2,405 matches
-
Francisc, mergi și repară casa mea, care se ruinează"; însuși Francisc, în Testament, amintește cauza convertirii sale, doar că el numește alt eveniment: întâlnirea cu leproșii și slujirea lor ("Domnul mi-a dat mie, fratelui Francisc, să încep a face pocăință astfel: când eram în păcate mi se părea amar lucru să văd leproșii, și Domnul însuși m-a condus printre ei și cu ei am fost milostiv. Și îndepărtându-mă mai apoi de la ei, ceea ce mi se părea amar mi-
Francisc de Assisi () [Corola-website/Science/299167_a_300496]
-
Ciceu. Din Veneția veneau pictori pentru zugrăvirea mănăstirilor sale: Slatina și Pângărați. Cu banii săi a împodobit bisericile de la Muntele Athos și cea ortodox-românească din Liovul Poloniei. Călugărul cronicar Eftimie, preamărește domnia lui Lăpușneanu. Aceste binefaceri veneau ca urmare a pocăinței lui, după multele păcate săvârșite. A doua domnie a lui Lăpușneanu este povestită în nuvela omonimă a lui Costache Negruzzi. Tot el a mutat capitala țării la Iași.
Alexandru Lăpușneanu () [Corola-website/Science/299210_a_300539]
-
o dezbatere publică asupra celor 95 de teze, pe care le afișase pe ușa bisericii din Wittenberg. Motivul, care l-a avut Luther de a combate indulgențele, a fost felul în care călugărul dominican, Johann Tetzel, făcea publicitate acestora, relativizând pocăința și afirmând că „îndată ce banul sună în cutie, sufletul zboară la cer”. Propaganda deșănțată a lui Tetzel avea și un alt substrat și anume: Arhiepiscopul Albert de Brandenburg(1490-1545), un prinț din casa de Hohenzollern, care deja avea două provincii
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
folosea metode de vânzare a indulgențelor, făcând acea publicitate deșănțată, promițând iertarea de pedepse temporare chiar și pentru cele mai grave păcate, dacă penitentul cumpăra o indulgență. Era de fapt o deviere de la învățătura Bisericii, iar indulgența nu mai implica pocăința ci prindea contur magic, chiar „mulți predicatori învățau că indulgența poseda, în sine, o putere oarecum magică”. Și cum Tetzel vindea indulgențe în imediata vecinătate a Wittenberg-ului, la Juterbock, Luther a crezut că a venit momentul să ia atitudine în
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
titlul: Despre captivitatea babilonică a Bisericii, era redactat în limba latină și se ocupa numai cu probleme teologice. În acesta, Luther nega caracterul sacramental al Bisericii , din cele șapte Taine, numai trei admițând: Botezul, Euharistia și într-o oarecare măsură Pocăința, care puteau fi dovedite ca fiind instituite de Hristos. Celelalte erau socotite ceremonii pioase adăugate de oameni. Dar și primele trei Taine se aflau într-o scandaloasă robie a rătăcirii omenești asemănătoare celei din Babilon sau Avignon, căci li s-
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
scolasticismului, iar omul care crede că aduce un dar, pierde, prin denaturarea lui, binecuvântarea cerului. Singurul lucru care se cerea credinciosului era credința, adică primirea harului, căci Taina nu era decât cuvântul legat de un semn văzut; Cât privește Taina pocăinței, s-a deformat prin rușinosul trafic al indulgențelor. „Înapoi la Evanghelie!”, cerea Luther. A treia scriere, cea mai teologică și, alături de Catehismul Mic, cea mai simplă din câte a lăsat Luther, este Despre libertatea creștinului, redactată în noiembrie 1520. A
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
cârmuitor al Ituriei iar arhierei erau Ana și Caiafa. El îi îndemna pe oameni să se pocăiască: ,Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape``, iar aceștia, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan. Botezul său era botezul pocăinței spre iertarea păcatelor, relatează evangheliile. venise să dea poporului cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui grație îndurării lui Dumnezeu, spune evanghelistul Luca. Evanghelistul Matei arată cum, văzând că mulți din farisei și saduchei vin să primească botezul lui
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
dea poporului cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui grație îndurării lui Dumnezeu, spune evanghelistul Luca. Evanghelistul Matei arată cum, văzând că mulți din farisei și saduchei vin să primească botezul lui, Ioan îi mustră și îi avertizează că pocăința lor trebuie să fie adevărată, sinceră, cu roadă vrednică de aceasta. Dar cînd a văzut pe mulți din Farisei și din Saduchei că vin să primească botezul lui, le -a zis: Evangheliile relatează cum Ioan Botezătorul îl botează și pe
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
de regresul lui Marmeladov, un bețiv care își târăște familia în sărăcie. Fiica acestuia, Sonia Marmeladova, este nevoită să se prostitueze pentru a-și întreține frații, dar rămâne un suflet curat și demn. Prin intermediul ei, Raskolnikov reușește să descopere necesitatea pocăinței și se autodenunță. Un fir epic paralel urmărește destinul surorii lui Raskolnikov, Avdotia Romanovna (Dunia) care încearcă să salveze situația materială a familiei printr-o căsătorie de conveniență cu avocatul Lujin. Un parvenit josnic, Lujin este disprețuit de Raskolnikov încă
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
lui Iisus Hristos, când vor fi judecați atât cei vii, cât și cei morți și când fiecare își va primi răsplata după faptele lui: cei buni - fericirea veșnică, iar cei răi - chinurile veșnice. După moarte nu mai este cu putință pocăința pentru cei care au respins-o cu hotărâre în viață. Pentru cei care însă au fost răpiți de greutățile vieții și, fără a dori să lucreze răul, nu au izbutit a viețui deplin creștinește, rugăciunile Bisericii mijlocesc înaintea lui Dumnezeu
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
și virtutea numită “meiyo” (onoare) poate fi regăsită printre cele păstrate și de grupările yakuza, însă nu numai că are o mare importanță, dar a dat și naștere, alături de virtuțile deja expuse, unui fenomen care simbolizează moartea celui dezonorat, în numele pocăinței sincere în fața stăpânului față de care s-a greșit. Este vorba despre “yubitsume” sau tăierea degetului mic, un ritual specific mafiei japoneze. Se pare că acest ritual își are originile încă din vremea bakuto, când un învins care nu-și putea
Yakuza () [Corola-website/Science/308552_a_309881]
-
dat tezele unui cunoscut, care le-a tipărit făcându-le astfel temă de discuție în întreaga Germania. 1. Când a spus: „"Poenitentiam agite"”, Domnul și Stăpânul nostru Isus Cristos a vrut ca întreaga viață a credincioșilor să fie caracterizată de pocăință. 2. Acest cuvânt nu poate fi înțeles în sensul de penitență sacramentală, adică, mărturisirea și răscumpărarea, care sunt administrate de preoți. 3. Totuși, el nu înseamnă doar pocăința lăuntrică; nu există nici o pocăință interioară care nu se manifestă în exterior
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
Cristos a vrut ca întreaga viață a credincioșilor să fie caracterizată de pocăință. 2. Acest cuvânt nu poate fi înțeles în sensul de penitență sacramentală, adică, mărturisirea și răscumpărarea, care sunt administrate de preoți. 3. Totuși, el nu înseamnă doar pocăința lăuntrică; nu există nici o pocăință interioară care nu se manifestă în exterior prin diferite umiliri ale trupului. 4. Prin urmare, pedeapsa [păcatului] continuă atâta vreme cât continuă ura față de eu, deoarece aceasta este adevărata pocăință interioară și ea continuă până la intrarea noastră
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
viață a credincioșilor să fie caracterizată de pocăință. 2. Acest cuvânt nu poate fi înțeles în sensul de penitență sacramentală, adică, mărturisirea și răscumpărarea, care sunt administrate de preoți. 3. Totuși, el nu înseamnă doar pocăința lăuntrică; nu există nici o pocăință interioară care nu se manifestă în exterior prin diferite umiliri ale trupului. 4. Prin urmare, pedeapsa [păcatului] continuă atâta vreme cât continuă ura față de eu, deoarece aceasta este adevărata pocăință interioară și ea continuă până la intrarea noastră în împărăția cerurilor. 5. Papa
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
preoți. 3. Totuși, el nu înseamnă doar pocăința lăuntrică; nu există nici o pocăință interioară care nu se manifestă în exterior prin diferite umiliri ale trupului. 4. Prin urmare, pedeapsa [păcatului] continuă atâta vreme cât continuă ura față de eu, deoarece aceasta este adevărata pocăință interioară și ea continuă până la intrarea noastră în împărăția cerurilor. 5. Papa nu intenționează și nu poate să retragă nici o altă pedeapsă, în afara acelora pe care le-a impus el însuși fie prin propria autoritate, fie prin autoritatea Canoanelor. 6
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
săvârșească păcate, a fost necesar să fie ales un Mântuitor (Isus Hristos), care să trăiască o viață perfectă, să sufere și să plătească pentru greșelile făcute de toți oameni și să învie din morții. Mormonii cred că, prin credința în Isus Hristos, pocăința de păcate și supunerea față de poruncile, legile și rânduielile Evangheliei toți pot să fie salvați de la păcat și să se întoarcă în glorie la Dumnezeu, Tatăl lor Ceresc. Spre deosebire de crezurile altor confesiuni, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă () [Corola-website/Science/307599_a_308928]
-
Dumnezeu. Trebuie precizat însă că indulgența iartă numai pedeapsa ca îndestulare; ea nu scutește de obligația de a-l despăgubi pe aproapele de daunele provocate printr-un păcat și nici de îndatorirea de îndreptare a vieții sau de a face pocăință. Orice păcat are diferite urmări. Potrivit lui Toma de Aquino, urmările păcatului ce-l privesc pe cel care l-a săvârșit sunt trei: pata, pedeapsa și rămășițele. Expresia "pedeapsă vremelnică" se referă la mai multe realități: Dintre aceste tipuri de pedepse
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
deja dezlegați). Dacă penitenții nu împlinesc îndestularea sau nu recurg la alte mijloace, există convingerea că va fi necesară o purificare după moarte. Prin indulgențe se iartă o pedeapsă vremelnică la care ar corespunde, potrivit canoanelor penitențiale antice, o anumită pocăință. Johann Georg Keyssler relatează că romano-catolicii cred că indulgențele se referă numai la viitor. De exemplu, își imaginează că o persoană care, prentru a-și purifica sufletul, ar trebui să rămână în Purgatoriu 100.000 de ani, va fi eliberată
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
deosebirea între păcat și pedeapsă pentru păcate, ajungând să critice teologia catolică pentru că ar avea o „dublă înțelegere a păcatului“. De fapt, catolicii vorbesc de o dublă "pedeapsă" pentru păcat. Reformatorii au propus un mod mai simplu de a privi pocăința, înlăturând îndestularea, ispășirea, mărturisirea detaliată dar, pe de altă parte, unele elemente marginale sau corelate, cum ar fi indulgența sau pedeapsa vremelnică, le-au perceput ca făcând parte din pocăința însăși, așa cum o înțeleg catolicii. Deci înainte de a ajunge la
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
Reformatorii au propus un mod mai simplu de a privi pocăința, înlăturând îndestularea, ispășirea, mărturisirea detaliată dar, pe de altă parte, unele elemente marginale sau corelate, cum ar fi indulgența sau pedeapsa vremelnică, le-au perceput ca făcând parte din pocăința însăși, așa cum o înțeleg catolicii. Deci înainte de a ajunge la indulgență, există divergențe în privința ispășirii și a pedepsei. Potrivit reformatorilor, nu le revine creștinilor să ispășească, pentru că singura ispășire a fost împlinită de Christos. Participarea credincioșilor la lucrarea Răscumpărării nu
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
Doxologia, Iași, 2009); "Mănăstirea Hadâmbu - 350 ani de istorie și spiritualitate" (editor) (Doxologia, Iași, 2009); "Sărbătorile - daruri ale Învierii "(Doxologia, Iași, 2010);" Duminicile - peceți ale Învierii" (Doxologia, Iași, 2010); Un destin sinuos devenit poezie "(Sf. Mina, Iași, 2010); "Triodul - Golgota pocăinței" (Doxologia, Iași, 2011); "Penticostarul - Cincizecimea Învierii" (Doxologia, Iași, 2011); "Cartea Sfinírilor" (Iași, 2012); "Imnul Icoanei Făcătoare de Minuni de la Mănăstirea Hadâmbu" (Print Multicolor, Iași, 2012); "Paraclisul Maicii Domnului - o scrisoare de pocăință către omul contemporan" (Pars Pro Toto, Iași, 2014
Calinic Dumitriu () [Corola-website/Science/308476_a_309805]
-
devenit poezie "(Sf. Mina, Iași, 2010); "Triodul - Golgota pocăinței" (Doxologia, Iași, 2011); "Penticostarul - Cincizecimea Învierii" (Doxologia, Iași, 2011); "Cartea Sfinírilor" (Iași, 2012); "Imnul Icoanei Făcătoare de Minuni de la Mănăstirea Hadâmbu" (Print Multicolor, Iași, 2012); "Paraclisul Maicii Domnului - o scrisoare de pocăință către omul contemporan" (Pars Pro Toto, Iași, 2014); "Maica Domnului în lumina Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții" (Pars Pro Toto, Iași, 2014); Sfințirile - lucrări ale Duhului Sfânt (pareneze)" (Pars Pro Toto, Iași, 2014); "Rânduieli și rugăciuni la diferite trebuințe
Calinic Dumitriu () [Corola-website/Science/308476_a_309805]
-
Spovedania sau pocăința este o taină (sacrament) și un ritual religios în creștinism, într-o mare parte a Bisericilor tradiționale. Constă în mărturisirea păcatelor de către penitent în fața unui preot, primind dezlegare de la acesta din urmă, precum și confirmarea de reintegrare în "trupul Bisericii" de
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
creștinism, într-o mare parte a Bisericilor tradiționale. Constă în mărturisirea păcatelor de către penitent în fața unui preot, primind dezlegare de la acesta din urmă, precum și confirmarea de reintegrare în "trupul Bisericii" de care omul se desparte prin păcat în viziunea creștină. „Pocăința” („Penitența”) a fost introdusa de Catolici, având la bază cele spuse de evanghelistul Ioan (). Reformații au interpretat altfel cuvintele lui Ioan, considerând că Isus n-ar fi impus penitență pentru iertarea păcatelor. Penitența se compune din 2 faze: a) spovedania
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
centrul serviciului divin, sacrament care implică o analiză autocritică și neipocrită a faptelor și vorbelor fiecărui enoriaș. Biserica Catolică condiționează participarea credincioșilor la actul Euharistiei (primirea hostiei) de actul prealabil al absoluțiunii prin intermediul unui preot. Liturgistul Robert Taft vorbește despre pocăință cu următoarele cuvinte: „Pocăința nu e o întoarcere spre sine, nici o concentrare asupra disciplinei personale, de genul unui atletism duhovnicesc, ci o deschidere spre o viață nouă, și printr-aceasta, deschidere spre ceilalți.” În limba română se folosesc mai multe
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]