4,496 matches
-
adevăr telefonul sub ascultare, atunci urma să primesc obligatoriu mai târziu transcrierea acestei convorbiri dintre mine și Hermine. Era un mijloc foarte bun de a testa adevărata măsură a cooperării primului-ministru. Am ieșit din apartament și am coborât la parter. Portarul ieși din birouașul lui și Își luă cheia În primire. Nu spui nimănui că am fost aici, că altfel e vai de tine. Ai Înțeles? Încuviință tăcut din cap. Am salutat cu eleganță, ceva ce tipii de la Gestapo nu fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de tine. Ai Înțeles? Încuviință tăcut din cap. Am salutat cu eleganță, ceva ce tipii de la Gestapo nu fac niciodată, ei preferând, pe cât posibil, să treacă neobservați, dar am făcut asta de dragul efectului: — Heil Hitler! am spus. — Heil Hitler! repetă portarul și, Întorcându-mi salutul, reuși să scape cheile pe jos. — Avem timp la dispoziție doar până marți ca să dăm de cap tărășeniei ăsteia, am spus, așezându-mă la masa ocupată de Inge. I-am relatat despre biletele de avion și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
seimeni era condusă de spătarul Vasile Cociul, bărbat falnic, care se trăgea din neamul albanezilor. În urma lor, călărea Dumitașcu Ștefan logofăt, purtând în mână un buzdugan de aur curat, apoi, alți mari boieri, în frunte cu Miron Barnovschi hatmanul și portarul Sucevei. Lângă domnitor, ascultând slugarnic, vistiernicul Hrize se căznea să priceapă înțelesul slovelor citite de stolnicul Neculai Ureche, asudând sub dulama cumpărată de la Liov. Alaiul, care se încheia cu cei cincizeci de slujitori tătari, aduși din câmpiile Buceagului de hatmanul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dihania s-a oprit rânjindu-mi cu colții, știam că nu-mi va face nimic dacă n-am rupt florile, nu-mi mai era frică, doar sentimental copleșitor că fusesem la un pas de minune și n-am îndrăznit, apoi portarul grădinii, un om de treabă, încearcă să mă consoleze, că știe el unde mai sunt flori din acelea și o să-mi aducă, dar eu știam că un copac asemănător nu voi mai vedea niciodată, revin lângă tren, trec calea ferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ai venit pentru o femeie până aici?! pe bună dreptate se miră cel ce îmi dă voie să împart cu el cei doi metri pe trei ai camerei sale, 24 februarie, Ana nu mai e la Paris! mi-o spune portarul imobilului unde, împreună cu soțul ei, a stat câteva luni cu chirie, cum nu cunosc prea bine franceza reușesc să-l enervez pe bietul om tot încercând să aflu mai multe de la el, unde s-au dus, au Sud! Où?! Je
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ora șapte și jumătate dimineața, lucra douăsprezece, treisprezece, paisprezece ore pe zi, după care seara, când își părăsea într-un final computerul, participa la diverse evenimente mondene. Câteodată venea la muncă sâmbăta, duminica, și chiar lunea, deși era sărbătoare națională. Portarii o urau, deoarece, de fiecare dată când ea voia să vină la muncă, unul dintre ei trebuia să apară pentru a deschide și să renunțe deci la meciul de fotbal de sâmbătă sau la ieșirea la iarbă verde la Brent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și refuzau să se vadă cu ea. Și, mai rău, nu se putea duce la muncă luni întrucât clădirea nu era deschisă. De cum aflase acest amănunt, se dusese direct în biroul lui Jack și începuse să facă scandal. Nu poate portarul, cum îl cheamă - Bill? -, să vină să mă lase să intru și apoi să se ducă direct acasă? Într-o vacanță bancară? spuse Jack, sincer amuzat. Bill? Nici o șansă. Puturos inutil, se gândise Lisa, cu o furie neputincioasă. În Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-a părut a fi o mie de preșcolari supraagitați. Chiar nu credea că există atâția copii pe lume. Și ironia era că persoanele cu care petrecea cel mai mult timp în ultima vreme erau copii... Îl privea pe Bill - portarul - în timp ce acesta își agita cheile în spatele ușilor de sticlă pentru a o lăsa să intre. Era numai vina lui, puturosul bătrân. Dacă ar fi lăsat-o să vină la muncă în weekend, Lisa nu și-ar fi dat seama niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un costum gri bine lucrat, stătea în fața intrării în hotel. —A, ia uite, drăguță, spuse Liam cu vocea joasă. Băiatul tău te așteaptă. Și înțolit la patru ace. E ziua ta? La mulți ani! Sau e aniversarea voastră? Acela este portarul, bombăni Lisa. Da? întrebă Liam cu vocea pițigăiată de dezamăgire. Credeam că e amicul tău. E, asta e. Vrei să te aștept? Da, te rog. Nu va dura decât un sfert de oră. Rapid, Lisa a testat fermitatea paturilor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la gloria din vremea lui masser studentus salamancus, ilustrând În toate felurile că meseria studențească este superioară oricăror alte meserii...“. Mi se dau Însemnele secrete; după ce depun jurământul solemn, giurumelele urlă un famelic vivat. „Să ai Încredere În nea Costică, portarul, pentru că În fidelitatea lui stă domnia ta...“ „Ce trebuie să mai fac?“ „Să dai consultații la frații noștri și surorile noastre neajutorate de la fefe, să-i treci cu luntrea dincolo, În urma unui obol liber consimțit, să organizezi farse Împotriva profesorilor răi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
critice bine „odioasa clasă esplotatoare“. „Ce ne facem cu el, mă avizează În treacăt G., că e bătut rău În cap de lipsa condițiilor propedeutice“. „Înscrie-l pe listă, pentru consultații speciale“, Îi arunc În treacăt. Observ că nea Costică (portarul) este la locul său, mă salută din gheretă cu respect, raportându-mi scurt: „Un mandat de bani de la Amfiteatru, două de la Viața românească, unul de la Contemporanul, unul de la Tomis; au Întrebat de dumneavoastră 15 fefeiști și este o fată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în urmă; ea adoptase întrutotul atitudinea newyorkezului promit-că-nu-te-cunosc-dacă-și-tu-ai-aceeași-amabilitate față de vecini și nu i-a oferit lui Leigh nicio informație despre vecina ei. Așa se face că, într-o sâmbătă furtunoasă din luna decembrie, chiar înainte de Crăciun, Leigh i-a strecurat portarului douăzeci de dolari, ca în filmele de spionaj, și a așteptat în hol prefăcându-se că citește un manuscris. După ce a așteptat trei ceasuri recitind aceeași poveste, portarul a tușit tare și a privit-o cu subînțeles pe deasupra ochelarilor. Ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sâmbătă furtunoasă din luna decembrie, chiar înainte de Crăciun, Leigh i-a strecurat portarului douăzeci de dolari, ca în filmele de spionaj, și a așteptat în hol prefăcându-se că citește un manuscris. După ce a așteptat trei ceasuri recitind aceeași poveste, portarul a tușit tare și a privit-o cu subînțeles pe deasupra ochelarilor. Ridicând privirea, Leigh a simțit imediat un val de ușurare. În fața ei, scoțând un catalog QVC din cutia poștală pe care tocmai o descuiase, se afla o femeie supraponderală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vizor, dar nu se vedea nimeni. Uite așa erau jefuiți și violați oamenii în New York City — păcăliți de vreo minte criminală ca să deschidă ușa. Nu mă las eu înșelată, își zise ea și, pe furiș, formă numărul de telefon al portarului. Nu conta că securitatea clădirii în care locuia rivaliza cu cea a sediului Națiunilor Unite sau că în opt ani de zile de când locuia la oraș nu a cunoscut pe nimeni căruia să-i fi fost măcar furat portofelul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de când locuia la oraș nu a cunoscut pe nimeni căruia să-i fi fost măcar furat portofelul sau că șansele ca vreun criminal psihopat să aleagă apartamentul ei din cele peste două sute din clădire erau aproape zero... Așa începea totul. Portarul răspunse după ce telefonul sună de patru ori, dar ei i se păru o veșnicie. — Gerard, sunt Leigh Eisner de la apartamentul 16D. E cineva la ușa mea. Cred că vrea să intre peste mine. Poți să vii repede aici? Să sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Ai primit orhideea, da? Știu că cele violet sunt preferatele tale. Da, era superbă. Îți mulțumesc. Până și ei i se păru că vocea îi suna ciudat — avea un ton ridicat și politicos pe care îl folosea când vorbea cu portarul sau la curățătorie. Russell o cuprinse ușor de talie și o conduse spre ușa de la intrare. I-a întâmpinat imediat un bărbat de vreo cincizeci de ani, îmbrăcat în frac, care păru să-l recunoască pe Russell. Au discutat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că părinții ei aveau de gând să facă o vizită mai prelungită la New York. — Tocmai am vorbit la telefon cu Gerard. Mi-a spus că ai plecat azi-dimineață cu un geamantan mare cât un Land Rover. — L-ai sunat pe portarul meu să mă spionezi? strigă Adriana uitând că șoferul lui Toby putea auzi tot ce vorbește. Cum ți-ai permis? — L-am sunat pe portarul meu, replică doamna de Souza. Adriana, Credeam că am lămurit problema asta. Tatăl tău nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ai plecat azi-dimineață cu un geamantan mare cât un Land Rover. — L-ai sunat pe portarul meu să mă spionezi? strigă Adriana uitând că șoferul lui Toby putea auzi tot ce vorbește. Cum ți-ai permis? — L-am sunat pe portarul meu, replică doamna de Souza. Adriana, Credeam că am lămurit problema asta. Tatăl tău nu a fost încântat de extrasul de cont pentru cardul American Express luna trecută. Erau, dacă îmi amintesc eu bine, zece mii pentru haine și pantofi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Emmy termină să se uite prin tot albumul, își analiză rapid nivelul de amețeli și se pregăti să o ia de la început. Avea să fie o noapte foarte lungă. Prietenoasă înseamnă de fapt singură și disperată — Adi, tocmai a sunat portarul să spună că a sosit mașina, anunță doamna de Souza din ușa camerei Adrianei. — OK, mormăi Adriana adunându-și toată răbdarea de care era în stare să nu fie agresiv de obraznică cu maică-sa. Ce-a fost asta, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Souza din ușa camerei Adrianei. — OK, mormăi Adriana adunându-și toată răbdarea de care era în stare să nu fie agresiv de obraznică cu maică-sa. Ce-a fost asta, dragă? Tu ai auzit ce-am spus? Am spus că portarul— — Am auzit! spuse Adriana pe un ton mai răspicat decât ar fi vrut. Maică-sa oftă, un oftat din acela lung și dramatic care aproape întotdeauna preceda o discuție lungă și dramatică. — Adriana, am încercat să fiu înțelegătoare — zău, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
el când era vorba de filme, dar e clar că nu era obișnuit cu altfel de complimente. Adriana făcu repede un calcul și se gândi că probabil tocmai redusese cu o lună concursul Căutarea Inelului ediția 2008. — Serios, gânguri ea. Portarul îi salută rostindu-le numele și îi conduse la liftul frumos capitonat. — Să-i dăm bătaie, spuse Toby fără urmă de ironie. Adriana își dădu ochii peste cap și el începu să râdă. Nu-i chiar atât de rău, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și Adriana. Acum, că Leigh se despărțise de iubitul ei de o săptămână și Adriana îți găsise o nouă ocupație, se gândea că măcar una din ele o fi acasă, stătea bosumflată, sau scria, sau și una și alta, dar portarul clătină din cap că nu sunt. — Au plecat împreună, spuse el uitându-se la ceas. Probabil acum o oră și ceva. Emmy le trimise același mesaj la amândouă: P***!! Sunt la voi, în hol. Unde sunteți? și primi răspunsurile aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
voi, în hol. Unde sunteți? și primi răspunsurile aproape simultan. Al lui Leigh suna așa: Cumpărături cu Adi de ziua ta! Vb. mai târziu; al Adrianei era ceva mai concis: Dacă vrei cadou, du-te acasă. Emmy oftă, îi mulțumi portarului și porni prin frig pe drumul plin de zloată, spre Perry Street. Era vineri, într-o seară rece și umedă din februarie, și, cu toate că abia aștepta să facă un duș, Emmy evită timp de aproape două ore să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
orez spre o clădire de fier care se Înălța pe un teren mai Înalt, la vreo cincizeci de metri mai spre vest. Năpădite de urzici și trestii de zahăr, rămășițele unui drum de ciment treceau pe lîngă o gheretă de portar În ruină și duceau spre o mare de ierburi sălbatice. Acesta era aerodromul din Hungjao, un loc magic pentru Jim, unde aerul vibra de vise și emoții. Iată hangarul galvanizat, dar nu mai rămăsese nimic altceva din aeroportul militar de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
trimiseră la plimbare. La o săptămînă după ce Jim sosise În apartamentul familiei Maxted, energia electrică și alimentarea cu apă se opriră. Jim Își duse bicicleta În jos pe scări pînă În hol, unde o găsi pe bătrîna irakiană discutînd cu portarul chinez. Ambii se Întoarseră spre Jim, strigîndu-i să părăsească imobilul, deși știuseră toată săptămîna că era acolo. Jim fu bucuros să plece. MÎncase ultimii biscuiți și singura lui masă cu o zi Înainte fusese un pachet de alune braziliene mucegăite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]