2,765 matches
-
și celorlalte structuri ale sistemului național de apărare (Ministerul Administrației și Internelor, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Administrația Națională a Penitenciarelor), precum și la solicitarea unor parteneri externi. Învățământul politehnic superior militar s-a dezvoltat continuu, în concordanță cu exigențele învățământului superior pe plan național, și cu necesitățile armatei, urmărind atât pregătirea științifică, tehnică și militară, cât și calitățile morale necesare ofițerului inginer. Academia Tehnică Militară pregătește în domeniul licență
Academia Tehnică Militară din București () [Corola-website/Science/306498_a_307827]
-
și șef birou la Biroul Control al M.Ap.N. (mai 1973 - martie 1975). a absolvit în anul 1970 Facultatea de Tehnologia Construcțiilor de Mașini, devenind inginer TCM. În anul 1986, a obținut titlul științific de doctor în Inginerie Tehnologică la Institutul Politehnic București. După absolvirea Facultății, este angajat la Institutul de Cercetări al Armatei din București ca inginer stagiar (1970-1972) și apoi ca Șef de colectiv de proiectare (1972-1974). În anul 1974, este transferat în funcția de cercetător științific la Institutul de
Sergiu Medar () [Corola-website/Science/306562_a_307891]
-
la Deva. Imediat după bacalaureat, a efectuat serviciul militar și după aceea a plecat în Franța, unde dorea să studieze matematica și fizica. Din cauza mijloacelor financiare reduse, a trebuit să urmeze însă cursurile Facultății de Electrotehnică și Energetică din cadrul Institutului Politehnic din Grénoble (Franța) între anii 1938-1940. Și-a susținut teza de doctorat la același Institut în anul 1941, fără a mai primi titlul. A activat în mișcarea de rezistență franceză, iar în 1942 a intrat în Partidul Comunist Francez. Acolo
Gheorghe Gaston-Marin () [Corola-website/Science/306585_a_307914]
-
martie 1944, din cauza războiului ce se apropia de oraș și-a continuat studiile la Liceul Mihail Kogălniceanu din Vaslui până în toamna anului 1948, când a revenit la Liceul Național. Între anii 1950-1954 a urmat cursurile Facultății de Electrotehnică din cadrul Institutului Politehnic din Iași. După examenul de stat din februarie 1955, a fost repartizat ca inginer la Ministerul Energiei Electrice, dar spre stupoarea profesorului Cristofor Simionescu, rectorul de atunci al Institutului Politehnic din Iași, a refuzat repartiția și s-a angajat ca
Ion Mitican () [Corola-website/Science/306569_a_307898]
-
anii 1950-1954 a urmat cursurile Facultății de Electrotehnică din cadrul Institutului Politehnic din Iași. După examenul de stat din februarie 1955, a fost repartizat ca inginer la Ministerul Energiei Electrice, dar spre stupoarea profesorului Cristofor Simionescu, rectorul de atunci al Institutului Politehnic din Iași, a refuzat repartiția și s-a angajat ca inginer electrician la EACS - Vaslui, pentru a putea electrifica satul natal. A lucrat, astfel, la Uzina Electrică din Vaslui, ocupându-se cu iluminarea unor cartiere din oraș și electrificarea câtorva
Ion Mitican () [Corola-website/Science/306569_a_307898]
-
(n. 1900, Tulcea - d. 1982) a fost un inginer român, specialist în domeniul telecomunicațiilor și profesor la Institutul Politehnic din București. A avut cercetări și invenții privind comprimarea benzii de frecvențe a semnalelor de televiziune (1930 - 1935), precum și contribuții la analiza și sinteza rețelelor și sistemelor utilizate în telefonie, radiofonie și televiziune. Inginerul , profesor la Institutul Politehnic din București
Sergiu Gh. Condrea () [Corola-website/Science/306688_a_308017]
-
la Institutul Politehnic din București. A avut cercetări și invenții privind comprimarea benzii de frecvențe a semnalelor de televiziune (1930 - 1935), precum și contribuții la analiza și sinteza rețelelor și sistemelor utilizate în telefonie, radiofonie și televiziune. Inginerul , profesor la Institutul Politehnic din București, a efectuat cercetări în domeniul rețelelor și sistemelor de telecomunicații. A brevetat la Paris o invenție privind bazele multiplexiunii cu diviziune de timp. În 1935 a inventat o metodă de comprimare a benzii de frecvență a semnalelor de
Sergiu Gh. Condrea () [Corola-website/Science/306688_a_308017]
-
elastice a sistemelor static nedeterminate". A obținut titlul științific de doctor inginer cu distincție "magna cum laude", care i-a fost echivalat în 1963 de Ministerul Învățământului cu titlul de doctor docent. În perioada 1964-1967 a fost prorector al Institutului Politehnic București, iar în perioada 1972-1981 rectorul institutului. În perioada 1967-1974 a îndeplinit funcția de secretar general al Academiei Române, în 1984 funcția de președinte al Secției de științe tehnice a Academiei. În perioada 1984-1990 a fost președintele Academiei Române. Activitatea științifică se
Radu Voinea () [Corola-website/Science/306700_a_308029]
-
(sau Veceslav Harnaj, n. 7 noiembrie 1917, Baimaclia, raionul Căușeni, Republica Moldova - d. 28 octombrie 1988, București) este un om de știință și profesor universitar român, fondatorul apiculturii moderne românești. Eminent om de știință, profesor, șef de catedră la Institutul Politehnic București, Institutul de Construcții, Academia Militară Tehnică, Institutul de Mine și Institutul de Petrol, Gaze și Geologie București, renumit specialist recunoscut pe plan național și internațional, posesor a numeroase brevete și certificate de inventator, a îndrăgit apicultura încă din fragedă
Viaceslav Harnaj () [Corola-website/Science/306710_a_308039]
-
2007). s-a născut la data de 15 decembrie 1947 în orașul Ocna Mureș, aflat pe atunci în județul Alba (interbelic). După absolvirea în anul 1965 a Liceului Teoretic din Ocna Mureș, a urmat cursurile Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Cluj, obținând diploma de inginer. După absolvirea facultății, a lucrat ca inginer la I.M.A.I.A. Sibiu (august 1972-septembrie 1978), apoi, în septembrie 1978, a devenit cadru universitar la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Cluj. În anul
Mihail Hărdău () [Corola-website/Science/306718_a_308047]
-
de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Cluj, obținând diploma de inginer. După absolvirea facultății, a lucrat ca inginer la I.M.A.I.A. Sibiu (august 1972-septembrie 1978), apoi, în septembrie 1978, a devenit cadru universitar la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Cluj. În anul 1990 a obținut titlul științific de Doctor inginer în specializarea Tehnologia construcțiilor de mașini (TCM) cu teza "Contribuții privind profilarea rotoarelor cu doi lobi de la suflantele pentru transport pneumatic". În prezent, Mihail Hărdău deține gradul de
Mihail Hărdău () [Corola-website/Science/306718_a_308047]
-
data de 19 ianuarie 1926 în Ploiești, Județul Prahova, fiul lui Dumitru și Vasilica Lăzăroiu. Este căsătorit cu Céline Varenne (medic și poet) cu care are doi copii. A absolvit în anul 1949 Facultatea de electromecanică, Secția Electrotehnică la Institutul Politehnic (Universitatea Politehnică) București, după ce i-a avut ca profesori pe academicienii C. Budeanu, I. S. Ghorghiu, A. Avramescu. Este doctor-inginer din 1969 la aceiași facultate pentru ca în 1995, la Paris, să devină Inginer European (Euring), diplomă acordată de "FEANI". Între
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
19 ianuarie 1926 în Ploiești, Județul Prahova, fiul lui Dumitru și Vasilica Lăzăroiu. Este căsătorit cu Céline Varenne (medic și poet) cu care are doi copii. A absolvit în anul 1949 Facultatea de electromecanică, Secția Electrotehnică la Institutul Politehnic (Universitatea Politehnică) București, după ce i-a avut ca profesori pe academicienii C. Budeanu, I. S. Ghorghiu, A. Avramescu. Este doctor-inginer din 1969 la aceiași facultate pentru ca în 1995, la Paris, să devină Inginer European (Euring), diplomă acordată de "FEANI". Între anii 1950-1955
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
avut ca profesori pe academicienii C. Budeanu, I. S. Ghorghiu, A. Avramescu. Este doctor-inginer din 1969 la aceiași facultate pentru ca în 1995, la Paris, să devină Inginer European (Euring), diplomă acordată de "FEANI". Între anii 1950-1955 este Asistent la Institutul Politehnic (Universitatea Politehnică) București, ord. Min. 10066/21 ianuarie 1950, succesiv la disciplinele: Aparate electrocalorice, Tracțiune electrică, șef de catedră acad. Martin Bercovici, Mașini electrice, Tehnologia mașinilor și aparatelor electrice, șef de catedră acad. I. S. Gheorghiu. În 1955 este demis
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
profesori pe academicienii C. Budeanu, I. S. Ghorghiu, A. Avramescu. Este doctor-inginer din 1969 la aceiași facultate pentru ca în 1995, la Paris, să devină Inginer European (Euring), diplomă acordată de "FEANI". Între anii 1950-1955 este Asistent la Institutul Politehnic (Universitatea Politehnică) București, ord. Min. 10066/21 ianuarie 1950, succesiv la disciplinele: Aparate electrocalorice, Tracțiune electrică, șef de catedră acad. Martin Bercovici, Mașini electrice, Tehnologia mașinilor și aparatelor electrice, șef de catedră acad. I. S. Gheorghiu. În 1955 este demis din învățământ
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
Tracțiune electrică, șef de catedră acad. Martin Bercovici, Mașini electrice, Tehnologia mașinilor și aparatelor electrice, șef de catedră acad. I. S. Gheorghiu. În 1955 este demis din învățământ, din dispoziția Securității. Între anii 1956-1964 este Șef de lucrări la Universitatea Politehnică București, ord. Min. 1852/octombrie 1956, la disciplinele: Tehnologia mașinilor și aparatelor electrice, învățământ tehnico-economic, șef de catedră acad. I. S. Gheorghiu; Între anii 1964-1974: Conferențiar la Universitatea Politehnică București, prin ord. Min. 2493/4 mai 1964, la disciplinele: Tehnologia
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
dispoziția Securității. Între anii 1956-1964 este Șef de lucrări la Universitatea Politehnică București, ord. Min. 1852/octombrie 1956, la disciplinele: Tehnologia mașinilor și aparatelor electrice, învățământ tehnico-economic, șef de catedră acad. I. S. Gheorghiu; Între anii 1964-1974: Conferențiar la Universitatea Politehnică București, prin ord. Min. 2493/4 mai 1964, la disciplinele: Tehnologia fabricației mașinilor și aparatelor electrice, Tehnologia fabricației aparaturii de automatizare, Între 1973-1982 este numit conducător științific la doctorat în domeniul fiabilității elementelor și sistemelor, ord. Min. 102066/26 februarie
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
Min. 2493/4 mai 1964, la disciplinele: Tehnologia fabricației mașinilor și aparatelor electrice, Tehnologia fabricației aparaturii de automatizare, Între 1973-1982 este numit conducător științific la doctorat în domeniul fiabilității elementelor și sistemelor, ord. Min. 102066/26 februarie 1973 - la Universitatea Politehnică București. În perioada 1974-1982 profesează ca Profesor universitar titular la Universitatea Politehnică București, facultatea Automatică, ord. Min. 723/7 august 1974, la disciplinele: Tehnologia și fiabilitatea echipamentelor de automatizare, Teoria sistemelor automate. Între 1975-1983 face contracte de cercetare cu industria
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
electrice, Tehnologia fabricației aparaturii de automatizare, Între 1973-1982 este numit conducător științific la doctorat în domeniul fiabilității elementelor și sistemelor, ord. Min. 102066/26 februarie 1973 - la Universitatea Politehnică București. În perioada 1974-1982 profesează ca Profesor universitar titular la Universitatea Politehnică București, facultatea Automatică, ord. Min. 723/7 august 1974, la disciplinele: Tehnologia și fiabilitatea echipamentelor de automatizare, Teoria sistemelor automate. Între 1975-1983 face contracte de cercetare cu industria, în : fiabilitate, servomotoare disc cu circuite imprimate sau stantate, standardizare internațională, controlul
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
conform standardelor UL / USA (ca reprezentant în România al acestui organism). Este demis în 1982 din învățământ de regimul totalitar comunist pentru motive politice și pleacă în Franța. Este repatriat în 1990 și este reintegrat ca profesor universitar la Universitatea Politehnică București, Fac. Automatică, după colapsul dictaturii din România, prin ordin nr. 7577/5 aprilie 1990 al Ministrului Invățământului, Mihai Sora. Din cauza atmosferei generale neocomuniste din România, a preferat să-și continue activitatea profesională în Franța. În paralel cu activitatea din
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
centrifuge cu turație specifică joasă", tot sub îndrumarea lui Aurel Bărglăzan, care în acest moment era membru corespondent al Academiei. În 1972 obține titlul de doctor docent. și-a început cariera de cadru didactic al Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Timișoara în 1949, parcurgând de-a lungul anilor toate gradele didactice și îndeplinind diverse funcții specifice: asistent suplinitor (1 ianuarie 1949), șef lucrări (aprilie 1949), conferențiar suplinitor (1 octombrie 1951), atestat conferențiar (1956), profesor titular provizoriu (1962), atestat profesor (1967
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]
-
în perioada 1 martie 1974 - 2 februarie 1990 și președinte ad-interim al ei între 25 decembrie 1981 - 13 noiembrie 1984. Pe parcursul carierei sale, profesorul Anton a avut o serie de funcții administrative în învățământ: Prodecan la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1951-1953), Secretar științific la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1953-1961), decan - Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1961-1963), prorector - Institutul Politehnic Timișoara (1963-1966), rector - Institutul Politehnic Timișoara (1971-1981), rector - Institutul Politehnic Timișoara, (1989), membru în Comisia Superioară de
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]
-
ad-interim al ei între 25 decembrie 1981 - 13 noiembrie 1984. Pe parcursul carierei sale, profesorul Anton a avut o serie de funcții administrative în învățământ: Prodecan la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1951-1953), Secretar științific la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1953-1961), decan - Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1961-1963), prorector - Institutul Politehnic Timișoara (1963-1966), rector - Institutul Politehnic Timișoara (1971-1981), rector - Institutul Politehnic Timișoara, (1989), membru în Comisia Superioară de Diplome MEI, (1969-1990), membru în Consiliul Învățământului Superior (1968-1972), membru
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]
-
noiembrie 1984. Pe parcursul carierei sale, profesorul Anton a avut o serie de funcții administrative în învățământ: Prodecan la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1951-1953), Secretar științific la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1953-1961), decan - Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1961-1963), prorector - Institutul Politehnic Timișoara (1963-1966), rector - Institutul Politehnic Timișoara (1971-1981), rector - Institutul Politehnic Timișoara, (1989), membru în Comisia Superioară de Diplome MEI, (1969-1990), membru în Consiliul Învățământului Superior (1968-1972), membru în Consiliul de conducere MSI (1972-1976). În 1951
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]
-
profesorul Anton a avut o serie de funcții administrative în învățământ: Prodecan la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1951-1953), Secretar științific la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1953-1961), decan - Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1961-1963), prorector - Institutul Politehnic Timișoara (1963-1966), rector - Institutul Politehnic Timișoara (1971-1981), rector - Institutul Politehnic Timișoara, (1989), membru în Comisia Superioară de Diplome MEI, (1969-1990), membru în Consiliul Învățământului Superior (1968-1972), membru în Consiliul de conducere MSI (1972-1976). În 1951 a contribuit substanțial la înființarea
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]