8,144 matches
-
că altceva este cunoștința lucrurilor și altceva cunoașterea adevărului. Pe cât se deosebește soarele de lună, pe atât este mai de folos a doua decât cea dintâi. Această primă treaptă a cunoștinței, ce se mișcă exclusiv în lumea finită, ascultă de poftă de aceea este condamnabilă și potrivnică nu numai credinței, ci și oricărei lucrări bune. Ea răcește sufletul de faptele alergării pe urmele lui Dumnezeu. Datorită caracterului limitat al ei, Sfântul Isaac Sirul o consideră opusă credinței. Credința este față de aceasta
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
aștepți până se rumenește bine, o cojești în aburul propriu și... - Bravo ei, mormăi eu în timp ce liftul urcă. A câștigat, a câștigat, cine ți-a cerut rețeta?! Doar ți-am spus că vin flămând și obosit, vrei să-mi faci pofta de mâncare? - Perfect! Punctează Boris Israelovici. Domnul Oiterman a dat o nouă lovitură, a obținut un contract colosal în China. El va fi furnizorul exclusiv pentru Piața Comună al unui articol foarte solicitat: sutiene victoria poporului secret, original! - Foarte bine
SCHIŢE UMORISTICE (32) – PE CINE INTERESEAZĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367528_a_368857]
-
sigur că, după ce Remus reintră în locuința lui, Răducu vine ca de obicei, se așează - cum procedează întotdeauna - pe locul lui obișnuit (banca din lemn de salcâm) și mănâncă, cu privirile-i triste ațintite în pământ, mestecând ușor și cu poftă. Dovada acestui fapt ? Foarte simplă. A doua zi dimineață, în fiecare dimineață când Remus Fabian pleacă gârbovit sufletește, rutinat și foarte plictisit, la un serviciu nesigur, pachețelele lui cu mâncare lipsesc, zi de zi, de pe locul unde le așează seara
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367520_a_368849]
-
sinele... trebuie neapărat să ne autoanalizăm deoarece suntem pe căi greșite și confuze, robiți de propriile noastre vicii și fără țel hotărâtor și sacru. Cum percepem, oare, dragostea noastră? Cu sufletul sau cu instictele noastre, fiind condiționată de nevoile sau poftele noastre? Dumnezeu să ne umple de plinătatea Duhului Său ca fiind tari în nădejde, să putem, înainte de toate, să avem sufletele salvate prin jertfa Fiului Său Isus Hristos! Ca să căpătăm de la El o minte înțeleaptă și un duh nou și statornic
DESPRE SIMŢIRILE DRAGOSTEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367543_a_368872]
-
agale de pe pod și se pierdură în noapte pe străzile Parisului. În dimineața următoare femeia se trezi speriată și răvășită de grețuri. - Ce ai pățit, iubito? - Probabil înălțimea turnului sau zborul din noaptea trecută...- răspunse ea. Grețurile, amețelile și lipsa poftei de mâncare se amplificară și în zilele următoare consultară un medic. După câteva minute, acesta le zâmbi liniștitor, spunându-le că peste câteva luni vor fi părinți! Primiră vestea cu o explozie de bucurie luându-l pe doctor pe sus
XXII. PELERINAJ ÎN LUNA DE MIERE (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367547_a_368876]
-
lor ce-mi umpleau plămânii cu aer rece îl mai aud și acum. Vrei să vii cu mine? Sufletul vrea să-mi plece... Ramânem amândoi - așa cum ți-am promis. Ești de acord? Acum cu tine am de toate - fericire, tristete, poftă de viața și de moarte. Uită-te la mâinile noastre. Eu mă uit la ale tale... Astre spulberate printre petale... Referință Bibliografică: Amândoi / Alexandru Cosmin Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2234, Anul VII, 11 februarie 2017. Drepturi de
AMÂNDOI de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367609_a_368938]
-
sale morții și a mântuirii lui în Iisus Hristos. Pe lângă aceasta, rugăciu¬nea pentru morți este prilejul pentru credincioși de a se dedica adevăratei „filozofii”, adică gândului la moarte și meditației asupra caracterului efemer al existenței lor și asupra deșertăciunii poftelor pământești. Sâmbăta Morților nu reprezintă, așadar, doar cadrul unei recapitulări a timpului și a naturii umane în rugăciunea de mijlocire; ea are și o dimen¬siune de pedagogie duhovnicească, propunând credincioșilor să înainteze spre cunoașterea lor înșiși prin meditația asupra
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
lor ce-mi umpleau plămânii cu aer rece îl mai aud și acum. Vrei să vii cu mine? Sufletul vrea să-mi plece... Ramânem amândoi - așa cum ți-am promis. Ești de acord? Acum cu tine am de toate - fericire, tristete, poftă de viața și de moarte. Uită-te la mâinile noastre. Eu mă uit la ale tale... Astre spulberate printre petale... Citește mai mult AmândoiToamne au trecut și vor mai trece,ecoul lor ce-mi umpleau plămânii cu aer rece îl
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
lor ce-mi umpleau plămânii cu aer rece îl mai aud și acum.Vrei să vii cu mine? Sufletul vrea să-mi plece...Ramânem amândoi - așa cum ți-am promis.Ești de acord?Acum cu tine am de toate - fericire, tristete, poftă de viața și de moarte.Uită-te la mâinile noastre. Eu mă uit la ale tale... Astre spulberate printre petale...... II. DOUĂZECI ȘI UNU DE PAȘI, de Alexandru Cosmin Crăciun, publicat în Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017. Douăzeci și unu de pași
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
frumoasă de pe litoral. Cum adică, celelalte nu au fost frumoase? Dansul, pescuitul la mare, plimbarea nocturnă pe faleza din Saturn și.... restul activităților colaterale... Mai ales despre cele colaterale te intereseaza pe tine să afli părerea mea! Mai pune-ți pofta în cui! Totuși, ca să nu mori de curiozitate, sau să-ți vină vreo idee să mă lași pe aici și să nu aibă cine mă scoate din pustietatea aceasta, unde doar orăcăitul broaștelor se aude și cucii din spatele nostru, pot
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
baltă de așa ceva, iar restul, acoperit cu prosoape curate, la umbra mașinii, era în așteptare pentru sfârâitul pe grătarul încins. Când a fost grătarul gata, am așezat peștele pe el și, în scurt timp, mirosul ne-a adus aminte ce poftă și foame aveam amândoi. Amica mea și-a abandonat pescuitul, a așezat fixa rezemând-o de mașină și a trecut să mă ajute la aranjarea prânzului pe platou, în locul sendvișurilor consumate la micul dejun. Acum umbrela era instalată lângă masa
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
acea pantă abruptă a malului, special pentru dragostea în acest cadru, ferită de ochii curioșilor de ocazie. Îmi era dor de ea din nou, vroiam s-o simt în mâinile mele, să o miros, s-o gust, să-mi potolesc pofta de plăceri, pe care mi-o trezise iarăși... Am început să-i sărut umerii, coborând delicat pe brațe, apoi mi-am mutat atenția pe sfârcurile sânilor și pe zona abdomenului. Tresărea de plăcere, iar corpul i se încorda la atingerea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
un biscuite dulce. Tresărea la fiecare atingere și se cambra de plăcere. Nu mai da atenție tăriei terenului de desfășurare a „ostilităților”, era parcă cel mai comod loc folosit vreodata într-o partidă de amor sublim. Ochii îi scânteiau de poftă, buzele ei umede mușcau uneori cu tărie, dar eu nu simțeam durerea... Cu mâna fremătând de nerăbdare i-am scos petecuțul de material, care stătea în calea dorințelor vizibil manifestate de amândoi, slipul meu având acelaș destin. Perișoarele sale coapte
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
tot pământul Să slujiți Domnului cu veselie Intrați înaintea Lui cu tărie Nu uitați niciodată legământul El ne-a făcut din lut pe noi și nu noi Oile pășunii Lui acest popor Pe porțile Lui intrați ca sfânt odor Fără pofta averii curați și goi Să cântați numele Lui că este bun În veac este mila Lui cea din lume Adevărul Lui din neam în neam adun Eu singur l-am lucrat cu sârguință Doar sufletul meu poate să adune Miluit
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
răspuns senin: -Bă, după câte mi-a zis mie muierea, Corcodușe, fiul meu, seamănă cu un frate de-al ei, pe care eu nu l-am văzut. Se aruncă în neam, ce mai... Dar ce, credeți că asta a ostoit pofta necurmată de cunoaștere a lumii?!! Nuuu! Da’de unde?! Păi, toată lumea știa că Bibilica o făcea pe salteaua de multă vreme și asta creea suspiciuni cu privire la explicațiile lui Gogu. Și, cum nu prea bătea casa cu masa, au început să se
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
spre ceruri mereu Și ochii robilor la mâini de stăpâni Și ochii slujnicii la mâini de stăpâni Ochii noștri către Domnul Dumnezeu Miluiește-ne Doamne Sfinte pe noi Că mult ne-am săturat de defăimare Prea mult am trudit în pofte și nevoi Sufletele ni-s pline de ocară Cei mândri ne-au făcut zilele amare Dă-ne gând să urcăm ultima scară PSALMUL 123 Ce-i viața de n-ar fi fost Domnul cu noi Să spună Israel când s-
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
își trage seva și care nu poate fi îndepărtată fiindcă aceasta ar însemna părăsirea și, în același timp, mutilarea majoră a credinței Bisericii însăși: încordarea ce se află în fiecare din noi între "omul cel vechi care este corupt de poftele cărnii"și "omul cel nou, înnoit după chipul lui Dumnezeu, care l-a creat pe om"prin moartea și învierea Botezului "; între darul vieții noi și efortul de a ne apropia de El și de a-L face al nostru
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
Ești nebună fată. Du-te-n ... Vulgaritatea ei mă lăsa rece. Rece? Gabi era scârboasă când vorbea. Crescuse cu tată, cu frați, cu băieții de la bloc. Trebuie să învăț limbajul lui Gabi. Îmi era dor de pictură, de poezie. Aveam poftă să scriu. - Elena! Elena, dormi? Hai la masă. Încerc să mă ridic. Porunceam minții, porunceam mâinii, picioarelor să se miște. Nu puteam să mișc nimic. Nu vroiam decât să stau așa, fără să mișc ceva din mine, nici măcar mintea. Inertă
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
la masă. Același ceai, o felie de pâine și gem. Nu mă satur. M-am obișnuit. Mergem la școală. Nu înțeleg nimic. Tehnica confecționării unei rochii nu declanșează în mine nici o curiozitate. Desenam rochițe pentru păpuși. Într-o duminică aveam poftă de un film așa că m-am dus la pedagoga Croitoru și am cerut bilet de voie. Era singura ce ne acorda bilete de liberă trecere.. Ce film este draga mea? Nu știu. Am pofta sa vad un film. Vreau sa
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
pentru păpuși. Într-o duminică aveam poftă de un film așa că m-am dus la pedagoga Croitoru și am cerut bilet de voie. Era singura ce ne acorda bilete de liberă trecere.. Ce film este draga mea? Nu știu. Am pofta sa vad un film. Vreau sa merg cu fetele din cameră. Nu-mi place singură, mă plictisesc și apoi mi-e frică. Așa vrei tu, Elena? Da, vă rog din suflet tovarășa, vă roooog! Bine, bine, ce-ți place să
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
cu voce tare către ce ne îndreptăm? ─ Elena, dormi în picioare? Ce vrei Gabi? Hai la geam! Pleacă bucătăresele. Toți, din internate, scoteam capul pe geam și le fluieram. Băieții le strigau că fură din mâncarea noastră. ─ Elena! Da. Am poftă de cireșe. Da? Și ce vrei să-ți fac? Ia niște muștar pe pâine, îți trece. Hai la piață! Nu avem bani, așa că mănâncă muștar. Hai cu mine în piață. Îți arăt eu cum mâncăm cireșe fără bani. Te duci
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
arăt eu cum mâncăm cireșe fără bani. Te duci la Croitoru și ceri trei bilete de voie. Apoi mergem în piață. ─ De ce trei bilete? Cine mai vine? ─ Mihaela. Mihaela era sora ei geamănă. ─ Bine, mă duc acum. Mi-ai făcut poftă. Pedagoga era în oficiul ei. Calmă și plăcută. Când mă vede îmi zâmbește cu drag. Bună ziua. Ce faceți? Intră Elena, draga mea. ─ Vă iubesc și azi, mă așez pe scaun în fața ei, cu un zâmbet larg aștept să mă întrebe
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
râme negre din baltă, sau bucăți mici de pipotă de pasăre, care trebuiau să fie obligatoriu roșie, altfel guvidul nu mușcă. Fratele stătea în pupa, eu la ancoră. Așa este rânduiala. Mâine ne schimbăm între noi. Guvidul mușcă frumos. Are poftă de mâncare când marea este agitată. Numai stomacurile noastre să reziste la această legănare continuă. Să nu avem rău de mare. Dacă nu este hulă (furtună de fund), totul este în regulă. Te leagănă ca într-un balansoar și atât
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
pentru aceste zile de toamnă, când ceața se ridica greoi după ora 9.00 și se instala timid exact pe la orele acestea ale serii, domnul Costache se apropia cu pași egali, de loc grăbiți, de acea zonă în care toate poftele culinare puteau fi împlinite. Dorind să intre în restaurant, părea că nici nu observă terasa cu tot ce se afla pe ea, ceea ce presupune că se temea de frig ori că avea o masă rezervată în salonul cu muzică populară
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]
-
la nimicirea formei trupului 11. Spre deosebire de plăcerea naturală, zidită în om, care se orientează spre Dumnezeu, această plăcere este „o formă a senzației modelate în organul simțului, prin vreun lucru sensibil, sau un mod al lucrării simțurilor determinat de o poftă nerațională”12. Prin păcat, plăcerea naturală s-a alterat mișcându-se împotriva firii spre împlinirea ei prin simțuri. De aceea, Dumnezeu, dorind mântuirea noastră, a înfipt - spune Sfântul Maxim - providențial în această plăcere, ca pe un mijloc de pedepsire, durerea
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]