2,652 matches
-
grădina la pământ, după care le-a lăsat la ușa lui Georgie. Când Emmett i-a respins propunerea de a avea un copil, s-a îndreptat spre Georgie și l-a sedus, fericită că poate să-l excite cu ceva plin de viață - trupul ei gras, de care Emmett își bătea joc și pe care îl poseda doar foarte rar. Aventura lor a fost scurtă, dar din ea a rezultat un copil - Madeleine. A trăit cu spaima că asemănarea dintre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care pe ea o surprindea, iar pe el îl umplea de plăcere. Când Iacob gemea în extazul final, ea era inundată de sentimentul propriei puteri. Și când îi urma repirația, descoperea propria ei plăcere, o deschidere și o senzație de plin care o făcea să suspine, să toarcă cum fac pisicile, și apoi să doarmă așa cum nu mai dormise de când era copil. El îi spunea Innana. Ea îi spunea Baal, fratele-iubit al lui Iștar. Au fost lăsați singuri cele șapte zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Bilhei s-au făcut parcă mai înalți, iar eu am fost dintr-odată mândră că am un asemenea unchi. Acum a fost rândul tatălui meu să-l întrebe pe Esau despre fiii lui, iar acesta i-a numit pe fiecare plin de mândrie: - L-ai cunoscut deja pe Elifaz, primul meu născut de la Ada, care stă aici, a zis el, arătând înspre o femeie mică, grăsuță, cu un văl pe cap făcut din discuri mici de bronz. - Iar acesta este Reuel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu mult, pentru că avea un piept bogat care să-l consoleze. Bărbații care serveau și cei câțiva nefericiți care n-apucaseră să fugă la țară dintre zidurile orașului n-au mai fost așa de norocoși. Ei au simțit cuțitul din plin și mulți au urlat de parcă i-ar fi omorât. Țipetele lor au înțepat văzduhul toată dimineața, dar au încetat în jurul prânzului. Ziua s-a făcut nemilos de fierbinte. Nu se simțea nici o adiere de vânt și nu se vedea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care eroul Între două vârste, Lambert Strether, Își povățuiește mai tânărul prieten, pe micul Bilham, În timpul unei petreceri pariziene În aer liber: „Nu uita că ești tânăr - binecuvântat de tânăr; dimpotrivă, bucură-te de lucrul acesta și trăiește-l din plin. Trăiește cât mai intens; e o greșeală să procedezi altfel. Nu contează atât de mult exact ce faci, atâta vreme cât ai viața ta. Dacă asta nu ai, atunci cu ce rămâi?“ Pentru Theodora, punerea cea mai bună În aplicare a acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
destrăbălat și capabil de acte de cruzime față de femei. Dar cel puțin cunoscuse pasiunea. În timp ce el... avusese Întotdeauna purtări frumoase. Parcă Fenimore i-ar fi lăsat un mesaj după moarte, prin care Îi spunea: nu ți-ai trăit viața din plin. Amintindu-și momentul În care citise adnotarea cu caligrafia ei frumoasă, simți deschizându-i-se la picioare prăpastia Întunecată a depresiei și disperării. Ceasul Începu să bată ora. Recunoscător pentru că Îi distrăgea atenția, Își Încordă auzul să numere bătăile. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
metri de liniile germane - erau Împrăștiați peste tot locul, morți, muribunzi sau Încercând să se apere cum puteau În cratere și după copaci. Pe urmă, artileria germană a Început să ne piseze. Postul de prim-ajutor a fost lovit În plin. Zgomotul era Înfiorător. Tremuram de frică, nu mi-e rușine s-o recunosc, și nu eram singurul. Cel de lângă mine a făcut pe el - vă rog să mă iertați, domnule, dar l-am mirosit. Am avansat din a doua linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nimic între noi (iată pauză, liniște ), presimt că avem o legătură cumva. Există atracția și tandrețea și, fiind pe aceeași lungime de undă, el îmi poate spune totul. Deja începem să dialogăm, și felul în care ne înțelegem este ceva plin de plăcere, o plăcere împărtășită, pură și foarte mare, totală, care mă scapă de lumea din jur. De fapt, vraja e atât de mare, încât nimic din jur nu mă mai atinge, nu mă mai rănește. Deci trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
l bag pe gat, altcuiva i-aș face mult măi rău. Pune-ți cătușele. Vorbesc serios. Imediat, și atunci îi țintesc piciorul. Potolește-te, e un test. Pistolul e descărcat. Trag și nu se întâmplă nimic. Iată-l pe cel plin, îmi spune. Înapoi. Cineva sosește la ușă. El se încruntă. Îmi spune: Te rog să nu faci prostii si să fii calmă. Eu deja disper. Îți promit, și mi-o spune sincer, că totul va fi bine. Vede ca înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
grei în bancă. Ăsta era obiceiul lor în toate serile petrecute acasă, iar Juliei îi plăcea la nebunie. Adora să-l asculte pe James, îi plăcea la nebunie ideea că era măritată cu un bărbat atât de puternic și de plin de succes. —Iată-mă! Julia a intrat în bucătărie cu zâmbetul de „bine-ai venit acasă“ lipit pe buze. — Cum a... Femeia a amuțit de cum a dat cu ochii de soțul ei. — Poftim? a întrebat el lejer iritat. —Ai... ăăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
parte ca să-l evite pe băiatul căzut jos. Singurul avertisement pe care l-a primit Susan a fost scrâșnetul cauciucurilor izbucnit atunci când mașina a scăpat de sub control. La două secunde după ce Susan a ridicat ochii, mașina a lovit-o în plin. Telefonul de treziretc "Telefonul de trezire" Fiona a ieșit din separeul WC-ului zâmbind. O călătorie cu bicicleta în scop caritabil! Susan era plină de surprize. Trecându-și mâinile pe sub jetul de apă rece, Fiona și-a privit imaginea reflectată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Închipuiește-ți că Jessica e cea din spital și c-a fost internată din același motiv. Iar eu ți-aș ascunde situația asta. Ție ți-ar conveni? Fiona nu se gândise și la perspectiva asta, iar analogia a lovit-o în plin. — Nu. Aș fi îngrozită, a șoptit ea. —Exact! a mugit David, lovind cu pumnul în masă cu asemenea putere, încât Fiona a sărit în sus de-un cot. Doamne, sunt așa de al naibii de furios pe tine! Fiona s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
drept nevastă. Ăla a fost un lucru creștinesc, dacă vreți: să-l ajuți pe cel schilod și să suferi nebunește în tot acest răstimp. Ai făcut-o vreodată cu o cocoșată, fermierule? Atunci nu-mi refuza libertatea. Am ispășit din plin. Nu vin cu dumneata, spuse femeia. — Nu vii? tună O’Toole. Nu vii chiar acum? Vii la Elbaroom și nu vrei să mergi cu stăpânul ei? Așa te porți cu o gazdă, femeie? însuși numele te pune pe gânduri, El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cărei negare fusese principala lui contribuție față de oraș? Moarte în dezonoare, într-adevăr. Și ce urma să se întâmple cu K, acest K întemeiat pe teoriile lui Gribb, pe tehnica Domeniului de Interes și pe preocuparea față de clipa trăită din plin? Moartea lui Ignatius arătase că exista Ceva, o forță invizibilă ce acționa asupra lor, iar forța respectivă își distrusese cel mai mare inamic al ei cu o viteză înfricoșătoare. Puteau oare mințile celorlalți să rămână zăvorâte în fața morții lui? Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
primită În pielea sa lucioasă și Întunecată, În carnea sa tăbăcită. Eram la un pas de victorie! Trebuie să recunosc, Însă, că surpriza a venit foarte aproape de finalul bătăliei, când lovitura primită - marea și fatala lovitură - am simțit-o din plin. O mișcare greșită, una doar, atât a trebuit să comit pentru a suporta, mai apoi, dezamăgirea. Imensa dezamăgire. Înfrângerea... M-am prăbușit cu o durere surdă la picior. Aveam rotula dreaptă aproape sfărâmată și, ce era mai grav, artera femurală
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fericiți - Aici spirit, curagiul și pumnii au valoare. În mână de vei prinde-a istoriei carte Și dacă tu de frică sau poate de rușine În faptele ei rele nu vei încifra bine, Vedea-vei cum sub ochi-ți în plin se desfășoară Răul și iarăși răul - că vremea se măsoară După a răutății pășire. Rău și ură Dacă nu sunt, nu este istorie. Sperjură, Invidios-avară, de sânge însetată E omenirea-ntreagă - o rasă blăstămată, Făcută numai bine spre-a domina
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i mai mare decât un nume oare? Pentru-un astfel de lucru se junghie popoare. În mână de vei prinde-a istoriilor carte În ea atunci vedea-vei un falnic op de arte, Vedea-vei cum sub ochi-ți în plin se desfășoară Tot patime de laudă; că vremea se măsoară După a răutății pășire... Rău și ură Dacă nu sunt, nu este istorie. Sperjură, Invidioasă, crudă, de sânge însetată E omenirea-ntreagă... o rasă blestemată, Făcută numai bine spre-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fumezi, nu mănânci? întrebă din nou cel cu șapcă. Omar se uită peste creștetul celui care îi pusese întrebarea, către spălătorie și pompele de benzină. Ziua sclipea ca o oglindă curată, în care se reflectau arbori, un șofer care făcea plinul și un angajat al benzinăriei. Dintr- odată, tipul în salopetă ridică brațele și-ncepu să le bată ca pe niște aripi în jurul capului. Omar se pornise de mult spre ușă, când o voce strigase dinspre tejghea: „Afară arde! Arde în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să privească și că un fel nou de-a cunoaște creștea în el. Limuzina lucioasă a dentistului, spălată și nouă precum jucăria unui copil, se izbise de tren, fiindcă ignorase semnalul. Parcă Max orbise, nu el, locomotiva îl luase în plin și-l strivise ca pe o cutie de bere. Acum el zăcea ca o grămadă de dinți dintr-un maldăr de fiare și Omar se îndepărtă bâjbâind, pentru că oricum aveau să-l ajungă vești mai rele decât ar fi vrut
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
către Sandu, care bătea tactul din palme: - Așa! Așa! Afară se lumina de ziuă și numai în casa Didinei mai stăruia lumina lămpilor în toată mahalaua Cațaveiului. 117 Pungașii aveau o inimă cum au oamenii cărora viața le merge din plin... N-au plecat de acolo decât după trei zile. Paraschiv se uita lacom la ibovnică, ar fi pus-o jos. Nici muierea nu se sfia. Îl privea cu îndrăzneală în ochi, ca și când i-ar fi spus: "Fă-mi ceva dacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe viitorul rege George al IV-lea și din cauza pântecelui său tot mai rotund, a obrajilor buhăiți. Are curajul să Îl persifleze În fața asistenței, comparându-l cu portarul de la Carlton House, de o corpolență monstruoasă, poreclit Big-Ben, sau rostind În plin Hyde Park: „Cine-i bărbatul ăla gras?”. Bărbatul care tocmai trece, adevărat, destul de dolofan, nu e altul decât Alteța Sa. De la suita aceasta de zeflemele scăpate de sub control i se vor trage, În fapt, lui Brummell dizgrația și mai apoi exilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
joc, dandysmul recurge la toate subtilitățile alcătuitoare ale grației care o compun asemeni nuanțelor prismei, ce alcătuiesc opalul reunindu-se. Asta avea Brummell! Avea grație, așa cum o dăruiește cerul și cum, deseori, constrângerile sociale o falsifică. El o avea din plin și răspundea astfel nevoii de capriciu a societăților cotropite de plictis și prea puternic Încovoiate sub rigorile stricte ale convenienței. El era proba acestui adevăr pe care ar trebui să-l repetăm neîncetat oamenilor supuși regulii: dacă tai aripile fanteziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
oameni morți de foame în colibele lor. Deșertul devine însă cu adevărat infernal dincolo de această localitate. Nu mai dai decât peste oase albite, de la oameni și cămile care au murit de sete, singurele animale vii care pot fi întâlnite din plin fiind șerpii. În porțiunea cea mai aridă a acestui deșert se află două morminte acoperite cu o piatră pe care sunt săpate inscripții. Se poate citi că doi oameni au fost înmormântați în acel loc. Unul era un bogat neguțător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ritual. Iar aceste ritualuri pot fi îndeplinite pentru că zeii le-au dezvăluit in illo tempore, creând omul și planta yam și arătîndu-le oamenilor cum anume această plantă comestibilă poate fi cultivată și consumată. Dimensiunea sacră a Vieții se regăsește din plin în sărbătoare, când se experimentează sfințenia existenței omenești ca lucrare a zeilor. În restul timpului, omul poate oricând uita ceea ce este fundamental, și anume că existența nu este "dată" de către ceea ce modernii numesc "Natură", ci este o creație a Celorlalți
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mitul spune cum anume s-a făcut un lucru, cum a început să fie. Iată de ce mitul este legat de ontologie, pentru că nu vorbește decât de realități, de ceea ce s-a petrecut cu adevărat, de ceea ce s-a manifestat din plin. Este vorba, fără îndoială, de realități sacre, pentru că sacrul este realul prin excelență. Nimic din ceea ce ține de sfera profanului nu ia parte la Ființă, pentru că profanul nu a fost întemeiat ontologic de mit, nu are un model exemplar. Cum
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]