2,467 matches
-
foarte dificilă. Ea este slabă, mai întâi din cauza oscilării și ambiguității oricărui centru: din stânga el pare de dreapta, privit din dreapta, el pare de stânga. Valorile sale sunt pe de altă parte detestate din ambele direcții: echilibrul axiologic între valori, liberalismul, pluralismul (cu toate urmările sale), umanismul, europeismul, convergența și chiar sinteza dintre valorile naționale și universale, raționalismul și spiritul critic, un anumit bun simț, pe care extremiștii îl disprețuiesc ca mic burghez, adeziunea militantă la drepturile omului și cetățeanului, nostalgia societății
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
uneori cu exces, se instalează cîteva mari personaje ale istoriei noastre, descoperirea colonizării, capitalismul, Statul, știința și rațiunea, în care în înfruntare și durere, de la Reformă la școala republicii trecînd prin epoca Luminilor, iau loc, încă prea fragile, toleranța și pluralismul în țara noastră. Și, tot ca un fir roșu în acestă istorie de lungă durată, aspirația spre dreptate, pace, libertate, egalitate. Îmi place de asemenea felul în care autorii acestei cărți au reușit reconcilierea necesară între structuri și eveniment. Societățile
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
minciuna să fie eternă, trebuie să distrugem tot ce poate servi ca termen de comparație...". Alexandr Zinoviev Cuprins Prefață. Un "conceptualist" rătăcit în Epigonia (Michael SHAFIR) / 11 Introducere / 15 Capitolul 1. Cadrul teoretic / 19 1.1. Realismul / 19 1.2. Pluralismul / 22 1.3. Marxismul / 24 1.4. Socio-constructivismul / 31 Capitolul 2. Cadrul conceptual. De la Lenin la Gorbaciov: varietăți ale leninismului sovietic / 45 2.1. Ce este leninismul? Delimitări conceptuale / 45 2.2. Leninism revoluționar / 52 2.3. Leninism post-revoluționar / 53
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
câteva decade bune de literatura de specialitate cunoscută în Occident, nu acesta este cazul volumului ce ni-l propune tânărul cercetător timișorean. Bazat pe o bibliografie impresionantă, diferitele aborări teoretice ale disciplinei Relațiilor Internaționale, de la Realism la Socio-Constructivism, trecând prin Pluralism și Marxism, sunt discutate în manieră critică, termenii fiind întotdeauna definiți, pentru a justifica în cele din urmă opțiunea autorului în favoarea Socio-Constructivismului drept cea mai adecvată manieră de analiză a orientării relațiilor internaționale ale României în prioada 1948-1989. Superficialitatea (sau
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și materiale propagandistice și terminând cu lucrări și articole științifice, destul de divergente în privința interpretării orientării externe a României în perioada mai sus menționată. Pentru început se delimitează cadrul teoretic al lucrării, alcătuit din principalele teorii ale relațiilor internaționale (RI) realismul, pluralismul, marxismul și socio-constructivismul punându-se accent pe ideile structurante și metodele analitice ale fiecăreia. Premisa de la care pornesc este aceea că socio- constructivismul este cea mai indicată teorie pentru clarificarea orientării internaționale a comunismului românesc. Desigur, politica externă și internațională
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
urmează analiza teoretică a materialului cu ajutorul celor patru teorii ale RI menționate anterior. Expun, în acest capitol, motivele pentru care consider socio-constructivismul o teorie mai bună pentru abordarea politicii internationale a comunismului românesc și a dimensiunii ideologice subiacente acestuia decât pluralismul, marxismul și chiar realismul, cu care are suficiente elemente în comun astfel încât să fi fost încadrată la acest capitol de către alți cercetători români. * * * Din punct de vedere metodologic, lucrarea de față este structurată pe două părți majore, una empirică, respectiv
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
evidențiindu-se în principal aspectele ideologice și politice. Partea teoretică, deși redusă ca dimensiuni în raport cu analiza evenimențială, cum este de altfel firesc, include în schimb mai multe tipuri de metodologie științifică. Pe lângă aplicarea celor patru mari teorii ale RI realismul, pluralismul, marxismul și socio-constructivismul asupra intervalului istoric investigat, am utilizat, în primul rând, analiza ideologică, apoi, în mai mică măsură, analize antropologice, de psihologie politică și, nu în ultimul rând, analiza de discurs sau chiar de conținut. Capitolul 1 Cadrul teoretic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
rând, analiza de discurs sau chiar de conținut. Capitolul 1 Cadrul teoretic Axată pe evaluarea teoretică a politicii internaționale a României comuniste, cartea insistă pe dimensiunea ideologică a acestui proces. Patru teorii majore utilizate în studiul relațiilor internaționale (RI) realismul, pluralismul, marxismul și socio-constructivismul vor alcătui instrumentarul necesar analizei. Teoriile au fost amintite în ordinea cronologică a importanței în ceea ce privește disciplina; din punct de vedere al adecvării lor la studierea materialului empiric, succesiunea va cunoaște, așa cum vom observa, schimbări notabile. Să vedem
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nu în ultimul rând, ca o reacție de respingere sau cel puțin susceptibilizare a proiectului rațional al modernității. Avem aici un prim aspect care diferențiază net realismul de celelalte teorii ale RI: anterioritatea sa în raport cu filosofia iluministă creatoare de modernitate. Pluralismul, marxismul și socio- constructivismul sunt toate produse ale unor proiecte intelectuale care se revendică, fără excepție, de la moștenirea critică a Revoluției Franceze. Realismul operează, la fel ca toate celelalte teorii ale RI, cu câteva concepte de bază1. La nivel metodologic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
regulile pe parcurs, comportându-se nu numai în baza factorilor tradiționali ca puterea, interesul național sau intimidarea, ci luând în considerare întreaga diversitate a variabilelor care se manifestă la nivel global în noul mileniu (Lobell, Lipsman, Taliaferro: 2009). 1.2. Pluralismul Această teorie a RI este echivalentul tradiției liberale a gândirii politice. Pe cale de consecință, asumpțiile sale principale pun în problemă mediul internațional dintr-o perspectivă considerabil nu fundamental diferită de cea realistă. În perioada interbelică, disputa dintre realismul clasic și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
curente sunt în mare măsură complementare. Administrația George W. Bush Jr. a dovedit cu prisosință acest lucru la nivel empiric; în ceea ce privește nivelul teoretic, mulți socio-constructiviști, la care ajungem puțin mai încolo, sunt de această părere. Unul dintre conceptele principale ale pluralismului este acela de "soft power". Teoretizat de către Joseph Nye, "soft power" are de-a face cu puterea înțeleasă în termeni de difuziune și atractivitate culturală și socială, luând în considerare puțin sau deloc dimensiunea militară, politică sau economică, ingredientele principale
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a concepe existența socială și articulațiile care o pun în act: are deci ambiții mult mai mari decât teoriile anterioare. Am ajuns, în acest punct, la a treia mare dezbatere din cadrul RI. Aceea dintre pozitivism (constructiviștii includ aici, nediferențiat, realismul, pluralismul, marxismul și teoriile derivate de la acestea, având ca bază științifică și metodologică, așa cum am amintit, distincția dintre fapte și valori, respectiv dintre cercetător și obiectul cercetării) și post-pozitivism, curentele de gândire care contestă aceste distincții arbitrare, considerând că pozitiviștii nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la rândul lor indispensabile oricărui proiect social. Sigur, la această concluzie este infinit mai ușor de ajuns cu mijloace teoretice decât practice. Pe de altă parte însă, costructivismul radical măcar imaginează convingător alternative care ar putea fi socializate odată; realismul, pluralismul, marxismul deși acesta a oferit instrumentele conceptuale necesare ieșirii din paradigma pozitivistă chiar și constructivismul moderat al lui Wendt, toate aceste teorii rămân captive spectrului științiific pozitivist și aparțin până la urmă trecutului. Pe cale de consecință, voi utiliza modelul teoretic onufian
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
jucat, începând cu epoca modernă, un rol fundamental în viață civilă poloneză) și, nu în ultimul rând, reforme economice, toate puse în slujba "dezvoltării "democrației socialiste"" (Fejtö: 1979, 111). Fapt insolit pentru un regim comunist, Gomułka a permis emergența unui pluralism politic limitat. Au apărut astfel Partidul Democratic, Partidul Unit Țărănesc, împreună cu alte "diferite grupuri politice catolice" (Bromke în London: 1966, 76). În total, segmentul politic non-comunist va atinge un procentaj de 18,3% (Constantin în Cătănuș, Buga: 2006a, 278). Însă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
parlamentare de la începutul anului 1957, pe lângă faptul că au participat numeroși candidați necomuniști, care au obținut aproape jumătate dintre scaunele legislativului, numărul candidaților a depășit numărul locurilor disponibile, chiar dacă toți erau înscriși pe aceeași listă (Bromke în London: 1966, 277). Pluralismul nu a fost limitat numai la sfera politică. În administrația publică au fost integrați specialiști neaparținând partidului, selectați pe baza competențelor profesionale. Majoritatea universităților au început să admită studenți fără a ține cont de originile sociale ale acestora, ceea ce constituia
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nu se poate verifica autenticitatea reformismului manifestat de către prim-secretarul PMUP. "Acesta era un comunist veteran nu mai puțin autocratic decât staliniștii în compania cărora își petrecuse atât de mulți ani". Pe cale de consecință, o permisivitate prea mare în direcția pluralismului și a democratizării puteau conduce la punerea în discuție a rolului principal al partidului în conducerea Poloniei și, implicit, a rolului lui Gomułka în cadrul partidului. Un astfel de deznodământ era total inacceptabil pentru popularul (deocamdată) lider polonez. Astfel că, începând
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Timiș, țăranii discutau despre posibilitate ca pamânturile să le fie retrocedate, implementându-se un sistem agricol similar cu cel din Iugoslavia (stat care abandonase procesul de colectivizare încă de la finalul anilor '40). Alte subiecte îngrijorătoare erau reprezentate de zvonurile reinstaurării pluralismului politic sau a unui posibil atac sovietic asupra României, ""datorită atitudinii din ultimul timp"". Un caz mai grav, și tragicomic în același timp, este acela al lui Lăbășan Petru, "element înrăit, fiu de chiabur", care, "aflat în stare de ebrietate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de anvergură (Golan: 1971, 273-274). Noul lider a încercat să galvanizeze, la nivel politic și social, atât forțele centripetale, conservatoare, cât și forțele centrifugale, "liberale", care doreau emanciparea de sub tutela partidului și argumentau pentru o democratizare radicală, care să includă pluralismul politic, descentralizarea economică, abolirea cenzurii etc. Dubcek și noua sa echipă insistau asupra "reîntoarcerii la Europa" a Cehoslovaciei, dar subliniau cu promptitudine că nu este vorba de o alianță ideologică sau politică, ci de "contacte economico-politico-diplomatice" (Golan: 1971, 326). Nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
avânt societatea nu putea totuși să îl tragă la răspundere în caz că ar fi eșuat. Dar o astfel de perspectivă, lipsită de fezabilitate ""în condițiile prezente"", putea fi luată în calcul într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat. Totuși, pluralismul politic ieșea din discuție: ca stat socialist, Cehoslovacia ar fi abolit clasele sociale care să articuleze expresii politice proprii sub forma unor partide concurente; în plus, genul acesta de sistem politic se regăsea în societățile capitaliste și reflecta, pentru ideologii
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
avut loc transformarea din interior a societății capitaliste în conformitate cu proiectul revoluționar eurocomunist, "forțele ostile socialismului vor avea posibilitatea să încerce, în condițiile respectării regulilor democratice, să redevină majoritare" (Cioabă: 1988, 202). Iată un amănunt care probează un atașament substanțial față de pluralismul democratic: democrația "burgheză" nu era pur și simplu instrumentată în scopuri tactice, ea reprezenta pentru partidele eurocomuniste o valoare în sine, procedurile și însăși esența ei, constând în legitimitatea diversității, urmând să fie aplicate și în societatea post-capitalistă. Dar, pe
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
va îmbina în mod organic democrația la bază respectiv o largă participare populară la locul de muncă, în unitățile teritoriale (autogestiunea, în viziunea P.C.F.) cu organizarea pluralistă și exercitarea democratică a funcțiilor guvernamentale, lărgirea și garantarea drepturilor și libertăților individuale. Pluralismul politic, social și ideologic real va constitui una din trăsăturile socialismului. Acesta presupune ca, în primul rând, statul socialist să rămână un stat laic, fără o ideologie oficială care să fie impusă tuturor cetățenilor, un stat în care partidele, indiferent
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
noul tip de stat urma să asigure "un câmp neîngrădit de exercitare" libertății "de gândire, de creație, de informare, de exprimare, de asociere, religioasă, sindicală", garantând totodată "dreptul la grevă, libertatea presei și alte libertăți individuale și colective" inerente unui pluralism social autentic (Cioabă: 1988, 203). Nu în ultimul rând, proprietatea privată urma să reprezinte celula economică a viitoarei societăți post-capitaliste. Metodele colectiviste utilizate în statele comuniste est-europene erau recuzate de către partidele eurocomuniste și asociate cu "administrarea centralizată, de către stat", a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
politice, numai că dacă toate partidele politice ar guverna la un moment dat prin acest "compromis istoric", cine ar rămâne să constituie opoziția indispensabilă democrației parlamentare? Și cum ar putea fi reconciliată naționalizarea economiei, la care eurocomuniștii nu renunțaseră, cu pluralismul politic (Leonhard: 1979, 350-351)? În orice caz, nu se poate afirma despre eurocomunism că a reprezentat o pură strategie, o tactică politică în vederea cuceririi puterii adaptată culturii occidentale, după care ar fi urmat o comunizarea inspirată de modelul sovietic, așa cum
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de consecință, spre sfârșitul anilor '80, în interiorul RSR s-au manifestat critici voalate la adresa eurocomunismului. Partidele eurocomuniste respingeau, așa cum ne amintim, colectivizarea, planificarea unilaterală a economiei și monopartidismul pietre unghiulare ale identității leninismului romantic pronunțându-se în schimb pentru un pluralism politic, ideologic și social esențialmente "burghez". Pentru Aristide Cioabă, parcursul revoluționar propus de către partidele eurocomuniste "pare să amintească de modul cum însăși burghezia a devenit clasă conducătoare, punând, la început, stăpânire pe puterea economică și conștiința maselor". Dar, se întreabă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
romantic? De ce încearcă să obțină capital de imagine discreditând "cuceririle revoluționare" din Europa de Est, care au avut loc în condiții economice, politice și sociale radical diferite de cele din Occident? Sau, pe de altă parte, dacă eurocomunismul este cu adevărat fidel pluralismului "burghez", intenționând să îl păstreze ca principiu politic fundamental, așa cum am constatat, în cadrul viitoarelor societăți post-capitaliste, proiectul eurocomunist nu se autosubminează din start? Acceptând legitimitatea opoziției, eurocomunismul acceptă practic un cal troian de care îi va fi ulterior imposibil să
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]