9,158 matches
-
că poate vor descoperi ceva care să schimbe situația. Noroc că versantul respectiv făcea și el parte din concesiunea Pinforest-ului, numai că niciodată nu se tăiase vreun copac de acolo. Cabana, care nu era decât o colibă gata să se prăbușească, se afla pe malul unui pârâu care curgea la marginea unui platou destul de mic, situat cam la jumătatea muntelui. Din capătul acestuia se ridica un versant bolovănos. Minerii spuneau că acolo ar fi trebuit să sape pentru a găsi aurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se frânse, trosnind ca un vreasc uscat. Capul bătrânului se lăsă moale într-o parte, în timp ce trupul căzu moale în brațele atacatorului. Toiagul îi scăpase din mâini, rostogolindu-se pe jos. Îl prinsese în brațe pe moșneag înainte de a se prăbuși. Îl săltă apoi pe umăr ca pe un sac, după care porni grăbit spre fundul curții. Calistrat era neașteptat de ușor. Moșul era slab ca un țâr, numai piele și os. Probabil că hainele de pe el cântăreau mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu putere toiagul în mâna dreaptă, ridicându-l ușor de la pământ. Se concentră asupra omului îmbrăcat în negru. Trase aer în piept, pregătindu-se să vorbească. Lovitura în ceafă se abătu fulgerător asupra lui. Scăpă toiagul din mâini și se prăbuși moale la pământ. 33 Vino imediat la mine! rosti răspicat Vlad Mihailovici în telefonul mobil. Privea pe fereastra biroului său când camioneta cu care sosise Boris își făcuse intrarea în curtea Pinforest-ului. În mod normal, nici n-ar fi băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și un târnăcop zăceau pe jos, chiar lângă vagonetul pe care îl găsiseră în mina părăsită și pe care îl foloseau și ei ca să scoată materialul excavat din grotă. Dincolo de acesta, galeria mai continua câțiva metri după care urma peretele prăbușit pe care încercau să-l perforeze. Îi fu suficientă o singură privire ca să se convingă că muncitorii nu erau nici acolo. Uneltele zăceau abandonate la marginea frontului de lucru, dar nu se vedea nici un om. Trecu dincolo de vagonet și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Când îl văzu, țipă înfricoșat și lovi cu putere pârghia care închidea sistemul de ventilație. Auzi obturatoarele mișcându-se pe axul lor, și sunetul înfundat al acestora în interiorul tuburilor de aerisire. Un nou val de ură și mai intensă se prăbuși peste el, în timp ce ceața din mașină se retrăgea de unde venise. I se părea că stă acolo de o veșnicie. Își trăsese capul între umeri și murmura o rugăciune sau măcar ce își mai amintea din copilărie că ar fi așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
foc de armă am alergat la fereastră ca să văd ce se întâmplă. Nici unul dintre cei aflați afară n-au scăpat. Se apropia de ei, indiferent de câte gloanțe trăgeau aceștia. Imediat ce ajungea deasupra lor, mi s-a părut că se prăbușește peste ei. Nu dura mai mult de un minut, după care se îndrepta spre următorul. Băieții s-au luptat ca niște lei, numai că n-au avut nici o șansă. Asta spun și eu, nu avem nici o șansă. Nu știu ce am slobozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bubuit puternic îi biciui timpanele, în timp ce capcana se zgudui puternic. Capacul masiv se închisese cu zgomot în spatele bestiei, prinzând-o înăuntru. Vâlva se micșoră pe dată, până la dimensiunea unui coș de nuiele, năpustindu-se năpras nic în chepengul ce se prăbușise cu o clipă în urmă. Aici, asemeni unui balon umplut cu apă, se împrăștiase pe toată suprafața acestuia, căutând un orificiu prin care să iasă afară. Nu încăpea nici o îndoială, rușii construiseră capcana fără cusur. Nici cea mai mică găurică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-și dădea seama dar avea gura deschisă, în încercarea de a trage cât mai mult aer în piept. Se simțea amețit și era tot mai confuz. Podeaua începu să se învârtă în jurul său și își pierdu echilibrul. Ca să nu se prăbușească, se rezemă de peretele curb, lăsându-se cu toată greutatea pe el. Acum, respirația i se transfor mase într-un horcăit disperat. Câmpul vizual începu să se îngusteze până ce se transformă într-un singur punct. Înainte de a-și pierde cunoștința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ar fi fost protejat de bestie. Vasilică nu-l băgă însă în seamă. I se așeză în spate și îl lovi puternic cu patul pistolului în creștet. Mercenarul icni și căzu inert la pământ. Imediat ce se asi gură că bărbatul prăbușit la picioarele lui este inconștient, îl urcă în Toyota cu care acesta venise, după care trecu la volan. Cheile rămă seseră în contact. Porni repede motorul și întoarse mașina în loc, pornind în trombă pe urmele comisarului Simion Pop. Farurile spintecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și căderea în gol, era ultima amintire pe care o avea din containerul în care îl închisese Boris Godunov. Pricepuse că rămânea fără aer și urma să moară, era împăcat cu gândul acesta. Timpul se oprise în loc iar el se prăbușea într-un abis fără capăt. Era întuneric și frig. Apoi, o licărire luminoasă apăru în depărtare, transformându-se cu repeziciune într-un tunel strălucitor a cărui albeață îi ardea privirea. Căderea încetinise, oprindu-se apoi de tot. Acum, o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
platou. Se simțea împăcat cu tot și cu toate, nu era decât un observator ce privea detașat de acolo de sus. Și totuși, corpul de pe platou îl atrăgea ca un magnet. Exista o legătură subtilă între el și trupul bărbatului prăbușit în iarbă. Un fir nevăzut, mai subțire ca cel al pânzei de păianjen îi unea, obligându-l să rămână pe loc, împiedicându-l să plece de acolo. Știa că nu-i nevoie decât să vrea pentru ca firul să se rupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se comporta cu totul altfel decât îl știa el. Era cooperant și făcea tot ce îi cerea ginerele său. Aruncase în aer nu numai intrarea în peșteră ci și o bucată bună din versant. Mii de tone de stâncă se prăbușiseră peste gura peșterii, pecetluind-o pentru totdeauna, cel puțin așa spera el. Nimeni nu mai putea nici măcar bănui că acolo fusese cândva o mină. Până ce dăduse zăpada, desfăcuse și șinele de cale ferată, și le dusese la fier vechi. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
catolică. Consolidarea bisericii, refacerea în interior și exterior, s-a dovedit a fi salvatoare și benefică. La cutremurul din 4 martie 1977, biserica a fost avariată, dar a rezistat, dacă ar fi rămasă cea veche, cu siguranță, s-ar fi prăbușit. Au fost recondiționate și reînnoite obiectele de cult, icoanele, praporii, picturile interioare și catapeteasma. Mulți credincioși au contribuit după dorința inimii și puterea pungii la reînnoirea bisericii, în condițiile de atunci, când nu se primea niciun fel de sprijin, nici
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lui, Neri Îmi ferfenițise jacheta și mîndria. — Cum ai intrat? N-am răspuns. Neri suspină, scuturînd din cap. — Hai, dă-mi cheile, mi-o trînti Neri, reținîndu-și furia. — Ce chei? La palma pe care mi-a administrat-o, m-am prăbușit pe pardoseală. M-am ridicat cu sînge În gură și cu un țiuit În urechea stîngă, care Îmi sfredelea capul precum fluieratul unui milițian. Mi-am pipăit fața și mi-am simțit buzele plesnite, arzîndu-mi sub degete. Un inel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care tuturor ne prezintă factura. A căzut bolnav și a avut ceva probleme cu banii. În 1936, feciorul mai mare a preluat editura, Însă era dintre aceia care nu știu nici să-și citească numărul de la izmene. Întreprinderea s-a prăbușit În mai puțin de un an. Din fericire, Cabestany n-a apucat să vadă ce făceau moștenitorii lui cu rodul unei vieți Întregi de muncă și nici ce făcea războiul cu țara. A murit de embolie În noaptea Tuturor Sfinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Să nu te miri. Frate-meu știe prea bine În ce ape ne scăldăm cu toții. Ce se Întîmplă e că nu spune niciodată nimic. Dacă Însă Într-o bună zi are să i se năzare să deschidă gura, au să se prăbușească pereții. El te prețuiește mult, știi? Am ridicat din umeri, coborîndu-mi privirea. — Vorbește mereu de tine, și de taică-tău, și de librărie, și de prietenul acela care lucrează cu voi, despre care Tomás zice că e un geniu nedescoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Cine știe? De trei ori au trebuit s-o ducă la spital, mă auziți, de trei ori. Și porcălăul avea tupeul să spună În stînga și-n dreapta că ea era de vină, că era o bețivancă și că se prăbușea pe jos prin casă de-atîta tras la măsea. Să nu-mi zică el mie. Mereu se certa cu toți vecinii. Pe soțul meu, să-i fie țărîna ușoară, l-a pîrÎt odată că l-a furat În prăvălie, fiindcă, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
răposat, spuse cu teamă Fermín, consternat. — Răposat nu, slavă Domnului. Am oftat, ușurat. Don Federico locuia cu mama lui, octogenară și complet surdă, cunoscută În cartier drept Pepita și faimoasă Întrucît slobozea niște vîntozități de uragan care făceau să se prăbușească năucite vrăbiuțele din balcon. Nici nu-și Închipuia Pepita că Federico al ei - continuă profesorul - Își petrecuse noaptea Într-o celulă Împuțită, unde un orfeon de pești și de cuțitari și l-au disputat ca pe-un tîrfoi de sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de cutii poștale din metal. Numele chiriașilor se puteau citi pe niște cartonașe de carton gălbui, inserate Într-o renură, după obicei. Miquel Moliner / Nuria Monfort 3.o -2.a Am urcat Încet, parcă temîndu-mă că edificiul avea să se prăbușească dacă aș fi cutezat să pășesc cu fermitate pe treptele acelea minuscule, de casă de păpuși. Erau cîte două uși pe palier, fără număr și fără vreo distincție. CÎnd am ajuns la etajul trei, am ales una la Întîmplare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de Julián Carax pe care dumneavoastră Îl ascunseseți acolo pentru a evita ca un bărbat care Își spune Laín Coubert să-l distrugă, am zis eu. Mă privi fix, nemișcată, ca și cum s-ar fi temut că universul avea să se prăbușească În jurul ei. — Am să vă răpesc doar cîteva minute, am adăugat eu. Vă promit. Consimți, sfîrșită. — Ce mai face tata? mă Întrebă ea, ocolindu-mi privirea. — Bine. A mai Înaintat În vîrstă. Îi e tare dor de dumneavoastră. Nuria Monfort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Spartanii, țărani și sedentari, devin o națiune militară din cauza fricii de propriii sclavi, în vreme ce atenienii, negustori, știutori de carte și marinari, se dotează cu o formidabilă flotă pentru a se apăra de vecinii lor. Tot atunci, conform legendei, Troia se prăbușește sub loviturile micenienilor, adică ale cretanilor, acesta fiind primul război dintre Europa și Asia. Filosofi, interpreți, marinari, medici, artiști și negustori îgreci, fenicieni și evrei, dar și mongoli, indieni și perși), toți aceștia dezvoltă, în acele vremuri, circuite comerciale între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
indicatori variabili, cum ar fi cărțile de credit. Familiile americane vor fi nevoite să-și vândă locuințele cu care și-au garantat împrumuturile; prețul tranzacțiilor imobiliare va scădea masiv; piramida creditului care are la bază valoarea locuințelor americanilor se va prăbuși. Familiile care s-au îndatorat vor ajunge insolvabile. Companiile de asigurări vor pretinde plata primelor de asigurare. Statul federal va fi incapabil să vină în ajutorul celor mai slabi, fiind el însuși paralizat, ca de altfel întregul sistem financiar american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
momentului în care al treilea val al viitorului le va înmănunchea în cadrul unei guvernări democratice planetare. Sfârșitul libertății, în numele libertății Prin 2050, hiperimperiul va fi o lume a dezechilibrelor extreme și a marilor contradicții. El va eșua și se va prăbuși, fiind prins în propria plasă. în vreme ce transparența va face mai vizibile și mai puțin tolerabile inegalitățile, ciclurile economice, politice și militare vor avea o tot mai mare amplitudine. Sub pretextul că-i ajută pe oameni să facă față lipsurilor, piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
convinsese că venea să salveze patria dintr-un pericol de moarte, în numele acestei convingeri dăduse subordonaților săi ordine prostești pe care ei îi făcuseră favoarea să le scuze, încercase să mențină în picioare un montaj periculos de suspiciuni care se prăbușea cu fiecare minut ce trecea, iar acum se întreba, surprins de o neliniște nedefinită care-i comprima diafragma, ce informație, mai mult sau mai puțin credibilă putea, el, papagalul-de-mare, să inventeze ca să transmită unui albatros care, la ora asta, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
veșmintele mai rafinate ale câte unui membru al breslelor mari și uniforma câte unui străjer din cartier. - Messer Duccio, ce faci aici? Ce fac cu toții? Secretarul Comunei, un om Între două vârste, complet chel, Împins de Îmbulzeală, aproape că se prăbușise peste el. - Toți merg la Santa Maddalena, priorule! Îi grăi omul. Acolo e relicva de la Răsărit! Dante se trase Într-o parte, evitând masele care Înaintau asemenea unui val de-a lungul străzii. - După relicve? Gloata asta? șuieră poetul, neîncrezător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]