4,456 matches
-
părții iugoslave cu scopul refacerii relațiilor dintre cele două state și organizării unei întâlniri la vârf. Contactele s-au intensificat pe parcursul lunii iulie, după eliminarea din PCUS a „grupului fracționist antipartinic” Molotov - Malenkov - Kaganovici. Inițial, Hrușciov a făcut apel la polonezi pentru a intermedia o întâlnire cu Tito. Pe parcurs însă, probabil la sugestia iugoslavilor, s-a recurs la „canalul românesc”, cei doi lideri căzând de acord asupra unei întâlniri la jumătatea drumului, la București, pentru perioada 1-2 august 1957. Există
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
București (iunie) și Moscova (noiembrie), delegațiile rebele vor fi cele albaneză și chineză, iar la reuniunile CAER din 1962-1963 - delegația română, acum, la consfătuirea din 1957 - „oaia neagră” va fi delegația poloneză. Vom insista întru câtva pe ideile susținute de polonezi, deoarece ele vor fi preluate mai târziu în bună măsură și de regimul de la București, chiar dacă acum le-a combătut. Trebuie să precizăm însă că, în timp ce polonezii vor ceda în fața presiunilor celorlalte partide, românii își vor păstra neschimbate pozițiile. Polonezii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
neagră” va fi delegația poloneză. Vom insista întru câtva pe ideile susținute de polonezi, deoarece ele vor fi preluate mai târziu în bună măsură și de regimul de la București, chiar dacă acum le-a combătut. Trebuie să precizăm însă că, în timp ce polonezii vor ceda în fața presiunilor celorlalte partide, românii își vor păstra neschimbate pozițiile. Polonezii nu au vrut să accepte teza cu privire la „rolul Uniunii Sovietice în fruntea țărilor socialiste și ca centru al unității mișcării comuniste internaționale”, nici propunerea ca PCUS să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
polonezi, deoarece ele vor fi preluate mai târziu în bună măsură și de regimul de la București, chiar dacă acum le-a combătut. Trebuie să precizăm însă că, în timp ce polonezii vor ceda în fața presiunilor celorlalte partide, românii își vor păstra neschimbate pozițiile. Polonezii nu au vrut să accepte teza cu privire la „rolul Uniunii Sovietice în fruntea țărilor socialiste și ca centru al unității mișcării comuniste internaționale”, nici propunerea ca PCUS să fie însărcinat cu organizarea de consfătuiri periodice ale partidelor frățești. Ei au adus
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ideea editării unei reviste cu caracter ideologic a mișcării comuniste internaționale, ca și propunerea de rezolvare a deosebirilor de vederi dintre partide prin metoda votului majoritar. în cazul în care o delegație nu era de acord cu o anumită formulare, polonezii considerau că aceasta ar fi trebuit eliminată din declarație, și nu supusă la vot. Toate aceste puncte de vedere au fost respinse acum de delegația română, atât în cadrul discuțiilor care au avut loc în comisia de redactare a declarației, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Cominternului în crearea partidelor comuniste, în apărarea și răspândirea ideilor marxist-leniniste și crearea de cadre mișcării comuniste internaționale”. Chiar dacă și-au susținut destul de dârz punctul de vedere, arătând că „nu acceptă lecții din partea altora” și amenințând cu retragerea de la conferință, polonezii nu au avut curajul de a merge până la capăt și au cedat, acceptând în cele din urmă să semneze declarația. Singura concesie care li s-a făcut a fost eliminarea tezei cu privire la imperialismul american, care ar duce „o permanentă și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
eliminarea tezei cu privire la imperialismul american, care ar duce „o permanentă și sistematică activitate de subminare a regimului democrat-popular, în scopul înlăturării lui și a instaurării capitalismului”. Celelalte delegații, inclusiv cea română, au declarat că acceptă formula mai neutrală propusă de polonezi doar “în interesul unității”, dar în țările lor vor vorbi în continuare despre încercările imperialismului american de a restaura capitalismul. în ceea ce privește propunerea ca PCUS să fie însărcinat cu convocarea unor consfătuiri periodice, polonezii nu au reușit să obțină decât promisiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că acceptă formula mai neutrală propusă de polonezi doar “în interesul unității”, dar în țările lor vor vorbi în continuare despre încercările imperialismului american de a restaura capitalismul. în ceea ce privește propunerea ca PCUS să fie însărcinat cu convocarea unor consfătuiri periodice, polonezii nu au reușit să obțină decât promisiunea că nu va fi făcută publică. Nici tentativa lor de a amenda ideea de consfătuire, fie prin menționarea caracterului consultativ (și nu de coordonare), fie prin precizarea că vor fi coordonate numai „anumite
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sale, dar și sprijin în lupta cu opoziția în formare. Totuși, evoluția ulterioară a evenimentelor a adus modificări importante în părerea liderilor PCUS despre căile de consolidare a monopolului partidului în Ungaria. La 28 iunie au loc mișcări în orașul polonez Poznan, înăbușite cu forța (au murit mai mult de 70 de oameni, peste 300 au fost răniți). Evenimentele de la Poznan, primele tentative serioase de depășire a moștenirii lui Stalin, declarată de la tribuna Congresului al XX-lea al PCUS, au demonstrat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a devenit destul de dificilă pentru agenții germani în România, rețele întregi căzând în mâinile sovieticilor. în aprilie 1945, Corpul Detectivilor îl menționa pe unul dintre cei mai abili agenți de care Gestapo-ul se folosise în România, Serbia și Ungaria: polonezul Georg-Konrad Sulewscky-Richter. Venit în România încă din 1940, cu pașaport american (era căsătorit cu o americancă), circulase prin țară sub pretextul operațiilor comerciale cu cherestea. Renunțase în același an la pașaportul american în favoarea unuia german, intrând în serviciul Gestapo-ului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
era considerată o chestiune de stat, și de aceea emigrantul nu era un individ plecat în lume ca într-o aventură personală. Chiar și națiunile mici, dintre care unele nu se constituiseră încă în state naționale - cehii, slovacii, sârbii, balticii, polonezii, grecii etc. -, dispuneau de alte condiții ale emigrării. în România, emigrația nu beneficia de îndrumarea sau sprijinul statului, ci se reducea, la început, la o decizie personală. în plus, emigrarea reflectă sau este rezultatul educației unei nații, ea depinde de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
André Fontaine, Timothy Garton-Ash. Construcția sa este însă mai mult biografică și memorialistică, valorizând, cu precădere, mărturiile marilor nume ale vremii, de la Churchill la Gomulka, de la Nixon la Jaruzelski, sau apelând constant la interviurile realizate de Teresa Toranska cu staliniștii polonezi. Relatarea sa conține o factualitate copleșitoare, regrupată în jurul intrigilor politice, însoțită de convingătoare inventare ori statistici. Autorul probează însă și reale calități narative, intervenind în cursul evenimentelor cu anticipări, anecdote, simboluri, portrete entuziaste, confesiuni târzii sau accente moralizatoare. Bine cunoscutele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care confirmă, involuntar, concepțiile uzuale încă, național-etatiste, asupra istoriei moderne. în plus, autorul preia acuzele aduse inițial comunismului doar din perspectivă națională. în bătăliile simbolice care au populat revoltele și represiunile epocii, emblemele naționale cum ar fi imnul, steagul, „clasicii” polonezi, monumentele istorice, manualele, funeraliile sau pelerinajele au avut mereu un rol central, captând aproape necondiționat solidarități și antipatii, parteneriate de tot felul. Povestitorul nu prea reușește să depășească obsesiile identitare ale polonezilor, în mare parte bazate pe antisovietism. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
emblemele naționale cum ar fi imnul, steagul, „clasicii” polonezi, monumentele istorice, manualele, funeraliile sau pelerinajele au avut mereu un rol central, captând aproape necondiționat solidarități și antipatii, parteneriate de tot felul. Povestitorul nu prea reușește să depășească obsesiile identitare ale polonezilor, în mare parte bazate pe antisovietism. De aceea, relațiile cu „țările-surori” sunt pasager amintite, sugerându-se mai curând realitatea unei aglomerări întâmplătoare de state, menținute sub patronajul URSS, decât o bună vecinătate ori vreo înfrățire ideologică, mai degrabă o acerbă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Uniunea Sovietică. Dar nu își ia, ca istoricul Davies, unele precauții, cum ar fi aceea de a-și suspecta probabile anacronisme sau de a reflecta asupra unor posibile distanțe între ceea ce a fost regimul comunist în Polonia și ceea ce spun polonezii înșiși că ar fi fost. Un alt termen de comparație pentru întreprinderea lui Buhler a fost lucrarea lui Jakub Karpinski, mult mai cunoscută cititorului român, datorită traducerii sale la începutul anilor ’90. Este un alt gen de abordare a istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fondarea unor State Unite ale Europei, care să țină cont de particularitățile locale, prin constituirea unor regiuni speciale multilingve, ar detensiona situația. Mai propune adoptarea unei limbi comune, după părerea sa engleza, care să spargă barierele naționaliste între germani și cehi, polonezi și ruși sau români și unguri. în final, vorbește despre naționalism în Europa Centrală și de Est și ca o problemă de cultură, atâta timp cât alte „națiuni mici”, cum sunt cele scandinave, nu-și revendică reciproc teritorii. Ilarion Țiu TARAS KUZIO
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
i vengherskii krizis, 1956 goda. Dokument` (ROSSPEN, Moskva, 1998, p. 525) este redat un extras din jurnalul ambasadorului iugoslav Mićunović, din ziua de 3 noiembrie 1956, `n care se arată că Hrușciov s-a `nt`lnit mai `nt`i cu polonezii, `n seara zilei de 1 noiembrie. `n acest caz pare mai probabil ca `nt`lnirea de la București să fi avut loc `n 2 noiembrie. Tot Mićunović menționează că Hrușciov s-a `nt`lnit la București doar cu Dej și Novotny
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
7 iunie 1957, Polonia `ncheiase un acord comercial cu Statele Unite prin care primea mărfuri și credite `n valoare de 95 milioane dolari. `n 31 octombrie, la ambasada R.P. Polone din Washington `ncepuse o nouă rundă de negocieri economice, de la care polonezii sperau, printre altele, obținerea clauzei națiunii celei mai favorizate (Foreign Relations of the United States, 1955-1957, vol. XXV, Eastern Europe, ed. cit., p. 684). ANIC, Fond CC al PCR, Cancelarie, dosar nr. 57/1957, ff. 53-54. Pentru cel puțin un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ntruc`t „noi s`ntem comuniști și comuniștii trebuie să spună `ntotdeauna adevărul”! (ANIC, Fond CC al PCR, Cancelarie, dosar nr. 57/1957, f. 56). Ibidem, f. 53. Ibidem, f. 54. Ibidem, f. 53. Ibidem, f. 56. Formula propusă de polonezi a fost: imperialiștii „duc `n mod sistematic o activitate ostilă, de subminare, `mpotriva țărilor socialiste” (ibidem, f. 57). Ibidem, f. 58. Ibidem, f. 62. Ibidem, f. 62. Ibidem. Ibidem. Textul discursului fusese `nm`nat cu două zile mai `nainte participanților
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nici măcar ca Pușkin. Și aici intervine ceva: decalajul. Eminescu a făcut pentru noi tot, în timp ce a creat și limba română. Dacă limba era creată înainte de el, ar fi făcut mai mult. Noi venim totdeauna după... Noi construiam formații statale, iar polonezii la Cracovia aveau Universitatea Iagelonă. Venim după, și venim cu forță, venim cu energie. Dar venim și cu o tentativă lăuntrică... A.V. ...de a copia. A.V. ...de a ne supune celorlalți. A.V. Exact. A.V. De supunere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
majoritatea au fost lăsați să se descurce fiecare cum putea. Familiile de coloniști veniți în Basarabia proveneau din Galiția, din zonele nordice ale Poloniei și Ucrainei sau din Țările Baltice. Coloniștii erau cetățeni de alte etnii și anume: evrei, nemți, polonezi, ucraineni și ruși. Unii dintre ei căpătau un statut privilegiat (nemți, evrei), beneficiind de ajutoare substanțiale la instalare, scutiri de impozite, iar majoritatea erau împroprietăriți. După înfrângerea de către turci a mișcării eteriste din 1821, în întreaga Basarabie și-au găsit
DUPĂ 200 DE ANI, DE LA RĂPIREA BASARABIEI.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
Evreii supuși străini, în actuala situație politică și teritorială, se împart în trei categorii: a/ Evreii supuși străini, care aparțin țărilor aliate. b/ Evreii cu acte de supușenie ale țărilor care în prezent sunt, sub ocupație și protectorat german (cehi, polonezi, etc.). c/ Evreii supuși țărilor cu care suntem în stare de război. Față de cele arătate mai sus, vă rugăm să binevoiți a ne comunica: care este regimul aplicat de Dvs. acestor categorii de evrei sub raportul ordinei, controlului și siguranței
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
stare de fanatism al convingerii că evenimentul are toate ingredientele unui act de cultură complet: întâlnirea dintre vechi și nou, restaurarea memoriei, includerea într-un circuit mainstream a cinematografiei românești în America, așa cum demult au făcut-o cehii, ungurii și polonezii. Și dacă Puiu, Porumboiu și Mungiu au spart această poartă pe care o credeam închisă definitiv, ar fi de dorit să intre pe ea nu numai trecutul cinematografiei noastre, dar și viitorul ei. Ca să nu ratăm momentul, o agenție de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
memorie istorică cu totul și cu totul interesantă, care este ștearsă din mintea mea, din varii motive. Iașii contemporani mie nu aveau pic de evreitate. Nu mai aveau armeni, nu mai aveau greci, nu mai aveau ruși, nu mai aveau polonezi. Nu mai aveau nimic. Aveau români. Aveau o altă compoziție, definitiv unitară, dar lipsită de relevanță istorică. Nu spun că a fost o revelație, dar am început să văd altfel rolul a ceea ce suntem tentați să numim „periferie socială”. Suntem
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
interviu aici. Bine ați venit în Marea Britanie! Bine ați venit la „Politics Show”. Mihai-Răzvan Ungureanu: Mulțumesc. Jon Sopel: Sunteți supărat sau mai degrabă dezamăgit că muncitorii români nu se vor bucura de aceleași drepturi de care s-au bucurat cei polonezi? Mihai-Răzvan Ungureanu: Dați-mi voie să spun în felul următor: am fost puțin surprinși, pentru că nimeni nu-și imagina ca românii să fie priviți doar ca imigranți, ca hoarde medievale care au venit și au bătut la ușa orașelor britanice
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]