2,557 matches
-
14 ianuarie 1894, Vădeni, astăzi cartier în componența municipiului Târgu-Jiu, România - d. 22 august 1917 lângă Panciu, România) a fost o cercetașă și participantă la Primul Război Mondial, unde a murit la sfârșitul bătăliei de la Mărășești luptând în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române. Provenită dintr-o familie modestă din Oltenia, Ecaterina a plecat la București pentru a deveni învățătoare, iar acolo a contribuit la înființarea primelor organizații de cercetași din țara ei. După intrarea României în Primul Război
Ecaterina Teodoroiu () [Corola-website/Science/306341_a_307670]
-
fost luată prizonieră, a evadat și a fost rănită de două ori. În spital, a fost decorată de casa regală și avansată la gradul de sublocotenent. Din această postură a participat la bătălia de la Mărășești, unde a murit comandând un pluton de infanterie. Celebrată ca eroină națională după terminarea războiului, imaginea ei a fost la început marginalizată și apoi distorsionată de regimul comunist, iar după căderea acestuia revenirea imaginii sale reale în conștiința populară a întârziat. S-a născut la Vădeni
Ecaterina Teodoroiu () [Corola-website/Science/306341_a_307670]
-
inamică, iar soldatul Ecaterina Teodoroiu a fost în primele linii. A fost luată prizonieră, dusă fiind la Cărbunești. De acolo, a evadat folosind un revolver ascuns pentru a-l împușca pe soldatul ce îi păzea pe ea și pe comandantul plutonului ei, fiind rănită ușor la picior în timp ce fugea. Revenită la unitatea sa, a continuat luptele în zona orașului Filiași și a fost din nou rănită, de această dată mai grav, suferind fracturi ale tibiei și femurului stângi. În timp ce se afla
Ecaterina Teodoroiu () [Corola-website/Science/306341_a_307670]
-
Muncelu. În seara zilei de 22 august, în cursul unui atac declanșat de Regimentul 40 Rezervă german și respins de trupele române, Ecaterina Teodoroiu cade eroic, împușcată în cap (conform unei versiuni) sau în piept (conform altei versiuni), în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent. După terminarea războiului, Ecaterina Teodoroiu a devenit o eroină a României Mari. Inițial înmormântată în comuna Fitionești din județul Putna, osemintele sale au fost strămutate în iunie 1921 la Târgu Jiu într-un mausoleu
Ecaterina Teodoroiu () [Corola-website/Science/306341_a_307670]
-
l-au depus pe soldatul evreu Iancu Solomon la casa mortuară din cimitirul evreiesc din cartierul Tăutu. Comitetul comunității - sub președinția generalului medic, dr. Isac Axler - a desemnat pentru organizarea funeraliilor pe Ștrulică Șulimovici, secretarul comunității. S-a format un pluton de gardă de onoare cu drapele și gorniști - din zece soldați evrei de la Regimentul 29 Infanterie care staționa în localitate - sub comanda sergentului Tr. Emil Bercovici, fiul librarului Luis Bercovici din Dorohoi. La ceremonie au participat: dr. Isac Axler, rabinul
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
dr. Isac Axler, rabinul șef David Schochter, rabinul Aron Faibis, Ștrulică Șulimovici, toți oamenii Societății de înmormântare a comunității (Hevra Kadișa), cei zece soldați din garda de onoare și zeci de evrei din Dorohoi. Rabinul șef a oficiat slujba religioasă, plutonul de onoare a tras salve. Împușcăturile au început să fie din ce în ce mai puternice, evreii de la fața locului au intrat în panică fugind să se adăpostească, sicriul soldatului evreu fiind coborât cu repeziciune. Soldații evrei s-au îndreptat spre poarta cimitirului. La
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
vârsta este trecută 16 în loc de 66 ani. - Într-adevăr e vorba de un tânăr de 16 ani ). După ce s-a stabilit că "„moartea a fost provocată prin plăgi produse de arma de foc” ", primăria a aprobat înhumareas chiar cu ajutorul unui pluton de soldați de la unitatea din localitate, întrucât victimele erau într-o stare avansată de putrefacție. De altfel, în procesul verbal cu numărul 67 al sedinței reprezentanței comunității evreiești din 28 iulie 1940, se ia act că s-au scos de la
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
un atac frontal, și compania de asalt de motociclete nu avea la dispoziție echipament de instalat poduri sau bărci gonflabile. Oamenii lui Klingenberg au descoperit o barcă cu motor pe malul nordic a râului. Cu unul din comandanții săi de pluton, doi sergenți și cinci soldați, Klingenberg a trecut Dunărea. Când grupul a ajuns pe malul opus, Klingenberg a trimis înapoi doi oameni pentru a aduce reîntăriri și a purces împreună ce restul șase în centrul Belgradului. La scurt timp după ce
2. SS-Panzer-Division Das Reich () [Corola-website/Science/305888_a_307217]
-
de munte pe la nord-vest. La ora 5:45, avangardă Regimentului 2 Călărași (Escadronul 3) a ajuns în zona conacului Rateș, unde a fost oprită de o rezistență puternică, cpt. Fortunescu, comandantul unității, fiind rănit. Escadronul a fost întărit cu două plutoane și la 9:00 a învăluit poziția sovietică pe la est, fortandu-i pe apărători să se retragă. Asaltul asupra orașului a început la ora 18:00, iar la 19:30 Batalionul 16 a fost puternic atacat dinspre Rucșin. A intervenit
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
prezentând copilăria, în cadrul vieții din satul ei natal; pe latura opusă, apare eroina, în medalion, salutată de cercetașii din care a făcut parte, ca elevă de curs secundar; celelalte două fețe ne-o înfățișează în război, pornind la atac cu plutonul și momentul final, când este dusă la locul de odihnă de mâini pioase de soldați. În cele patru colțuri, veghează patru femei în costum național, ținând în mâini câte o cunună de lauri. "Fântâna Miorița", din București, inaugurată în 1936
Milița Petrașcu () [Corola-website/Science/300010_a_301339]
-
Strumă", rupe cearșafurile agățate de pasageri, și amenință cu pușca pe cei tentați să se arunce în apă. În seara zilei de 23 februarie 1941, autoritățile turcești dau ordin că vasul să fie întors înapoi cu forța în Marea Neagră. Un pluton de ostași turci s-a urcat la bord, a tăiat lanțul ancorei și a trecut o parâma la prova. Pasagerii i-au rugat de ostașii care păzeau parâma de remorcaj, unii i-au și agresat, dar aceștia i-au amenințat
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
standard de 75 mm, dar avea o rază de acțiune aproape la fel de mare - 5 km. Parașutiștii germani erau înarmați cu pușca Karabiner 98k, iar cam un sfert dintre ei erau dotați în plus și cu pistoale mitralieră MP40. Aproape fiecare pluton de parașutiști era dotat cu o mitralieră MG 34. Germanii foloseau parașute colorate după un anumit cod pentru a distinge proviziile parașutate - armament, muniție, alimente, medicamente, etc. Echipamentele mai grele, precum "Leichtgeschütz 40", erau parașutate cu parașute triple, special proiectate
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
obiectivul lor fiind în sectorul Galatas. Royal Navy era gata în orice moment să asigure evacuarea regelui, atașatul militar britanic, colonelul J.S. Blunt, fiind ofițerul de legătură pe lângă curtea regală. Paza regelui și a anturajului său era asigurată de un pluton de neozeelandezi (sub comanda locotenentului W.H. Ryan) și un număr jandarmi cretani. Regele era însoțit de vărul lui, prințul Petru, maestrul de ceremonie, colonelul Dimitrios Levidis], premierul Tsouderos și de guvernatorul Băncii Greciei, Kyriakos Varvaressos. Grupul de fugari a
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
Școala Superioară de Stat Major din Tașkent (absolvită în 1963) și la Avademia Militară "M.V. Frunze" din Moscova (absolvită în 1972). A activat ca ofițer în cadrul forțelor armate ale Uniunii Sovietice, trecând prin toate posturile de la cel de comandant de pluton la cel de șef de stat major de divizie. Începând din anul 1963 s-a aflat timp de 6 ani la diferite posturi de comandă din orașul Kushka aflat în regiunea militară Turkestan, apoi a fost transferat în 1972 în cadrul
Stanislav Hajeev () [Corola-website/Science/313187_a_314516]
-
un limbaj metaforic străin stilului științific. Ast¬fel, vorbind despre bogățiile subsolului Turdetaniei, filo¬zoful exclamă: aici se ascund „comorile firii inepuizabile sau visteria unei împărății fără sfîrșit" (II, 2, 9) peste care domnește Plutus, zeul belșugului, în locul zeului subteran Pluton, exprimări condamnate de Strabon (III, 2, 9). Po¬seidonios ni se dezvăluie astfel, prin Strabon, ca o fire de poet, care nu l a împiedicat totuși să se preocupe în ace¬lași timp de cele mai concrete și mai palpabile
Poseidonios () [Corola-website/Science/313172_a_314501]
-
a fost un general, scriitor și deținut politic în regimul comunist, supranumit „Soljenițin al românilor”. A absolvit cursurile Liceului Militar din Chișinău, apoi pe cele ale Școlii Militare de Geniu, obținând gradul de sublocotenent. În 1935 este repartizat comandant de pluton la Regimentul 7 Pionieri - Timișoara. Între anii 1936 și 1938 urmează studiile tehnice ale Școlii de Aplicații de Geniu, care îi vor permite să inventeze „torpila terestră dirijată”, pentru a cărei paternitate se va lupta ani întregi. În perioada 1936
Ion Eremia () [Corola-website/Science/313512_a_314841]
-
austriece în Bătălia de la Tolentino. Murat a fost nevoit să fugă, iar Ferdinand al IV-lea al Siciliei a fost restaurat pe tronul Neapolelui. Murat va încerca să își recâștige regatul, însă a fost rapid capturat și împușcat de către un pluton de execuție la Pizzo, Calabria. În următorul an, 1816, a avut loc uniunea formală dintre Regatul Neapolelui și Regatul Siciliei, ceea ce a dus la formarea noului Regat al Celor Două Sicilii.
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
sa aproximativ 7.000 de oameni, șapte batalioane de senegalezi și somalezi. Legentilhomme avea în subordinea sa trei baterii de tunuri de câmp, patru baterii de tunuri antiaeriene, o companie de tancuri ușoare, patru comapanii de jandarmi și voluntari, două plutoane de soldați călare pe cămile și mai multe avioane de tipuri diferite. Dar, după capitularea Franței din iunie 1940, neutralitatea guvernului de la Vichy a permis italienilor să redirecționeze atacul lor spre colonia mai slab apărată - Somalia Britanică. Pe 18 iunie
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
fiind blocați de armată, cei din grup au început să strige "Timișoara-Timișoara " și "Libertate", grupului raliindu-și și alți cetățeni. De asemenea mulți alți cetățeni priveau de pe margine nefăcând însă semne clare de solidarizare cu manifestanții. O dată cu sosirea celor trei plutoane ale Armatei în piață, mai mulți manifestanți printre care și și-au descheiat hainele, dezvelindu-și piepturile în semn demonstrativ în fața soldaților. La un anumit moment, Călin a ieșit din mulțimea de manifestanți aflați în locul care avea să devină Piața
Călin Nemeș () [Corola-website/Science/313671_a_315000]
-
Murray, actor cunoscut pentru rolul de Don Beech din filmul The Bill. Yasir Al-Fulani este președintele statului anonim din Orientul Mijlociu, fiind controlabil numai în partea când regia de început este afișată, secvență ce apare înainte ca acesta să fie executat. Plutonul american USMC a lui Jackson este condus de locotenentul Vasquez (vocea lui David Sobolov ) și Personal Sgt. Griggs (Marcu Grigsby); Griggs îl însoțește pe MacTavish mai târziu, în Rusia. Sgt. Kamarov conduce loialiști ruși care se aliază cu SAS și
Call of Duty 4: Modern Warfare () [Corola-website/Science/313752_a_315081]
-
organizarea activității în clandestinitate și rezistența împotriva ocupației germane. A fost prima organizație de rezistență organzată în Olanda. În timpul luptei împotriva ocupantului, aproximativ 2.000 de comuniști olandezi aveau să piară în camerele de tortură, lagărele de concentrare sau în fața plutoanelor de execuție. În aceeași zi, Bernardus IJzerdraat a început distribuirea de fluturași manifeste în care protesta împotriva ocupației și în care chema la rezistență împotriva germaniei. Acesta a fost primul act de rezistență publică. IJzerdraat a început organizarea unei organizații
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
executat prin împușcare în locul cunoscut sub denumirea de "Valea Piersicilor" de pe terenul Închisorii Jilava. Propaganda comunistă a susținut ulterior că el ar fi cântat "Internaționala" și "Pe-al nostru steag e scris Unire!" pe drumul spre locul execuției. Ajuns în fața plutonului de execuție, a refuzat să fie legat la ochi, strigând ""Moarte dușmanilor poporului! Trăiască România Liberă!"". Circulara C.C. al P.C.R. din iulie 1941 stabilea ca obiectiv al partidului popularizarea eroilor clasei muncitoare, printre care și Filimon Sârbu. ""Trebuie să popularizăm
Filimon Sârbu () [Corola-website/Science/314136_a_315465]
-
tanc nu mai era funcțional. Olandezii aveau două detașamente dotate cu mașini blindate (câte 12 de detașament). Încă 12 vehicule blindate noi erau în plin proces de recepție sau dotare cu armament în momentul izbucnirii invaziei. Mai exista un singur pluton dotat cu cinci tanchete, folosite pentru transportul pieselor de artilerie. Armata olandeză dispunea de 676 obuziere și tunuri de câmp, dintre care doar 52 de ultimă generație . Artileria antitanc era dotată cu 386 tunuri moderne, dar care reprezentau doar o
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
era direct subordonat lui Winkelman. Regiunea se afla sub comanda marinei deoarece importanței portului Flushing de pe insula Walcheren, care controla accesul către Antwerp prin Westerschelde. Insulele nordice ale provinciei erau practic neapărate, aici staționând cel mult un număr redus de plutoane. Apărarea regiunea Zeeuws-Vlaanderen, (Flandra olandeză), a fost lăsată pe seama aliaților occidentali. Principalele forțe olandeze urmau să fie concentrate în Zuid-Beveland, peninsula de la vest de insula Walcheren. Olandezii trebuiau să îi împiedice pe germani să se apropie deVlissingen. Zuid-Beveland era legat
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
ROMARM. Luneta LPS T2 (abreviere de la "Lunetă Pușcă Semiautomată Tip 2"), similară modelului sovietic PSO-1 folosit de SVD Dragunov, este fabricată de către Întreprinderea Optică Română. Puștile semiautomate cu lunetă PSL erau repartizate după model sovietic, câte o armă pentru fiecare pluton. Pușcașii lunetiști erau de obicei aleși dintre cei mai buni țintași ai plutonului, ei având rol de sprijin în timpul acțiunilor ofensive și defensive ale infanteriei. Conform doctrinei militare americane, PSL este arma țintașului desemnat al plutonului (în engleză: "Designated Marksman
Pușcă semiautomată cu lunetă () [Corola-website/Science/314211_a_315540]