un gol interior care tânjește să fie umplut. Uneori, ne avertizează F. Wilks (2003), plictiseala precede depresia. Ea indică "o detașare de viață și o lipsă de implicare" (p. 117). Atunci când suntem plictisiți, ne simțim ca și cum toată puterea de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
părăsiți, abandonați într-un deșert. Totul este răsuflat și anost", notează R. Holmes și J. Holmes (2001, p. 74). Ca și tristețea sau depresia, plictiseala presupune un gol interior care tânjește să fie umplut. Uneori, ne avertizează F. Wilks (2003), plictiseala precede depresia. Ea indică "o detașare de viață și o lipsă de implicare" (p. 117). Atunci când suntem plictisiți, ne simțim ca și cum toată puterea de a mai dori ceva s-ar fi epuizat. Animația pare să fi dispărut, iar noi nu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de viață și o lipsă de implicare" (p. 117). Atunci când suntem plictisiți, ne simțim ca și cum toată puterea de a mai dori ceva s-ar fi epuizat. Animația pare să fi dispărut, iar noi nu putem să o facem să apară. Plictiseala poate fi resimțită nu numai ca lipsă de resurse interioare, dar și ca lipsă a oricărui sentiment. "Sentimentele scrie F. Wilks (2003) dau culoare vieții și astfel a fi plictisit înseamnă că într-un fel am pierdut contactul cu ceea ce
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dar și ca lipsă a oricărui sentiment. "Sentimentele scrie F. Wilks (2003) dau culoare vieții și astfel a fi plictisit înseamnă că într-un fel am pierdut contactul cu ceea ce simțim într-adevăr" (p. 116). Insatisfacția este precursorul principal al plictiselii. Pentru alungarea plictiselii este necesară "o reconectare la resursele și pasiunile noastre interioare, de care ne-am detașat" (Wilks, 2003, p. 127), a trăi emoția prezentului, cu toate incertitudinile, posibilitățile și speranțele ei, a ne întâlni, comunica și lucra cu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
lipsă a oricărui sentiment. "Sentimentele scrie F. Wilks (2003) dau culoare vieții și astfel a fi plictisit înseamnă că într-un fel am pierdut contactul cu ceea ce simțim într-adevăr" (p. 116). Insatisfacția este precursorul principal al plictiselii. Pentru alungarea plictiselii este necesară "o reconectare la resursele și pasiunile noastre interioare, de care ne-am detașat" (Wilks, 2003, p. 127), a trăi emoția prezentului, cu toate incertitudinile, posibilitățile și speranțele ei, a ne întâlni, comunica și lucra cu prietenii, cu colegii
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
creativității. Poate accede la independența profesională, se poate specializa Într-un domeniu care Îl interesează. Conjuncție disonantă: O schimbare bruscă riscă să intervină În viața socioprofesională, iar individul este luat pe nepregătite; se mai poate să resimtă o stare de plictiseală, de nerăbdare, de revoltă față de condițiile de muncă și să se lanseze Într-o acțiune insuficient pregătită Înainte. Tranzitul Uranus-Mijlocul Cerului corespunde adesea unei etape fundamentale din viața socială. Exemplu: Paul (vezi tema de la p.) 1977: Uranus trece peste Mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
bine gestionată, poate fi vorba de o perioadă de concretizare, de reușită, de Împlinire. Ajuns aici, individul se află În fața unei alegeri: ori continuă În direcția respectivă și nu schimbă nimic În modul său de viață - ceea ce implică riscul unei plictiseli, al unei sclerozări -, ori alege de bunăvoie să Încerce o nouă provocare, dar aici va fi vorba despre o realizare interioară (faza involutivă a lunației). Ultimul pătrar și faza balsamică (Luna se situează Între 90° Înainte de Soare și conjuncție, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
apărea ocazia unei motivări mai mari. Aduceți-vă aminte de TM-IAO. Deoarece oamenii se plictisesc repede de un loc de muncă, unele companii au recurs la rotația posturilor. Mutarea oamenilor de la un loc de muncă la altul pentru a preveni plictiseala este o soluție pe termen scurt. Problema este că și în marile organizații există un număr limitat de posturi care pot fi schimbate. Ce faceți când toți angajații au făcut deja rotația completă a acestor posturi? Deoarece supervizorii și managerii
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
se mai poate adăuga organizarea internă deficitară a conținutului mesajului, interferențele ideatice, dar mai ales lipsa de atașament la înțelesul celor auzite. Atitudinea adecvată a celui care ascultă reprezintă factorul de cea mai mare importanță care intervine în ascultarea activă. Plictiseala, îngustimea minții, egocentrismul, prejudecățile și impacientarea pot contribui la o atitudine improprie. Un ascultător trebuie să vrea să asculte efectiv dacă vrea să dobândească cunoștințe noi și să înțeleagă ce spune altă persoană. Alți factori care concură la o ascultare
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
este important - se încarcă de un conținut spiritual. Moină este un timp indecis, la sfîrșitul toamnei și începutul iernii acoperită de brume și nori care apasă foarte jos, cu o predispoziție ploioasă dar fără ploaie propriu-zisă. Se poate dispera de plictiseală. Chiar și vitele care nu mai beau apă o resimt, cocoșii care cîntă cu voci foarte scăzute. Este o stagnare, o stare fundamentală vecină cu moartea: timpul îngheață într-un fel de regresie biologică". Sesizează plictiseala sfîșietoare din poema Decembre
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Se poate dispera de plictiseală. Chiar și vitele care nu mai beau apă o resimt, cocoșii care cîntă cu voci foarte scăzute. Este o stagnare, o stare fundamentală vecină cu moartea: timpul îngheață într-un fel de regresie biologică". Sesizează plictiseala sfîșietoare din poema Decembre în repetarea adverbului mai: "Un element structural, un semn morfologic care devine cheia de boltă a întregii poezii este mai. "Mai spune s-aducă jăratec", " Mai spune s-aducă și lampa", mereu acest mai, mai... "Mai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]