3,622 matches
-
H. Delavrancea-Gibory (vile la Balcic sau București) și Octav Doicescu (Yacht-Club Herăstrău, restaurant la Grădina Botanică), a mai putut fi revizitată - la o scară mult mai amplă și după intermezzo-ul stalinist - abia în anii șaizeci 20. Din nefericire, lucrările postbelice ale Henriettei Delavrancea-Gibory reprezintă un "regres" către vernacular și folcloric; arhitecta pare să fi abandonat căutările de interfață între tradiție și modernitate. Există, altfel, multe edificii înalte și mai degrabă moderne în orașele României interbelice, care valorifică (adaptând, esențializând sau
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
bunăoară de Horia Creangă sau P. Em. Miclescu. Din exact aceleași rațiuni utilitariste, arhitectura industrială și cea socială din întreaga Europă scăpase în bună măsură de contaminarea cu retorică totalitară; va mai reveni în aceeași postură și în lagărul socialist postbelic, când a face arhitectură industrială a reprezentat un refugiu pentru arhitecții care nu erau interesați în mod deosebit de realism socialist. Firește, nici înainte și nici după război evadarea arhitecturii industriale din plasa artei oficiale nu avea cum să fie deplină
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
Oricum, exista deja o tradiție pământeană a "contaminării": să ne amitim doar de halele Fabricii de Bere Grivița, cum sunt ele încununate cu turle de biserică ortodoxă. Așa se face că regăsim și în croiala halelor uzinale moderne pre și postbelice ecouri - stinse, e drept - ale zarvei făcute în piețele publice de edificiile puterii. O a treia temă modernă, pe care arhitectura o preia, este una mai puțin vizibilă pe fațade, dar care este de întâlnit în calitatea serviciilor comunale: aceea
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
contur (real sau virtual) prin concursuri publice, așa cum este cazul recent (1997) repetatului concurs pentru Piața Palatului Regal din 1942-4327. Jocul cu raportul public/privat în negocierea teritoriului orașului era însă mult mai complex chiar decât cel pe care urbanismul postbelic îl va propune. Bunăoară, ansamblurile de block-haus-uri construite în vremea aceea puteau încorpora curți interioare închise complet sau doar adosate construcției, sau se puteau constitui în "fundături" unde acest teritoriu amoebic, extras din spațiul public (în felul în care un
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
din spațiul public (în felul în care un bovindou extrage o porțiune din spațiul camerei centrifug, către în afara ei), aparținea mai degrabă celor care îl foloseau în comun decât orașului. Servicii comunale, funcțiuni urbane și arhitecturale noi marchează orașul patriarhal postbelic, după cum arhitecți străini, alții decât omniprezenții francezi cu ajutorul cărora orașul eclectic se va fi format în a doua jumătate a secolului anterior, vin să lucreze în București, adeseori prin intermediul unor mari companii străine. Mulțumită lor, apar în București imagini arhitecturale
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
Aerului, care va fi surpasat Calea Victoriei și Calea Buzești, oprind perspectiva îndelungă dinspre Arcul de Triumf/Șoseaua Kiseleff - principala arteră de acces în oraș, respectiv pe aceea dinspre Monumentul Eroilor Aerului/Bulevardul Aviatorilor. Această structură a pieței, căreia în versiunile postbelice îi va fi adăugată o dominantă de înălțime, un blocturn pe latura de sud-est a pieței, urma să fie respectată de proiectul din anii optzeci, care însă a desfigurat arhitectural ansamblul urbanistic. Istoria locului continuă și după 1989, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
dacă statul avertizat nu renunță la politica purtată). „Un rol decisiv în geneza Organizației Națiunilor Unite l-au avut marile puteri, respectiv S.U.A., U.R.S.S. și Marea Britanie, secondate pe planul doi de China și Franța. Ideea de bază a pregătirilor postbelice era prelungirea colaborării din timpul războiului a liderilor Națiunilor Unite, deoarece fără aportul acestora nu se putea asigura pacea și securitatea lumii.” <footnote Constantin Buse, Nicolae Dacălu, Diplomație în vreme de război de la Carta Atlanticului la Carta O.N.U
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moşnianu () [Corola-publishinghouse/Science/366_a_623]
-
moștenire puternică atât culturală cât și istorică, preconizând încă de acum o viitoare reunire a continentului.<footnote Ibidem; footnote> Așadar, trecutul comun al națiunilor europene nu poate fi uitat, dorința cooperării pe acest continent fiind evidentă chiar și în perioada postbelică. Politicile economice în relațiile Est-Vest sunt caracterizate, așadar, de măsurile luate de Statele Unite ale Americii în relațiile sale cu Uniunea Sovietică până în 1990. Dezintegrarea U.R.S.S.-ului ca subiect al dreptului internațional nu face să dispară problemele, deși confruntarea ideologică
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moşnianu () [Corola-publishinghouse/Science/366_a_623]
-
faptul că dacă în general relațiile economice sunt primordiale, atât în trecut cât și în prezent cooperarea politică reprezintă esența relațiilor. Așadar politicul este prioritar în detrimentul relațiilor comerciale propriu-zise. Statele Unite au fost principalele responsabile pentru clădirea sistemului internațional în era postbelică, atât din punct de vedere economic cât și politic. În condițiile asumării acestui rol principalele preocupări ale Statelor Unite au fost negocierile purtate în interiorul G.A.T.T. dar nu numai, pentru a liberaliza piețele de bunuri și capitaluri și disciplinarea sistematică
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moşnianu () [Corola-publishinghouse/Science/366_a_623]
-
eficiența maximă. Astfel actorii internaționali mai puternici au avut tendința de a domina arealul comercial internațional, entitățile statele fiind defavorizate. Comerțul internațional nu trebuie, sub nici o formă divizat de contextul politic al vremii. Iar în condițiile relațiilor internaționale din perioada postbelică, primodial a fost promovarea intereselor politice și ideologice, relațiile comerciale ocupând o mică parte a preocupărilor internaționale. Conceptul de Realpolitk dă formă sistemului comercial internațional, dar protecționimul manifestat atât în Statele Unite cât și în exterior semnifică faptul că liberul schimb
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moşnianu () [Corola-publishinghouse/Science/366_a_623]
-
importanță, încă din primăvara anului 1945, când specialiștii OSS avertizau conducerea americană asupra primejdiei pe care, după preconizata încheiere a războiului, avea să o reprezinte expansiunea sovietică 2. De altfel, însuși Winston Churchill, unul din artizanii conștienți ai hărții europene postbelice, realiza atunci, formal neputincios, și conchidea totodată, poate cinic, că „era firesc să crească ambițiile rusești: comunismul sălta capul în spatele frontului sovietic, vuind de bubuitul tunurilor. Rusia devenea mântuitorul, iar comunismul, Evanghelia pe care o aducea”3. La rândul său
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
la singura politică ce-i era la îndemână după 1945: retragerea Uniunii Sovietice în spatele noii sale bariere defensive, create în timpul războiului prin ocuparea Europei de Est. Conferințele de la Teheran din 1943, Yalta și Potsdam din 1945 au generat o ordine postbelică care nu anticipa Războiul rece dintre Est și Vest. Fiecare dintre cele două părți își elaborase propria ordine social-politică în noul său spațiu de influență. Europa secătuită de război fusese împărțită de către noile puteri mondiale, avea granița structurală pe Elba
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
a avea intenția de a menține trupe permanent în Europa, fapt care ar fi permis Statelor Unite să devină o putere europeană (una dintre cele mai mari temeri ale lui Stalin), ba mai mult, Roosvelt nu era prea interesat de Europa postbelică spre deosebire de Churchill. Aceasta a făcut ca relațiile sovieto-britanice să cunoască în timp momente foarte încordate fiind chiar pe punctul de a se rupe datorită divergențelor de opinie în ceea ce privește Polonia și Grecia. Relațiile sovieto-americane însă, au fost în această perioadă deosebit de
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
ideologic cu Uniunea Sovietică. Uniunea Sovietică a criticat în continuu inițiativa americană. Reprezentantul rus la O.N.U., Andrei Ianuarevici Vâșinski, declara în septembrie 1947: „...Planul Marshall constituie în esență o simplă variantă a Doctrinei Truman adaptată la condițiile Europei postbelice. Devine din ce în ce mai evident că implementarea Planului Marshall va însemna plasarea țărilor europene sub controlul economic și politic al Statelor Unite și amestecul direct al acestora în treburile interne ale respectivelor țări. Mai mult, acest Plan este o încercare de a împărți
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
Orientul Mijlociu extinzând și aici Războiul Rece purtat între cele două superputeri. Prima criză majoră sovieto-americană a avut loc în martie 1946 când Armata Roșie a refuzat să se retragă din Azerbaidjan. Zona Orientului Mijlociu a fost cuprinsă în perioada imediat postbelică de o serie de conflicte regionale a căror flacără mocnește și în zilele noastre. Este vorba de războiul din Palestina în care se amestecase Egiptul, Irakul, Transiordania, Siria și Libanul silind Marea Britanie și Statele Unite să adopte o poziție mai ales
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
i se oferea deschiderea spre Orientul Mijlociu și Suez. Pentru realizarea aceastui obiectiv, sovieticii se bazau pe sprijinul țărilor satelit Uniunii Sovietice de pe țărmul de vest al Mării Negre: România și Bulgaria. Europa, slăbită economic de război, era, în conceptia diplomației americane postbelice, o pradă ușoară pentru Uniunea Sovietică, descrisă de Kennon (la 22 februarie 1946) ca o țară monstruoasă dornică de continuă expansiune. Acesta era motivul pentru care Administrația Americană a promovat o politică de rezistență, cunoscută în teoria relațiilor internaționale drept
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
pot orienta viitoare programe de cercetare, cum ar fi: Provoacă globalizarea în mod direct localizarea sau cele două sunt complementare? Se află globalizarea la originea progresului economic sau mai degrabă este ea însăși un rezultat al ordinii economice internaționale instaurate postbelic de către SUA? Este globalizarea de preferat regionalismului? Este posibilă și totodată dezirabilă agregarea la nivel global a unui set minim de valori culturale comune? Înseamnă globalizarea pace și stabilitate, iar localizarea conflictualitate? Cât de solidă este și ce implicații posibile
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
putere. Dreptul de veto de care se bucură aceștia împiedică folosirea Organizației împotriva intereselor lor. Logica fundamentală este, în acest caz, evitarea antagonizării acestor mari puteri și reducerea riscului apariției unui conflict major prin implicarea întregii lumi. În plus, epoca postbelică a fost marcată în mod decisiv de apariția armelor nucleare, care au influențat gestionarea relațiilor dintre marile puteri mai ales datorită inimaginabilelor distrugeri pe care acestea le-ar putea cauza într-un eventual conflict. La nivelul securității internaționale, arma nucleară
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
actuale. Concluzii Ca observație istorică, se poate nota faptul că principiile securității colective au putut fi transpuse în practică în momentele în care marile puteri erau mulțumite de statu-quo, instituția eșuând atunci când un stat puternic devine revizionist. Funcționarea în perioada postbelică a Națiunilor Unite, ca organizație a securității colective, a depins în mod direct de condițiile Războiului Rece (singura implicare militară notabilă a Organizației în această perioadă în conflictul din Coreea, 1950-1953 a fost posibilă datorită unui artificiu juridic, prin care
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
înainte de încheierea conflictului cu Japonia, în 1945, în poligonul de la Almogordo (New Mexico), la 17 iulie 1945. Acesta este, practic, punctul de început al istoriei armelor nucleare, istorie care va schimba într-o manieră radicală și ireversibilă istoria relațiilor internaționale postbelice. Impactul acestei descoperiri istorice a fost relevant prin însăși testarea inițială însă el se va dezvălui în mod tragic întregii omeniri odată cu folosirea armei nucleare în Japonia, la Hiroshima și Nagasaki (6, respectiv 9 august 1945), conducând la o schimbare
Război şi securitate nucleară. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1529]
-
1948, Statele Unite aveau totuși bombardiere strategice cu o rază de maximum 6.000 km. Aceste diferențe sunt însă ușor explicabile prin progresul tehnologic mai ales în domeniul tehnologiei militare sau cu utilizare duală din perioada Războiului Rece și din cea postbelică. De asemenea, una dintre condițiile care au favorizat acest tip de gândire în privința armelor nucleare o reprezintă faptul că în 1945-1950 nu exista decât un singur tip de armă atomică a cărei capacitate de distrugere varia în jurul câtorva zeci de
Război şi securitate nucleară. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1529]
-
supraviețuiască perioade lungi de timp, nedefinite. Modul în care se raportează teoria comunităților de securitate la alte tipuri de abordare a naturii relațiilor internaționale este unul complex. De exemplu, o perspectivă realistă asupra mecanismelor asigurării securității Europei Occidentale în perioada postbelică ar accentua importanța umbrelei de securitate americane, inclusiv componenta sa nucleară, cu ajutorul căreia statele din această regiune s-au putut considera mai puțin amenințate de expansionismul sovietic, sau a formidabilei dezvoltări tehnologice din epocă, de natură să ridice întrebări foarte
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
Pe fondul acesta al posibilității ca anarhia să nu presupună cu necesitate războiul se poate construi o ipoteză care pune sub semnul întrebării existența singurei comunități de securitate clare considerate până în prezent, cea a democrațiilor stabile, economic dezvoltate, din perioada postbelică. O analiză cât de sumară asupra legăturilor din acest club va ține cont de faptul că membrii săi au avut parte de condiții similare de evoluție. Țările respective au fost angrenate, chiar dacă în moduri diferite, într-un sistem de securitate
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
republican, liberalismul sociologic și instituționalismul liberal. Liberalismul comercial susține că liberul schimb și o economie internațională bazată pe principiile pieței contribuie la dezvoltarea unui climat internațional caracterizat de pace și prosperitate. Această viziune inspiră, în mare măsură, activitatea organizațiilor internaționale postbelice, precum și deciziile economice și de politică externă ale guvernelor democrațiilor occidentale. Liberalismul republican, ale cărui origini mai îndepărtate se regăsesc în reflecția internațională a lui Immanuel Kant și care a reprezentat o dominantă a gândirii internaționale liberale din secolul al
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
regimurilor (vezi și capitolul Neoliberalismul) oferă explicații convingătoare pentru fenomenul contemporan de extindere a competențelor OIG: statele-națiune sesizează că este mai ușoară extinderea unui regim de cooperare deja existent într-un domeniu anterior neacoperit decât crearea unuia nou. În perioada postbelică și cu precădere după sfârșitul Războiului Rece , numărul OIG a crescut semnificativ, ajungând astăzi la peste 300. De asemenea, am asistat la o tendință de instituționalizare a cooperării, care a dus la crearea unor OIG pe scheletul unor instituții internaționale
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]