2,792 matches
-
Sunt Încălțați cu cizme, au pantaloni de piele, Închiși cu curele groase de care atârnă Într-o parte un revolver Într-alta un cuțit. Poartă pălării mari spaniole. Vin de la mare depărtare, pe unde au dat roată turmelor și au poposit aici pentru a se aproviziona cu whisky și țigări. La o Întindere de 28 milioane hectare, Nevada are abia 100.000 locuitori, din care 40.000 sunt la orașe. Numai 1% din populație se ocupă cu agricultura. Restul pădure, pășune
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
printr-o regiune aridă, nisipoasă, lipsită de populație agricolă. Dar stațiunile de benzină, aceste pioniere ale far vestului american Își fac datoria, ajutând turismul În această Îndepărtată regiune. Trecem printr-un orășel, Peachspring și Kingsman (2.500 locuitori), iar seara poposim la Ashfork (570 locuitori). Capitala statului e Phoenix, oraș cu 50.000 locuitori, urmat de Tucson cu 33.000 locuitori. Restul localităților sunt mici. Populația e rară, 600.000 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 135 locuitori
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
fără multă vorbă le-am dat 20 de dolari. Am trecut după aceea prin Belen, iar mai departe văzând că sunt În urma noastră, ne-am hotărât să rămânem câteva ore În Socorro. Dar la ieșirea din Socorro, i-am văzut poposind Într-o vale, invitându-ne din nou să oprim. Am simulat că opresc, pâmă i-am depășit și apoi i-am dat viteză mașinii. În drum spre Las Cruces nu i-am mai văzut. La doi ani după această Întâmplare
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
scufundat În Dunăre, iar restul a fost descărcat În curte În fața spitalului Filantropia. Regretatul Tocilescu n-a avut inspirația fericită când a purces cu trecutul neamului de la Adamclisi. Trecem prin micile localități Marion (4.150 locuitori), Pulaski (700 locuitori) și poposim În marginea localității Christiansburg cu 2.000 locuitori. E liniște, aerul e curat, se aude murmurul unui izvor. După două zile și o noapte de volan, gust farmecul unei nopți rurale. Mergem spre nord până la New Market și de aici
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
o aromă puternic mirositoare (până la plecarea mea nu am reușit să aflu cum se numește esența respectivă). Cu aceste vase intrau în fiecare cameră și făceau aarti la altar, apoi la fiecare pat în parte. La cerere, ne permiteau să poposim cu nasurile prin fumigația consistentă și să inspirăm adânc, de câteva ori: purificare pentru Vishuddi chakra. Seara, la meditația colectivă, tot ei erau cei care împărțeau prasadul și apoi se atașau grupului muzical ce susținea programul artistic. Munci văzute și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
spălatul rufelor, ținea de fete care, ca și băieții, erau de o discreție și de o solicitudine desăvârșită. Încă o dată, avem atât de multe de învățat despre umilință de la frații noștri indieni!... Am insistat pe momentul spital-ashram, deoarece aici am poposit cele mai multe zile în perioada indiană, aici am aflat mai multe despre subtilul meu - pot afirma că aici m-am descoperit cu adevărat. Starea de beatitudine era o permanență, se regăsea peste tot, în oameni ca și în faptele lor - aici
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cîteva cuvinte desființează pe notorii colaboraționiști la curțile comunismului, gen: Tudor Arghezi, care "și-a spus sudalma și psalmul totdeauna la Curtea cuiva nici de Geo Bogza pierzîndu-și identitatea pe Olt în jos, și sus la Academie. După cum nu vom poposi nici la periferia de miticism neaoș cu Zaharia Stancu, nici la exponenți-cîrpe ca Demostene Botez, Eugen Jebeleanu, sau cine mai știe cine". Pamfletele sale nici nu sînt agresive; se mulțumesc a fi constatative. Aparent pașnică, această manieră este extrem de corozivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acestei forme de primire în U.S.R. după 1980, cînd numărul scriitorilor scădea dramatic prin fuga din țară, iar cei rămași refuzau să facă jocul puterii), motivată și de faptul că, atenție: "viața a arătat că, îndeobște, adevăratele talente nu au poposit prea mult la această "formă stagiară" de dezvoltare a lor; cum, de asemenea, a arătat că uneori acest titlu se acordă cu oarecare ușurință, ajungîndu-se în unele cazuri la dezrădăcinarea de la locurile de muncă a unor oameni care s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la certații ci la prietenii lui, la nevastă, la copii, la ibovnice, la cei pe care-i iubește și-n care și-a pus, omenește, prostește, încrederea și setea de afecțiune". În delirul anchetei, cu Nu în brațe, gîndul îi poposește la afirmația lui Nae Ionescu, că cine nu are sînge românesc poate fi bun Român, dar cu nici un preț și orice s-ar petrece nu poate fi Român. Nu-l contrazice, dar ce nu e cu putință la oameni e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
În cincizeci de ani de comunism, ca un roman și un autor să fie atacați la acest nivel, atac răspândit a doua zi de Scânteia și de Întreaga presă de partid, ca și de cea culturală - la Iași. Acolo am poposit cu prietenii mei Nichita Stănescu și Nicolae Manolescu. I. Iliescu era prim-secretar și Împreună am participat, la sediul de partid și În prezența mai multor „tovarăși cu sarcini importante locale”, la o ședință În care subsemnatul, dar și prim-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de cele două reviste literare În anii debutului - Steaua lui Baconski și Tribuna! Am ajuns la București unde aveam un apartament pe care mi-l făcuse cadou Mama, la plecarea ei definitivă În R.F. a Germaniei, În ’76, crezând a poposi doar pentru cîteva zile, eventual câteva săptămâni, Înainte de a lua drumul Clujului. Pe străzile Bucureștiului am Întâlnit o uriașă și splendidă dezordine, o mulțime de mașini, de oameni care mărșăluiau neostenit, scandând „Timișoara nu uita - noi am fost salvarea ta
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe cei doi ardeleni care i s-au alipit imediat după revoluție ajutându-l să refacă partidul lui Maniu - Iftenie Pop și Liviu Petrina, ambii secretari, sub dictatură, la Ministerul de Externe. Ei m-au și invitat imediat după ce am „poposit” de la Paris, În martie-aprilie ’90, să mă alătur lor și proaspăt Înființatului Partid al Ardealului (primit peste tot, Încă, cu resentimente și antipatie agresivă, rod și al intoxicării stîngii comuniste și a securiștiloră. Dar nu am făcut-o, așa cum am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe cei mai mulți Îi „obosește”, Îi „cumințește”, Îi cinizează, ba, poate, Îi și „detrachează”, În multe moduri - prin eșecuri sau succes, prin false ambiții și false prietenii... Oare, America, solul cultural american, aspru și complexant pentru un intelectual și artist care poposește poate prea târziu pe alte meleaguri - Matei, la exilul său, avea, În ’73, 39 de ani! - să fi fost, să fie de vină? Distanța de mii de kilometri de solul cultural natal, o „altfel” de maturizare decât am făcut-o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
paranoicului. Deci, Îmi spuneam În nesfârșite ceasuri de auto-observare și teamă, dacă voi „luneca”, În accesele mele de furie sau ațâțare, chiar și de entuziasm neînfrânat, nu voi putea „luneca decât” spre „dreapta”: din sangvinitate, trecând iute prin coleră, ca să „poposesc” În paranoidie! Iar, În nu puține stări de veghe, ce țin de un fel coșmar al conștientului și al vizibilului, am avut realmente stări și viziuni paranoice: ba am trăit catastrofe cosmice, soarele prăbușindu-se peste Terra, sau am simțit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
studenții mei erau zombi. Cineva pe care nu l-am recunoscut venise costumat ca Patrick Bateman, ceea ce nu mi s-a părut deloc amuzant și chiar mă agasa; privindu-l pe acest tip înalt, frumușel, într-un costum Armani (demodat), poposind în colțurile întunecate ale casei, inspectând invitații de parcă ar fi fost următoarele victime, mă înspăimânta și cumva mi-a tăiat din detenta stupefiantelor, dar o altă incursiune în birou mi-a remontat-o. Se formau bisericuțe. Am fost nevoit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acel popor le-a creat” (deși din memorie, asta este esența celor spuse). Revenind acum la altă ordine de idei, de gânduri mai apropiate de preocupările Dvs., vreau ca și (pe) această cale să-mi exprim regretul de a fi poposit atât de puțin În Fălticeni. Cred că Dvs. ați Înțeles perfect situația. În primul rând, știind atunci că ați revenit la Suceava, nu ne prevăzusem o oprire mai lungă În Fălticeni. Am căutat muzeul spre a ne orienta pentru Întoarcere
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
șteargă colbul uitării ce s-a așternut de mult pe bietul Aurel Băeșu - care ca un luceafăr a strălucit În scurta lui trăire - lăsând În urmă-i o operă nemuritoare. Doresc să vă mai Întâlnesc - sper vara aceasta - ca să pot poposi măcar o oră În frumosul D-stră oraș. Eu lucrez și mă chinuiesc să fac lucruri bune, care să-mi facă cinste oricând. Vă doresc succese În munca D-voastră și deplină forță fizică. Vă mulțumesc mult pentru cartea trimisă. Cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
literară din capitala Germaniei, organizatoare a unui bine-cunoscut festival internațional de poezie, desfășurat în fiecare an. Să reluăm, așadar, ideea. 104 scriitori din 43 de țări ale Europei, 45 de zile de drum - în vara anului 2000 -, străbătând 11 țări, poposind în 18 orașe, acoperind circa 7 mii de kilometri, schimbând opt garnituri de tren, trecând prin trei fusuri orare, străpungând 13 frontiere - doar această simplă statistică impresionează. Proiectul, cel mai ambițios din câte s-au derulat până acum în materie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
reglărilor de conturi interne, ruso-caucaziene, atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 de la New York și Washington au striat amintirile, au desfigurat obrazul umanității întregi. A urmat monstruosul atac din gara Atocha, de la Madrid (11 martie 2004) - un alt loc în care poposiserăm în periplul nostru scriitoricesc. Proiectul însuși al construcției europene, care însoțise ca un nimb simbolic „săgeata” Expresului Literar, s-a poticnit în scepticismul francezilor și al olandezilor, cu prilejul votării Constituției europene. Nimic nu a mai fost ca înainte, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
teribilă în Piața Charles de Gaulle. Din ce cotloane a mai ieșit și mulțimea asta? Adolescenți de 14-18 ani, atrași, din toate cartierele orașului, de concertul rock susținut de David Holliday - fiul lui Johnny Holliday, veteranul muzicii franceze de gen -, poposit în turneu la Lille. Exact ca la noi, aceeași viermuială, când vine cineva „de la Centru” (din Est sau Sud-Vest, nu contează) și se instalează scena mobilă în piața guvernului din Chișinău. Și fizic, copiii ăștia seamănă izbitor de mult cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
zâmbește din reflex, ușor stingherit. Baza de antrenament a Borussiei Dortmund reprezintă o salbă de terenuri excelent întreținute, încondeiate cu un gard viu, „englezesc”, și împăturite cu o „carpetă” de gazon verde și gras - o sursă de extaz pentru cunoscători. Poposim, aici, până vine unul dintre responsabilii bazei, însărcinat cu organizarea meciului. Cum așteptarea se întinde, am timp să bat împrejurimile, alături e și un bazin de înot supraaglomerat cu copii și maturi de toate vârstele, despărțit de peluzele Borussiei printr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un poet postmodern de la noi) - prinsese și el „trendul” momentului, și după cum ne-a mărturisit spre finalul cursurilor, care ținuseră cam o lună, avea același scop: să emigreze în State, ceea ce a și făcut până la urmă, dar nu înainte de a poposi, pentru un timp mai lung, în Israel, unde-l dusese „biletul de ieșire” al soției sale, evreică, obținut la rubrica „reunificarea familiei”. Povestea se întâmpla prin ’89-’90. Dincolo de chipul alb, lipsit de riduri, al profesorului nostru, ceea ce am reținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
riguros la intrarea în Palatul Prezidențial, o clădire în stil neoimperial, construită încă în secolul al XIV-lea, reconstruită în sec. al XVIII-lea, când a fost și reședința guvernatorului rus. Pe o placă de la intrare scrie că aici au „poposit” doi oaspeți faimoși: Țarul Alexandru I și Napoleon. Președintele Lituaniei, Valdas Adamkus, a trăit multă vreme în America, unde a plecat de mic copil. Se și simte: are o distincție genuină, pe care n-o poți juca circumstanțial, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cuvântul de ordine... Muzeul Pergamon se află pe un fel de promontoriu al râului Spree, nu departe de Reichstag. Sunt aici pentru a-mi respecta un tabiet: cel de a vizita măcar un muzeu celebru în fiecare metropolă în care poposim. Clădirea este un complex de temple grecești fortificate, având câteva poduri de acces întinse peste apă. Muzeul găzduiește o minunată colecție de artă antică. Un altar cu trepte din Asia Minor, cioplit în jurul anului 170 î.H., pentru preamărirea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Chișinău-București, iulie 2000 Adrian Popescu: „Literatur Express a fost o anticipare a viitoarei Europe unite, cultural deocamdată.“ - Dragă Adrian Popescu, ce a însemnat pentru tine Literatur Express Europa 2000 și cum ai caracteriza, în câteva fraze, orașele în care a poposit trenul scriitorilor? - Literatur Express Europa 2000 a fost călătoria cea mai lungă a vieții mele, o călătorie de grup, profesional și afectiv, unde spiritul comunitar al Vechiului Continent mi-a apărut într-o lumină mai clară, dincolo de diferențele de limbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]