2,793 matches
-
nobiliare și eticheta de la curtea de la Versailles, ajung la migrația politeții spre oraș, spre burghezie și clasele În formare. Democratizarea.politeții Înseamnă și revigorarea acestui obicei de curte de acum Îmbătrânit și sclerozat. Pătrunzând În sfera publică burgheză, În administrație, politețea devine normă comună de civilizație, indicator al bunei educații, emblema societății civile. Curtea nu mai stăpânește opinia publică, dar a transmis norma către anturajul care o multiplică și răspândește. Apare acum un personaj important: omul bine educat, caracterizat prin noblețe
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de eșecuri școlare, de handicapuri cumulate, vandalizau, incendiau, atacau instituții, cartiere, magazine. Domnul Robert Muchembled ne Înfățișează un tablou pe care l-am privit adesea dezamăgit: s-a fracturat solidaritatea socială, idealul civic nu mai atrage, s-a pierdut cultul politeții, s-a rupt lanțul organizat În jurul autorității statului asimilator, negocierea tradițională nu mai funcționează, Republica este amenințată. Nesupunerea civică a devenit valoare, impolitețea nu mai este delict civic. Se refuză totul: superioritatea competenței și a experienței, familia tradițională, legalitatea controlului
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nopți au fost incendiate peste o mie de mașini, noaptea trecută numărul lor a scăzut sub o mie.” Reconfortant, nu? O știre de azi, vineri, când scriu acest text, anunță reînceperea sezonului de incendieri În Paris. Impolitețea diurnă În țara Politeții. La noi injuria e cotidiană, avem sezon continuu. (23.01.2010) Felonie În stil românesc Consultam texte de și despre Mihai Ralea, profesor la Iași până În 1939, pentru a fixa contribuția sa la dezvoltarea psihologiei În universitatea ieșeană. După ce a
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Stora Sällskapet pe Arsenalgatan 1; evident un fel de club. Foarte elegant, de modă veche, nu-i pentru oamenii de rând. Nu vine cu propuneri concrete, mai mult discuții colaterale. Se interesează diplomatic despre viața de director la stat. (Simplă politețe? I-ar fi foarte ușor să-l pună pe unul din băieți să-i dea un raport amănunțit despre situația mea materială.) Ne prezintă localul. (În drum spre casă Margareta spune că e un domn simpatic și "galant". Cred că
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
mulți comentatori drept un alt imperativ de partid menit să acopere o criză. S-a mizat pe prestigiul Ministrului de Externe, creditat cu o serie de performanțe foarte bune. Întrebarea rămâne dacă PSD-ul chiar a sperat vreo clipă că politețea și rigoarea dlui Geoană pot câștiga pentru partid scaunul de primar al Bucureștilor. Greu de aflat răspunsul. În ceea ce-l privește, cred că dl Geoană n-a devenit insomniac întrebându-se: „Ce mă fac, dacă nu câștig?”. Mai degrabă cred
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
întâlneam cam de două ori pe an. După apariția ediției engleze a textului meu, i-am trimis un exemplar. Câteva luni mai târziu, aflați la New York, mă invita la masă pentru a-mi împărtăși câteva gânduri despre volumașul meu. Cu politețea fostului diplomat, Miłosz avea să-mi spună că s-a bucurat să aibă încă o dovadă despre cât de mult influențase cartea scrisă de el în 1951/1952, într-un Paris total fascinat de Stalin, intelectuali central și est-europeni din
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Dar și un om cumplit de netrăit. Asemeni struțului, Domnia sa preferă să descifreze realitatea ascunzându-și capul sub nisip. Ce rămâne pregnant la vedere din struț invită, câteodată, la un șut. Orice efort în plus este un nemeritat exces de politețe. (Jurnalul Național, 19 noiembrie 2004) „Limpede-cleștar”? Presupunând că am „explicații limpezi-cleștar și adecvate”, dl Andrei Cornea îmi cere (22, nr. 768) să-i răspund „la numai două întrebări”. Îmi indică și ordinea: „1) Cine este de fapt Dorin Tudoran, prietenul
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
să-și învingă adversarul. Venise și ultimul trimestru de școală. Presiunile care se făceau asupra ei creșteau zi de zi. Într-o zi , proful i-a dăruit un parfum scump, într-o sticluța mică, sidefata. Lăură i-a mulțumit din politețe, prefăcându-se fericită, dar nu s-a abținut să-i dea replica: - Cu ce ocazie? - Pentru multele ore de muncă la redacția revistei și în echipa de teatru a școlii. Ești o adevarată comoara, Lăură... Afișam aceeași personalitate fivolă, acordând
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
delegați, diplomați sau parlamentari evrei și palestinieni, la niciuna din manifestările internaționale care au avut loc, ani în șir, de-a lungul și de-a latul lumii; nu am văzut niciodată un diplomat evreu dând mâna măcar protocolar sau din politețe cu un diplomat palestinian, și nici invers. Dar de unde atâta ură? Ce au de împărțit acești oameni într-un teritoriu care n-are niciun fel de resurse naturale? Desigur, răspunsul nu este ușor de dat; el nu este nici simplu
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
utile și oportune în orice moment al vieții. În fine, prin dimensiunea dreptății, pedagogul ceh înțelegea loialitatea și sinceritatea. Educația morală, căreia Comenius îi acorda o atenție specială, beneficia și de alte calități suplimentare, cum ar fi: bunăvoința, hărnicia, modestia, politețea ș.a.m.d. Drept metode de realizare a educației morale, Comenius indica exemplul sau modelul comportamental al părinților/profesorilor, lectura cu rol de simbol de moralitate, care să declanșeze admirația și entuziasmul, exerciții sau aplicații morale care să aibă drept
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în -a, alături de cele în -i de masculin plural, cu diferențe semantice. Formele de genitiv-dativ ale pronumelui personal de persoana a treia (lui, lei, loro) pot fi folosite și la nominativ, iar Lei și Loro funcționează și ca pronume de politețe. Ca pronume de întărire se folosesc două lexeme: medesimo și stesso. În conjugarea verbală, la perfect compus și la mai mult ca perfect se întrebuințează două auxiliare (avere și essere), ca în franceză, iar imperativul negativ de persoana a doua
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pe el. Tot ca în română, spaniola folosește o prepoziție specializată pentru complementul direct, dacă acesta este o persoană: la madre ama a la hija = mama iubește pe fiică, dar la madre ama el jardin = mama iubește grădina. Pronumele de politețe este în spaniolă usted (la sg.) și ustedes (la pl.), care provin din sintagma reverențială Vuestra Merced. La pronu-mele demonstrative există trei grade de depărtare (la fel ca în catalană și în portugheză): éste "acesta (de lîngă mine)", ése "acesta
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nazale, cu mai multe grade de apertură. Există, ca în celelalte limbi romanice iberice, pronume demonstrative pentru a reda trei grade de depărtare: este esse aquele. Portugheza, la fel ca româna, are formule de adresare cu mai multe grade de politețe: tu, você, Senhor(a), Vossa Excelência. Ca în spaniolă, există două verbe pentru semnificația "a fi", ser și estar, dintre care primul exprimă stări sau însușiri permanente (o gelo é frio "gheața este rece"), iar celălalt stări și acțiuni trecătoare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ca se + cum). În italiană, spaniolă și portugheză, s-au creat compuse similare și pentru persoanele întîi și a doua, la singular și la plural. Unele forme ale pronumelor personale se folosesc în limbile romanice cu valoare de pronume de politețe, o specie necunoscută limbii latine clasice. Desigur, toate limbile pot avea structuri discursive reverențiale sau formule reverențiale, care pot evolua spre structuri sintagmatice șablonizate, încît pot exprima reverența și fără existența unor pronume specializate în acest sens. De altfel, există
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
structuri discursive reverențiale sau formule reverențiale, care pot evolua spre structuri sintagmatice șablonizate, încît pot exprima reverența și fără existența unor pronume specializate în acest sens. De altfel, există limbi moderne, precum suedeza, care nu cunosc folosirea unor pronume de politețe, nici prin specializarea unor pronume personale și nici prin evoluția unor formule reverențiale, încît forma de persoana a doua singular poate primi în context o asemenea valoare. Dacă inițial nu exista un astfel de pronume, în limba latină, s-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
III-lea, pronumele personal vos a început a fi întrebuințat în adresarea către împărat, care uza de nos și noster cînd se referea la propria persoană, astfel încît aproape toate limbile romanice au preluat această formă și cu valoarea de politețe. În franceză, vous a cunoscut o foarte mare frecvență cu această valoare, ajungîndu-se la o bagatelizare a acestei folosiri, iar, în spaniolă, vos s-a întrebuințat astfel des în textele vechi și clasice, dar, în epoca modernă, a fost înlocuit
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
usted și ustedes, iar, în spaniola americană, vos s-a folosit atît de frecvent încît l-a înlocuit pe tu, fără a mai păstra o asemenea valoare (fenomenul voseo). O situație asemănătoare există în italiană, voi fiind pronumele clasic de politețe, pentru ca, de pe la jumătatea secolului al XV-lea, în Italia de nord, să înceapă uzul femininului ella cu înțelesul "dumnea-voastră", dar, ulteior, și această folosire a fost părăsită, pentru a se recurge la formele oblice de persoana a treia Lei (< lat.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
illorum). Portugheza veche a cunoscut și ea uzul lui vos reverențial, înlocuit apoi total cu un număr de formule fără relație cu pronumele personale, iar româna, deși nu atestă o asemenea întrebuințare a lui vos (> voi), folosește pentru a exprima politețea verbul la plural, ceea ce sugerează aceeași modalitate. Unele limbi romanice au astăzi forme pronominalizate ale unor structuri reverențiale, care s-au integrat sistemului pronominal propriu-zis. Astfel, spaniola a realizat asemenea pronume pornind de la formula vuestra merced, din care au rezultat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu valoarea lui adjectivală, ca în formulele italiene vostra Eccelenza, Vostra Signoria etc., în care se uza de denumirea rangului sau demnității interlocutorului. În spaniolă, în portugheză și în română, din asemenea formule s-au realizat treptat formele pronumelor de politețe uzuale astăzi (proces în care s-au produs deseori o serie de sincope și aglutinări). În italiana veche însă, reducerea formulelor respective s-a produs printr-o substituție cu pronumele ella, formă feminină de persoana a treia singular care putea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ranguri și demnități din formulele respective, ce erau substantive feminine. De aici, printr-o nouă evitare a adresării directe, s-a trecut la folosirea formei de caz oblic lei, iar apoi și a corespondentului de plural loro, ca pronume de politețe, fenomen favorizat și de posibilitatea întrebuințării acestor forme la nominativ (cu funcție de subiect). Modelul romanic în atribuirea valorii reverențiale unor pronume personale a fost preluat și de majoritatea limbilor germanice. Limbile engleză și neerlandeză se folosesc cu această valoare formele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sie [zi:], neer. zij [zei]), iar altele o formă specială (dan. de [də], sued. de [d(m], norv. de; engl. they [ðei]). În germană, daneză și norvegiană, forma de plural, redată în scris cu majusculă, funcționează și ca pronume de politețe, pentru singular și plural (germ. Sie, dan. De, norv. De). Neerlandeza are însă o formă specială pentru această funcție u [ju], pronunțată la fel ca you din engleză, care are însă și valoare de pronume personal propriu-zis de persoana a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la plural, dar engleza veche avea forme diferite la cele două numere, sing. thou [ðau], pl. ye [ji:], dintre care numai cea de plural avea și valoare reverențială. De fapt, se poate spune că engleza actuală nu are pronume de politețe propriu-zis, fiindcă numai contextul poate stabili valoarea formei you. O situație similară există în suedeză, unde pronumele personal de persoana a doua, du [d(poate primi în context statutul de pronume de politețe. Desigur, la fel ca în limbile romanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
că engleza actuală nu are pronume de politețe propriu-zis, fiindcă numai contextul poate stabili valoarea formei you. O situație similară există în suedeză, unde pronumele personal de persoana a doua, du [d(poate primi în context statutul de pronume de politețe. Desigur, la fel ca în limbile romanice, există și în grupul celor germanice formule de reverență, însă aici ele nu au fost pronominalizate ca în română, spaniolă și portugheză. Între simplificările produse în perioada tîrzie a germanicii comune a fost
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cum se întîmplă cu articolul în latină și atunci, în funcție de context, dacă limba scop are această clasă morfologică, textul rezultat din traducere va conține și substantive articulate. Există apoi limbi, precum engleza și neerlandeza, în care distincția dintre pronumele de politețe și cel personal propriu-zis nu este marcată formal (nici măcar prin forma verbală), încît traducerea în limbi în care asemenea distincție este pregnantă (italiana, româna, portugheza, spaniola, germa-na etc.) trebuie să opereze diferențierile necesare marcîndu-le în mod explicit. Dificultățile echivalării se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
spune că: „...moralul poetului e scăzut. Vine și pe la Junimea, dar întunecat”... Titu Maiorescu a dat Junimii substanță și consistență. „În criticile sale - ne spune G.Panu - păstra acel ton rece, deși incisiv... iar critica sa... amară, răutăcioasă, însă avea politețe în aparență... Totdeauna își rezerva și asigura o mică poirtiță de retragere”. Când lucrurile păreau că se împotmolesc într-o anumită problemă mai deosebită, Maiorescu venea cu un studiu în materie, care limpezea apele. De fiecare dată, stabilea reguli și
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]