2,516 matches
-
textului (1985; Premiul Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor) este lucrarea unui spirit critic metodic, care caută să extragă, în urma unor analize minuțioase, legi poetice cu valabilitate generală și să ofere tablouri literare de ansamblu. Prima secțiune a cărții regrupează inedit poeți ca Anton Pann, Tudor Arghezi sau Marin Sorescu, interesați de obiectualitatea lumii, cu o expresivitate bazată pe utilizarea preponderentă a substantivului; cea de-a doua parte vizează, în urma unei cercetări incisive, reconstituirea unor profiluri literare: A.E. Baconsky, Daniel Turcea
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
de peste două decenii, la cele mai importante periodice culturale din țară și din Iugoslavia, precum și la o serie de publicații din Germania, Polonia, Turcia, Ungaria, Rusia, Belgia, Cehoslovacia, Franța, Suedia. În Iugoslavia i s-a decernat Premiul „Struga”, acordat tinerilor poeți (1978), Premiul „Nolit” (1989) și Premiul Societății Scriitorilor din Voivodina, iar la noi, între altele, Premiul Uniunii Scriitorilor (1997). Debutează cu volumul de versuri Valsuri, apărut în 1970. Unele dintre cărțile lui au fost transpuse în sârbă, croată, macedoneană, maghiară
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
Mircea Pora, iar la rubrica „Profiluri XX” Mircea Cărtărescu întreprinde O lectură arhetipală a nuvelei „Moartea la Veneția”. Anii 1984 și 1985 nu prezintă interes din punct de vedere literar. Abia din 1986 reapare preocuparea pentru susținerea scrisului unor tineri poeți, prozatori și critici. Semnificativă este rubrica „Atelier literar”. În 1989 Eva Behring abordează Avangardismul românesc, sunt incluse trei articole despre actualitatea clasicului I.L.Caragiale, iar Gabriel Marineasa se înfățișează în ipostaza de prozator. De reținut și faptul că la începuturile
FORUM STUDENŢESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287071_a_288400]
-
Niculae Stoian, Certitudinile celei de-a doua cărți, RMB, 1978, 10617; Doru Mielcescu, Un poet veritabil, LCF, 1979, 4; Ion Dodu Bălan, Viața mitică a satului, CNT, 1979, 14; Viorel Sâmpetrean, Puterea sunetului clar, SPM, 1979, 435; Liliana Țigănescu, Tineri poeți și premisele evoluției lor, AFT, 1979, 7; M.N. Rusu, „Vara din noi, vara”, VST, 1979, 41; Hristu Cândroveanu, O poezie a împlinirilor, RL, 1980, 17; H. Zalis, „Inventarul speranței”, „Scânteia tineretului”, 1983, 6; Artur Silvestri, „Viața în limba română”, FLC
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
Meletie jidovul” sau Veșnica reîntoarcere, „Hasmonaea”, 1937, 8-9; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 468-470; [Enric Furtună], „Almanahul ziarului «Tribuna evreiască»”, 1939, 81-87, 200; I. Pascal, „Poemele resemnării”, „Opinia”, 1940, 9958; L. Leoneanu, „Poemele resemnării”, „Jurnalul”, 1940, 163; S. Iosipescu, Medici poeți în literatură, U, 1948, 7; Mihail Sadoveanu, Corespondența debutului. 1894-1904, îngr. și introd. Savin Bratu și Constantin Mitru, București, 1977, 3-79; Marcea, Concordanțe, 86, 91; H. Zalis, Poezie în spiritul vremii, L, 1992, 42; Calendar, „Minimum” (Tel Aviv), 1994, 86
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
Labiș sau Mircea Dinescu. Adrian Păunescu afirma tranșant: „Simt în el un nou mod de a trăi al poeziei române”. Două antologii colective, una editată la Ploiești (Supremă iubire, 1977) și alta la București, ca supliment al revistei „Luceafărul” (Tineri poeți, 1976), conțin poeme care vor intra și în sumarul volumului de debut. Cartea a stârnit opinii critice numeroase, comentatorii ei căutând însă echilibrul evaluării prin identificarea trăsăturilor proprii unui „poet necomun și incomod”, „talent puternic și febril” (Laurențiu Ulici), greu
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
DENSUȘIANU, Aron (19.XI.1837, Densuș, j. Hunedoara - 15.IX.1900, Iași), istoric literar și poet. Fiu al Sofiei (n. Popovici) și al preotului Bizanțiu (Vizantie) Pop din Densuș și frate cu Nicolae Densușianu, D. începe școala primară la Hațeg (1846), apoi, între 1852 și 1860, urmează gimnaziul din Blaj (profesorii de aici i-au schimbat
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
, Ioana (21.VII.1947, București), poetă și traducătoare. Este fiica Justiniei (n. Vlad) și a lui Ion Diaconescu, profesori. Urmează Liceul „Spiru Haret” din București și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-italiană, absolvind-o în 1971. Lucrează între 1971 și 1993 la Uniunea
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
, Lucia (16.II.1910, București - 29.VII.1992, București), prozatoare, poetă, autoare dramatică și traducătoare. Este fiica Antigonei (n. Rabinovici) și a lui Vasile Demetrius, scriitor. În 1928 termină cursurile Școlii Centrale „Maria Brâncoveanu” din București, în 1931 își ia licența în litere, iar în 1932 în filosofie. Concomitent, studiază și
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
diferite ale literaturii noastre: poeții „șaizeciști” căutau febril și găseau, dincolo de acest deșert literar, modele veritabile care să le precipite propriul lirism. Mișcarea este așadar mai largă, aproape generală; pentru a putea scrie, într-un climat ideologic încă apăsător, tinerii poeți ai acelor ani trebuiau mai întâi să citească foarte atent, cu creionul în mână, operele unor „înaintași” mai îndepărtați, dar substanțiali. Chiar și poezia neomodernistă de „cunoaștere”, în care eul liric își amplifică subiectivitatea până la a cuprinde - și a modifica
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
lirică personală și prelucrări ale eposului popular românesc, au stat, încă de la debut, sub semnul marii admirații pentru Alecsandri. Bardul de la Mircești i-a apreciat primele încercări poetice, pe care i le trimisese, în manuscris, profesorul clujean Grigore Silași. Tânărul poet avea, opina Alecsandri, „în suflet scânteia sacră și sub condei o limbă armonioasă pe care știe s-o mlădie sub cerințele ritmului”. Atracția pentru zăcămintele folclorice s-a datorat exemplului lui Alecsandri, însă, spre deosebire de acesta, D. nu a fost decât
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
poeme fuseseră publicate de autor la vremea lor, în reviste ca „Prepoem”, „Luceafărul”, „Tinerețea”, „Adonis”, „Cadran”). Așa cum demonstrează Lucian Chișu în monografia dedicată lui D., anii de până la sfârșitul războiului sunt cei mai productivi din întreaga activitate a acestuia. Tânărul poet se formase la școala lui Eminescu, Arghezi și Minulescu, la aceea a lui Panait Istrati (declarat „maestru, frate, tată”), însă supremul model pe care îl recunoaște este E. A. Poe, asociat cu descendența lui europeană, decadentă (Baudelaire, Verlaine). Înger condeier e
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
lui Mircea cel Bătrân în luptele cu sultanul Baiazid. Nu se cunosc alte traduceri ale cărturarului, care susținea totuși, prin 1832, că ar mai avea în manuscris, printre altele, tălmăciri din Biblie, pagini din Lucian din Samosata, o antologie din poeții greci antici, precum și Numa Pompilie de Florian. Probabil că tot lui îi aparține și traducerea fragmentului intitulat Desfătările, după Fénelon, apărută în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1846) și semnată Gherasim. SCRIERI: Școlaru sătean sau Cărticică coprinzătoare de învățături
GORJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287317_a_288646]
-
recunoașterea valorii umane a iraționalității - hybris, energie vitală etc cu prețul anihilării individului social. Ei activează și consumă o putere aflată dincoace de rațiune prin care fiecare individ este la un moment dat și din cînd În cînd În viață poet/ă, Îndrăgostit/ă, zeu/zeiță, dincolo de “societatea liberală”, dar numai recunoașterea și drenarea, iar nu negarea sau adeziunea la această forță poate asigura bunul comerț cu lumea al respectivei societăți. Trebuie, Însă, pînă la urmă, să tranșăm. Cred că există
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
metafora-metasemn a destinelor multiple condensate într-o hieroglifă, zgâriată pe nisip, sub dogoarea soarelui înalt al verii. Prin volumul de eseuri critice Partea și întregul, C. se afirmă ca un original și nu o dată tăios comentator al scrisului unor contemporani, poeți (De la tradiționalism la postmodernism), prozatori (De la realismul social la „ingineria textuală”) și critici (Spiritul sintezei). SCRIERI: Astru natal, București, 1976; Țintă vie, București, 1979; Tablou cotidian, București, 1983; Conturul speranței, București, 1987; Porțile verii, București, 1989; Partea și întregul, București
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
CRUȘEVAN, Olga (6.VI.1896, Plosca, j. Orhei - 1975, București), poetă și traducătoare. Este fiica Ecaterinei și a lui Ivan Epaminonda Crușevan, proprietar al moșiei Pistruieni și rudă apropiată a publicistului Pavel Crușevan. A urmat gimnaziul Mariinsk și Facultatea de Litere la Odessa, continuându-și studiile la Lausanne și București. Știa
CRUSEVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286543_a_287872]
-
atitudinea în fața vieții și a morții. Pretexte istorice servesc poeziei de revoltă socială și națională, încărcată de o mânie adâncă și exprimând idealul jertfei pentru libertate, de preferat robiei (Decebal către popor, Un cântec barbar). Personificări ale revoltei, accente de poeta vates (Ex ossibus ultor!, Doina, Dunărea și Oltul) îl anunță pe O. Goga. Maxima energie a tonului de rechizitoriu vehement este atinsă în Noi vrem pământ!, In opressores și Pentru libertate, unde C. dă glas direct sentimentelor justițiare, setei de
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
pe teritoriul Pakistanului de astăzi, medicul indian Karaka a descris, în secolul al II-lea î. Ch., în mod detaliat 16 tipuri personologice, dintre care nouă pot fi încadrate în patologia modernă a personalității (Rao, 1975Ă. Raymond Lulle (1232-1316Ă filosof, poet și alchimist catalan, supranumit „Iluminatul”, în Doctrine d’enfant, face remarci pertinente asupra formării caracterului. În Evul Mediu, patologia mentală era explicată prin teoria demoniacă a bolilor, iar teologii supraevaluau subversiunea diavolului. Jerôme Cardan (1501-1576Ă, medic și matematician, a avut
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Ilie Dăianu, Ionel Neamtzu. Articolul Aron Cotruș sau Retrăirea istoriei semnalează apariția la Madrid a volumului Rapsodie valahă, încercând încadrarea autorului în ideologia legionară. Tot în acest sens este salutat gestul lui Ion Barbu de a se fi adresat tinerilor poeți în revista „Pan” printr-un articol (Către poeți), din care se reproduce un fragment. M.Pp.
INALŢAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287538_a_288867]
-
, Ioana (pseudonim al Ioanei Moroiu; 9.I.1947, Râșnov), poetă și traducătoare. Este fiica Mariei (n. Bărbulescu) și a lui Mihai Moroiu, medic. A absolvit Liceul Central din București și în 1970 Facultatea de Filologie, secția limba și literatura engleză, a Universității bucureștene. Lucrează o perioadă la Uniunea Scriitorilor, este
IERONIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
, Luiza (pseudonim al Herminei Zilberman; 1.III.1947, București), poetă și traducătoare. Învață la Liceul „Iulia Hasdeu” și la Liceul de Muzică din București. Absolventă a Facultății de Limbi Străine a Universității din același oraș, C. funcționează ca profesoară de pian și de engleză. Publică, începând din 1971, câteva volume
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
Botta, Philippide în ce privește ecourile livrești. După stabilirea în Israel, C. pare să revină la o delicată ironie, prin care iluminează și transfigurează viața de zi cu zi a femeii. Deși pare a consemna gesturi și clipe banale (călcatul, spălatul ferestrei), poeta aspiră spre sensurile cosmice ale existenței. Femeia calcă, de exemplu, uniforma militară a fiului ei, dar trece pe nesimțite la un soi de descântec pentru înlăturarea primejdiilor. Se face simțită prezența spațiului ebraic: patina zidurilor Ierusalimului, trunchiurile arse din Galiul
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
, Grigore (16.IV.1959, Copanca, j. Tighina), poet și critic literar. Este fiul Verei și al lui Andrei Chiper. A studiat la Universitatea de Stat din Chișinău între anii 1976 și 1981, fiind apoi lector de limba română la Universitatea din Tiraspol. Este și cronicar literar la revista
CHIPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286201_a_287530]
-
De o cu totul altă factură sunt poemele din Parafă, apărute postum, în 1988. Cu excepția câtorva (reluate din volumele anterioare), versurile atestă o maturizare poetică implicând conștientizarea imensei semnificații a actului creator. Astfel, amenințarea iminentei morți biologice nu îi provoacă poetului stări de anxietate, de depresie, ci, dimpotrivă, o febrilitate a trăirii prin artă, menită a-l îndreptăți să exclame în final „Non omnis moriar” (Horațiană). SCRIERI: Vitralii, București, 1967; Ecourile, București, 1976; Parafă, București, 1988. Repere bibliografice: H. Grămescu, Constantin
CHIORALIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
a dezgustului, se păstrează o lăcomie niciodată satisfăcută de senzații, de trăiri, de porniri în ordinea experienței directe sau a celei intelectualizate, o nemăsurată poftă de dragoste. Acidă și sentimentală concomitent, cu „un ochi de sulf și altul de tandrețe”, poeta refuză să se falsifice adaptându-se la conveniențe. Curajoasă, sfidătoare adesea, dar vulnerabilă, ea oferă spectacolul unei sensibilități refugiate în fantezie și joc. Verva metaforică este remarcabilă, tendința subconștientă fiind, așa cum observa Ov. S. Crohmălniceanu, de a compara elemente ale
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]