4,442 matches
-
de a decădea, treptat, atât din punct de vedere teritorial, cât și demografic, la rangul de "putere mijlocie". Pericolul era cu atat mai evident, cu cat sporirea necontrolată a puterii Rusiei în Europa Orientala se desfășura într-o zonă intens populată cu creștini ortodocși, dintre care nu puțini se aflau și în teritoriile imperiale. Izbucnirea și, apoi, desfășurarea războiului dintre anii 1787 și 1792 au relevat oamenilor politici austrieci, măi 108 Cf., Testa, op. cît., p. 128-130. 109 Veniamin Ciobanu, Political
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
aceea simții o mare poftă de cărțile și de caietele mele. Mă smulsei din loc, intrai în bucătărie, căutai pâine, brânza, unt, îmi făcui un sandviș, băui un pahar cu apă și mă retrasei în birou. Încă de ieri îl populasem cu autorii mei, pe care îi împrăștiasem peste tot, pe canapea, pe birou și chiar pe jos pe covor, fiindcă în ciuda dorinței mele de a citi sistematic, se întîmpla uneori să fiu prins de cîte-o carte cu atâta putere încît
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
niște emisari care raportau atât de rapid ce-au văzut, încît știai și tu ce gîndește: cine e individul de lângă mine, ce viață duce, ce idioțenii zac în capul lui, și ce deosebire e între el și alți nerozi care populează acest pămînt? Gândii, ca să-i răspund: "Pot să pun mâna pe tine chiar aici și să-ți mușc fatala, vulgara și ispititoarea ta gură fără să-mi pese de nimeni, ce-ai să faci?" Ea își întoarse capul și clipi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ceva, înainte, brav soldat!..." Căzui de cel puțin trei ori până ce reînvățai fiecare figură, pe care, știind-o în teorie, o uitam îndată ce schiurile începeau să-mi trepideze sub tălpi. Dar unde dispăruse Suzy? Între timp pârtia începuse să se populeze de noi schiori și observai că nu eram singurul care cădea. Mă urcai într-un scaun și revenii sus. Abia urcând îmi dădui seama că pârtia era interminabilă, kilometri întregi. Era foarte agreabil să simți cum după fiecare coborâre ființa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zisei: nici o speranță! Și continuai violent, în timp ce umpleam iarăși paharul. Și acolo pe șantier ai găsit un nou dipsoman care s-a îndrăgostit de tine? Daaa! Și imitai glasul ei când încerca să vorbească în numele plopilor și al cârciumioarei care populaseră la început lumea edenică a iubirii noastre, daaa, frumoasa zidăriță, biata de ea, nu e liberă, au condamnat-o pe nedrept, dar iat-o cum muncește cât trei ca să scape... Și atunci ne vom căsători și o s-o fac fericită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o latură a noptierei. Ecranul care acoperea peretele opus dispăru în plafon și văzu din nou exteriorul. Elementele stației erau acum constelate cu puncte luminoase și ea descoperi, dincolo, fața nocturnă a Pământului. Câțiva nori zdrențuiți ascundeau luminile orașelor îndepărtate, populate de oameni nepăsători, care nu aveau habar de indiferența absolută a cosmosului față de ei. Ceva sări și căzu în pat lângă ea. dar de data asta ea nu tresări. Ripley recunoscuse forma familiară pe care o strânse la piept neluând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sunam: „Doamna Muscă?“ „Da.“ „Aici domnul Plici!“ Sau: „Domnul Bucă?“ „Da.“ „Doamna Bucă este acasă?“ „Da.“ „Înseamnă că tot curul e-acasă!“ De fiecare dată când mă închideam în cabină și ridicam receptorul, aveam sentimentul că intru într-un univers populat cu organisme stranii, în forme microbiene și stadiu larvar, pe care le zgândăream cu vocea mea hotărâtă. Intram decis să le curm suferința, smulgând una câte una celulele lor parazite și azvârlindu-le în neant, departe de lumea vie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Săream cât-colo când auzeam de Goga, Blaga sau Labiș, iar numele lui Eminescu îmi provoca alergie (deși, pe-ascuns, îl admiram). Toate gândurile bune, cu țara noastră mare și minunată, condusă prin veacuri de bătăuși cronici și ciobani luminați și populată cu fete sfioase, flăcăi harnici și băbuțe demne și milostive, mă năuceau. Poate, cine știe?, chiar erau adevărate, dar, auzite de-atâtea ori și-n atâtea feluri, dădeau pe-afară, ca mâncarea de bame a bunicii Aneta. Le găseam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
țigle; Placid mânca dintr-un frigider parcă fără fund, garnisit cu jumări și jamboane după care îmi curgeau ochii (degeaba îi ascundea Muzo rolele de cârnați pe lampă și-n dulap); Pifou trăia într-o lume fascinantă și misterios oligofrenă, populată de televizor, un fotoliu și-onomatopeele fericirii: „Glop-glop!“; Gai-Luron dădea o nouă dimensiune șomajului intelectual, găsindu-i utilitatea supremă: somnul de douăzeci de ore (în slujba ei punea o armată de perne, puiuleți și somiere de dimensiuni și culori diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Aprozar“ sau în bucătăria de la „Capitol“, forfotind prin tăvi date cu unt. Când mai treceam cu Maria de sărbători pe-acolo, ne așteptau cu mucenici, cozonac și băscuțe cu brânză caldă. La subsol, dormeau câinii. Scara de bloc se trezise populată cu patrupede sănătoase, hrănite în farfurii adânci de tablă. În general, fuseseră castrate și evoluaseră grăsuț, bonom și nevinovat, ca niște ursuleți; pe spatele unora puteai să așezi tava sau să joci șeptică. Când nu dormeau, ursuleții se trezeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin alte părți: în București, la Viena, Dumnezeu știe unde. Îmi constituisem propriul Stat Mental, îi adoptasem alfabetul, drapelul și moneda națională. Mă numisem și prim-ministru sau dictator peste teritoriul al cărui singur cetățean, locatar și vizitator eram. Îl populasem cu flora și fauna minții mele, după placul și dispoziția cuvintelor care îmi treceau prin cap. Maria, Mihnea și tânărul Lupu habar n-aveau. Păreau ocupați, fiecare cu hobby-urile lui, cu micile motorașe iluzorii care îi țineau în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu înverșunare și de care nu lăsa pe nimeni să se-apropie. Așa arăta femeia de lângă mine. Eram topit după ea. Îi iubeam paradoxurile și nebuniile la fel cum mă iubeam pe mine. Copilăria Mariei fusese curioasă, blândă și violentă, populată cu imagini de care, fără să le fi văzut, îmi aminteam prea bine. Găseai printre ele curele late, grele, plesnite pe spate sau pe fund (probabil așa s-a născut obrăznicia lui de mai târziu!), pungi de hârtie cu dropsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dată în altă parte, printre blocuri. Avea capătul undeva între Dămăroaia și Bucureștii Noi, unii îl zăriseră la Fabrica de Pâine, alții sub un pod, mulți credeau că nu oprește niciodată, ci se află permanent în mișcare. Copilăria Mariei era populată cu unchi și mătuși care intrau și ieșeau pe ușă încărcați cu plase de cartofi, cutii verzi-albe de „Perlan“ și, uneori, trufe de ciocolată, furate de la „Capșa“ (Maria se lăuda cu un unchi șef de sală acolo; omul se prăpădise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Așa apăruseră monumentele. Statuile ieșeau de peste tot, oamenii căpătaseră vocație de ctitori sau poate doar de maniaci, unde suceai privirea, te lua-n primire un obiect imposibil: capsule, pastile, pietroaie, aripi, mutre de eroi, țepușe, arbuști, poeți, angrenaje. Specii hibride populau acum piețe și scuaruri, vopsite în rugină sau pișate verzui când de-oxizii eșapamentelor, când de găinațul păsărilor: la „Casa Scânteii“, Lenin fusese dat jos și-n locul lui aterizase o rachetă cu două steaguri înfipte-n capac; în Aviatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la Gândirea, un scriitor nemulțumit șuta într-un cocoloș de carton în direcția sălii. Aveai șanse mici să scapi nevătămat; totul ținea de precizia actorilor, poate și de dispoziția lor de moment. Noaptea furtunoasă arăta ca o invitație la suicid, populată de regizorii sadici cu probe complexe și capcane ingenioase: la „Odeon“, Marian Râlea aluneca de pe scenă direct în brațele spectatorilor din primul rând (mă avertizase direct casiera: „Nu vă recomand rândul întâi. Se cade în actul doi direct pe locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
neașteptat: o spaimă rece, irațională, cu care iubita mea trecea în lumea lui Morfeu. Nu părea chiar același lucru cu lumea lui Morfem (care bântuia pe vremuri la orele de fonetică), dar rezultatul se dovedea la fel de teribil. Somnul Mariei era populat de coșmaruri pline de griji și responsabilități: despărțiri, accidente, mutilări, invazii de molii sau păienjeni - toate apărute, desigur, din vina sau imprudența ei. În fiecare noapte, o vastă campanie de cucerire a lumii de dincolo de timpane se punea în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
depozitat în rafturile memoriei. Spațiul dintre Rathaus și piațeta mea din Dorobanți era complet, nu mai încăpea nimeni și nimic altceva. Și totuși, pe măsură ce închideam bucla spre Schottenpoint, ceva se întâmpla, cheagurile memoriei începeau să alunece, trase spre zone aglomerate, populate cu mii de priviri. Fiecare pas crea un dezechilibru, balansul brațelor nu se mai suprapunea peste deplasarea gândurilor, iar materia cenușie fluctua: în lumina scurtcircuitului, se întrezăreau toate alterările produse, neuronii deteriorați și sinapsele înlocuite, ca niște siguranțe defecte. Fracturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
public (prin prezentarea exclusivă a interesului de partid), sau prin utilizarea unor resurse de influențare tipic jurnalistice (titluri, simboluri, imagini etc.). Dispare însă simțul critic și se produce, în timp, transformarea totală a ființei umane într-un "pion" care poate popula un singur univers, cel al ideologiei totalitare, oriunde altundeva el fiind un inadaptat. Omul devine un individ care ar vrea să scape de el însuși, dar nu poate, pentru că gândirea și limbajul său au fost pe nesimțite îngrămădite într-un
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
nicidecum o "deșteptare" sub forma unei revelații naționale. Facerea lui homo nationalis, în principatele române cât și aiurea, a presupus un efort susținut și investiții serioase din partea statului-națiune, care pentru a-și legitima ideologia fundațională, a fost nevoit să își populeze societățile pe care le încadra instituțional cu indivizi naționalizați. Identitatea națională este, așadar, produsul unui lung proces evolutiv, întins pe o perioadă ce poate cuprinde mai multe secole. Acest fapt se datorează unei duble cauze: în primul rând, în contra tezei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prima dată în istoriografia românească este fără echivoc identificabil un "naționalism retrospectiv" (Smith, 2002, p. 32) explicit și manifest, constând în proiectarea în trecut a ideii și aspirației de unitate națională și politică a tuturor etnicilor români din toate teritoriile populate de aceștia. Această reconfigurare a istoriei românilor în cadrul definit de ideile de naționalitate și unificare politică este unul dintre semnele distinctive ale istoriografiei romantice, prin care se disociază de paradigma iluministă a Școlii Ardelene în care revendicarea unificării politice a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a submina mitologia națională sub semnul căreia s-a construit până acum memoria românească. În privința originii, reflexiile istoriografiei critice pot fi depistate în tezele impurității etnice, a provenienței non-italice și a deficitului de romanitate al coloniștilor cu care a fost populată provincia dacică. Pe linia deja trasată de criticismul interbelic, se afirmă fără rețineri că Dacia a fost colonizată "cu elemente aduse ex toto Orbe Romano", cu oameni veniți din "Tracia, Pannonia, Gallia, Asia Mică, Nordul Africei etc.", "fie romanizați, fie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
171). Statul-națiune a fost zidit politic pe temelia de cele mai multe ori fictivă asigurată de un trecut monumentalizat. Faptul că, în cele mai multe cazuri, această istorie monumentalistă a fost alcătuită din "tradiții inventate" (Hobsbawm, 1983; Lewis, 1975) este irelevant. Un trecut monumental, populat de figuri istorice titanice, a fost imaginat ca prolog al unui prezent ce aspira spre aceeași monumentalitate; d) sacralizarea trecutului momentul apoteotic al acestui crescendo al patosului național se împlinește în sanctificarea trecutului și canonizarea protagoniștilor săi umani. În mod
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a fost caracterizată de un tratament evitaționist și de politici amnezice. Pentru mai bine de un deceniu și jumătate de la prăbușirea regimului totalitar, vocile care au cerut confruntarea oficială a trecutului comunist au rămas fără ecou în coridoarele puterii politice, populate în mare parte de foști membri ai Partidului Comunist convertiți la o formă sau alte de social-democrație și extremist naționalist. Cele mai sistematice eforturi de recuperare a memoriei traumatice a comunismului au fost depuse de victimele directe ale fostului regim
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Același sondaj a descoperit că 33 la sută dintre respondenții germani considerau că evreii nu trebuie să aibă aceleași drepturi ca arianii, pentru ca în 1952, 37 la sută dintre respondenți să se declare mulțumiți că teritoriul Germaniei nu mai este populat de evrei. Și mai surprinzător este că un sfert din populația fostului Reich încă se afla sub farmecele charismei Führer-ului, 25 la sută dintre germanii din RFG declarând în 1952 că au o "opinie bună" despre Hitler (Judt, 2005, p.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ideologie, avem șansa de a ne apropia și mai mult de înțelegerea adecvată a fenomenelor politice concrete, întrucât "studiul ideologiei devine studiul asupra natiurii gândirii politice: cărămizile sale și mănunchiurile de înțeles cu ajutorul cărora conturează lumea politică pe care o populăm" (Michael Freeden, "Ideology and political theory," în Journal of Political Ideologies, (no.11, 2006), 9). 45 Am abordat pe larg această chestiune în lucrarea "An ideological analysis of the knowledge-based society", prezentată la Conferința Internațională The Limits of the Knowledge
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]