2,533 matches
-
relatează la firul ierbii în Orașul măcelului. Jurnalul rebeliunii și al crimelor legionare istoria subiectivă a rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941 și pogromul celor 125 de evrei și a unui număr de zece ori mai mare de case, întreprinderi, prăvălii și sinagoge. În timpul răzvrătirii au mai murit și 30 de soldați și 200 de legionari, multe alte sute de combatanți și civili fiind răniți. Cantitatea de crime nu e mare comparativ cu alte orori ale istoriei noastre, dar prefigurează suferința
În zilele de 21-23 ianuarie se împlinesc 73 de ani de la rebeliunea legionară din 1941. Fragment din ”Orașul Măcelului”, cartea-document a lui F. Brunea-Fox despre pogromul din București. () [Corola-website/Science/295733_a_297062]
-
Protestele s-au transformat repede în manifestări violente de stradă. După ce studenții creștini au bătut și alungat de la cursuri pe colegii lor evrei, violențele au continuat și pe străzile Clujului. Scandând sloganuri precum „Jos jidanii!”, ei au distrus și devastat prăvăliile evreiești, au spart geamurile caselor evreiești și i-au maltratat pe cetățenii israeliți. Agitațiile s-au extins rapid și asupra celorlalte centre universitare. Pe 10 decembrie 1922, între 3.000 și 4.000 de studenți din toată țara s-au
Cu carte și ciomag – Mișcarea studențească antisemită în perioada interbelică () [Corola-website/Science/295833_a_297162]
-
antisemite cauzate de studențime n-au lipsit înaintea războiului. Același Alexandru C. Cuza, pe atunci liderul Ligii Culturale, organiza la București în anul 1900 grupuri de studenți care, după o adunare publică cu caracter antisemit, porneau spre cartierele evreiești, devastând prăvăliile și spărgând geamurile locuințelor evreiești. Ca și două decenii mai târziu, studenții se percepeau și în anul 1900 ca fiind o avangardă națională, iar ca atare apărarea națiunii de ”pericolului evreiesc” reprezenta un act de onoare. Totuși, în pofida tuturor mărturiilor
Cu carte și ciomag – Mișcarea studențească antisemită în perioada interbelică () [Corola-website/Science/295833_a_297162]
-
așa de amărâți, n-am cuvinte, mă vedeam a nimănui, mă vedeam fără putere, pentru ei în primul rând. Cristina: Eu abia acum sunt în situația asta, încă nu am fost evacuată din casă, de fapt am fost evacuată cu prăvălia, în 2011, La Bomba. Dar era spațiu comercial, bagajele pe care le aveam acolo le puteam aduce acasă, aveam un acoperiș deasupra capului. Nu am fost în situația lui Cami, să ajung în stradă, știu că voi urma, dar încă
Femeile vorbesc despre experienţa evacuărilor forţate şi a retrocedărilor de locuinţe () [Corola-website/Science/295885_a_297214]
-
române. În timpul revoluției de la 1821 Craiova devine bază militară pentru pandurii conduși de Tudor Vladimirescu, fost sluger pe moșia boierului craiovean Glogoveanu. În timpul ocupației țariste (1828 - 1834), Craiova cunoaște creșteri economice importante. Existau în 1832 un număr de 595 de prăvălii, din care „197 de lemn și 398 de zid”. Orașul se menține ca centru comercial al Olteniei; exportă în Austria și Turcia cereale, piei, ceară, animale, seu și cervis. În 1846 la Craiova s-a înființat prima societate românească pe
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
pe atunci existând un sat cu acest nume. La începutul secolului al XIX-lea, a apărut lângă sat și un târgușor. Odată cu construirea căii ferate Liov-Cernăuți-Iași care trecea prin zonă, târgușorul, care în 1879 numără doar două hanuri și câteva prăvălii, a înflorit. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Pașcani era o comună rurală, reședință a plășii Șiretul de Jos a județului Suceava, comuna formată din satele Târgușorul Pașcani, Gară Pașcani, Fântânelele, Brătești, Sodomeni, Boșteni, Gâșteni, Topile, Valea Seaca, Contești, Blăgești
Pașcani () [Corola-website/Science/296973_a_298302]
-
dau cu adevărat icoana unui târg galițian”." Odată cu migrația populației de etnie germană și evreiască (în majoritatea lor foști soldați din armata austro-ungară) a început dezvoltarea sectorului micilor meșteșugari și comercianți; primul negustor evreu din oraș ce și-a înființat prăvălia în anul 1796 se numea Iossel Reichnenberg. Odată cu trecerea sub administrația austro-ungară datorită medicilor militari germani a început dezvoltarea sectorului sanitar, datorită consultațiilor pe care aceștia le dădeau inclusiv populației civile, la început doar pentru etnicii germani apoi și pentru
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
apartenența confesionala. Opt obiective din municipiul Urziceni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ialomița că monumente de interes local. Toate sunt clasificate că monumente de arhitectură conacul Ion Ionescu (1905) de la „Km 56” pe șoseaua Buzăului; casă cu prăvălie (1935) din strada 1918; două case (1889, respectiv 1894) din strada Regele Ferdinand; conacul Gălățeanu (1931) din aceeași stradă; o casă (1885) din strada Mihai Viteazul; biserică romano-catolică (1916) și casa Mihai Hovaghinian (1926), ultimele două ambele în stradă Panduri
Urziceni () [Corola-website/Science/297017_a_298346]
-
construit spitalul comunal (1896-1897), s-a înființat oficiul telegrafic (1872), s-a dezvoltat puternic depozitul de armăsari (1893), s-a creat o puternică secție de jandarmi (1895), s-a înființat Ocolul Silvic (1898), s-au construit numeroase case de cărămidă, prăvălii, hoteluri, școli, farmacii, chiar și un cinematograf. Toate acestea îndreptățeau pe fruntașii comunei Slobozia să înainteze, în ziua de 1 martie 1909, ministrului Lucrărilor Publice un memoriu prin care solicitau construirea unui pod de fier peste râul Ialomița și mai
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
bătrânul plop numit de localnici "plutaș", (căzut în prezent datorită vârstei și lipsei de atenție, atât din partea localnicilor, cât și din partea autorităților), aflat chiar în centrul localității (în fața școlii), cât ei se aflau la petrecerile pe care le dadeau în "prăvăliile" din apropiere. strezeni (cehă) = păzit (română) Strejeni, cătun, al com. Tisăul, jud. Buzău, cu 480 locuitori si 98 case. In vatra satului, pe malul stîng al izvorului Pietrosul, se afla o plută (plop), al căreia trunchiu, la mijloc, are o
Strezeni, Buzău () [Corola-website/Science/301045_a_302374]
-
istorice de interes local. Unul dintre ele se află în satul Condeești conacul Nicu Chiroiu (construit în 1926). Celelalte se află în satul Bărcănești biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” (1876-1881), casa Marius Ionescu din cartierul Speteni (1909), casa cu prăvălie pe colț din centru (1910), conacul Iancu Ionescu (1914), casa Alexandru Manolescu (1924), casa Alexandru Ionescu aflată vis-a-vis de conacul Ionescu (1919), conacul Elena Duți (1939) și casa Toader Roșca (1936).
Comuna Bărcănești, Ialomița () [Corola-website/Science/301231_a_302560]
-
trei strămoși de origine evreiască și care practică iudaismul. În noiembrie 1938, liderii naziști au încercat să asasineze un diplomat german că pretext pentru declanșarea unui progrom la scară largă asupra evreilor. În noaptea 9-10 noiembrie 1938, toate sinagogile și prăvăliile evreiești au fost incendiate. 100 de persoane au fost ucise și 30 000 au fost trimise în lagăre de concentrare. Evreilor li s-au impus taxa de răscumpărare de 1 miliard de mărci, și tot capitalul le era confiscat, iar
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
clasificate ca monumente de arhitectură: în satul Cerașu sunt un ansamblu rural și casele Ion Staicu, Maria A. Popescu, Vasilica Ciuciulă, Elena Gh. Macovei, Elena Oncioiu, Maria Manolache (sfârșitul secolului al XIX-lea), Alexe Gh. David (1906), precum și casa cu prăvălie Mihai I. Dobrogeanu (1926); în satul Slon se află un alt ansamblu rural (mijlocul secolului al XIX-lea-mijlocul secolului al XX-lea), și casele Ion Crăciun, Floarea Frâncu, Elena Ogrezeanu (sfârșitul secolului al XIX-lea), Aurelian Popa (1908), Ion St. Cursaru
Comuna Cerașu, Prahova () [Corola-website/Science/301656_a_302985]
-
XIX-lea), Aurelian Popa (1908), Ion St. Cursaru, Valerica David (începutul secolului al XX-lea), Ion V. Perțea (1919), Aurelian Cătunescu (1920) și Georgeta Barbu (1921), casele cu parter comercial Voica Popa (1920) și Gheorghe Popa (1933) și casa cu prăvălie Gheorghe Staicu (1918); în satul Valea Borului se află casele Filofteia Onea (1894) și Elena Moinea (1927); și în satul Valea Lespezii există casele Stelian Constantinescu, Elena C. Boieroiu (sfârșitul secolului al XIX-lea), Floarea Pasăre Marin (1900) și Mihai
Comuna Cerașu, Prahova () [Corola-website/Science/301656_a_302985]
-
în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură și aflându-se în satul Cosmina de Sus: casa cu demisol comercial Mihail Alexandrescu (sfârșitul secolului al XIX-lea); casa cu prăvălie Zamfira Stănescu (1932); și casele Nicolae Ghioca, Călin Olărescu, Anica Simache, Ecaterina Peneș, Maria Săndulescu (începutul secolului al XX-lea), Ion Dima (1909), Maria Ionescu (1930) și Viorel Sultan (1931).
Comuna Cosminele, Prahova () [Corola-website/Science/301664_a_302993]
-
fiind clasificate ca monumente de arhitectură: casele Gheorghe Neagu (sfârșitul secolului al XIX-lea), Ion Baciu, Elena Cârstocea, Ion Savu, Eugenia Prunuță (sfârșitul secolului al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea), Sevasta Munteanu (începutul secolului al XX-lea) și casa cu prăvălie Nicolae Matei (1926) din Gheaba; casele Gheorghe Angelescu (sfârșitul secolului al XIX-lea) și Ion Popescu (sfârșitul secolului al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea) din Măneciu-Pământeni; casele Ioana Badea, Neonila Pisu (sfârșitul secolului al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea) și
Comuna Măneciu, Prahova () [Corola-website/Science/301693_a_303022]
-
Corcodel (1910), Ion Grigore (mijlocul secolului al XIX-lea), Gheorghe Cioc (începutul secolului al XX-lea), Toma Tănăsescu (sfârșitul secolului al XIX-lea) și Rodica Spătaru (sfârșitul secolului al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea) din Nucșoara de Jos; casa cu prăvălie Alexandru Andreescu (1880) din Poseștii-Ungureni; casa cu prăvălie Victoria Drăgulinescu (1910), casa cu atelier de fierărie Ilie Diaconu (începutul secolului al XIX-lea), casele Vasile P. Marcu (1890), Alexandru I. Borș (1918), Nicolae Sersea (sfârșitul secolului al XIX-lea) și
Comuna Posești, Prahova () [Corola-website/Science/301715_a_303044]
-
-lea), Gheorghe Cioc (începutul secolului al XX-lea), Toma Tănăsescu (sfârșitul secolului al XIX-lea) și Rodica Spătaru (sfârșitul secolului al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea) din Nucșoara de Jos; casa cu prăvălie Alexandru Andreescu (1880) din Poseștii-Ungureni; casa cu prăvălie Victoria Drăgulinescu (1910), casa cu atelier de fierărie Ilie Diaconu (începutul secolului al XIX-lea), casele Vasile P. Marcu (1890), Alexandru I. Borș (1918), Nicolae Sersea (sfârșitul secolului al XIX-lea) și Constantin Diaconu (1900) din Poseștii-Pământeni; casele Silvia Teodorescu-Nicolau
Comuna Posești, Prahova () [Corola-website/Science/301715_a_303044]
-
la Borsec, teritoriile Árkoza și Bikafő. Documentul sus menționat, constată despre meșteșug și comerț: Sunt în sat 2 fierari - 1 tâmplar - 2 croitori, toți gospodari, se pricep să-și facă căruțe, deoarece și au destule lenme.” „Sunt în sat 3 prăvălii, în care se vând mărfuri de bagatele.” După aproape o sută de ani, în 1910, din 6206 de louitori, doar 144 se ocupau cu meștușugurile și comerțul. Îngreunat de calitățile slabe al pământului arabil și de condițiile climatice, agricultura nu
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
temelii se văd și astăzi la câțiva metri de căminul cultural; aceasta avea 2 săli de învățământ destul de încăpătoare și două camere pentru locuința învățătorului cu dependințe (șură, grajd, etc.). În apropierea bisericii mai construiesc o casă comunală servind ca prăvălie și primărie. Între 1850-1860 s-a mai clădit de săteni un local de cârciumă, mai bine zis han compus din 9 camere, pivniță în 3 despărțituri și un grajd cu șură care adăpostea până la 20 de căruțe. S-a clădit
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
alte puncte, pe bănci bărbați, femei și copii care se jucau), stăteau la “taifas”: - femeile discutau probleme gospodărești (și bârfe), - bărbații “puneau țara la cale” cu probleme politice din țară sau probleme locale. În fața casei Duncea, unde era crâșma și prăvălia, se desfășurau petreceri, jucau tinerii pe șosea în fața cârciumei, când era timp frumos (în acele timpuri nu treceau decât foarte rar mașini și nici într-un caz în zile de sărbători). Foarte rar bărbații se mai încăerau, se luau la
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
final aprinderea, folosind amnarul și iasca. Uneori în loc de foițe se mai folosea și hârtia de ziar (care însă nu prea stătea lipită). Tabachera era ținută în “șerparul”de piele de la brâu, alături de ceasul cu lanț. În Livadia interbelică existau două prăvălii în: - casa familiei Duncea, care în anii '30 era deservită de soții evrei D-l.“Mișca” și D-na “Frida”, era o crâșmă și o prăvălie mixtă “boltă”(denumită de săteni), - partea de sat spre Baru, ținută de familia Bociat
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
șerparul”de piele de la brâu, alături de ceasul cu lanț. În Livadia interbelică existau două prăvălii în: - casa familiei Duncea, care în anii '30 era deservită de soții evrei D-l.“Mișca” și D-na “Frida”, era o crâșmă și o prăvălie mixtă “boltă”(denumită de săteni), - partea de sat spre Baru, ținută de familia Bociat, de asemenea crâșmă și “boltă”. În fața acestor crâșme se desfășurau alternativ de sărbători petreceri. La crâșma D-lui. Mișca era o sală de dans folosită când
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
păioase sau fasolii în vederea separării boabelor, care era confecționată din două bucăți de lemn una mai lungă, ținută în mână, de care era legată printr-o curea de piele o bucată mai scurtă, mobilă care bătea produsele de prelucrat, - boltă - prăvălie, - brăcinar - un fel de curea confecționată din fire de lână, cânepă sau in răsucite, folosită pentru strâns pe corp a izmenelor, pantalonilor sau rochiilor, - brâgle - componentă a războiului de țesut, - caier - fuior de lână, cânepă, - cantă - vas din metal cu
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
în iarmaroc se vindeau și o mulțime de mărfuri casnice: ițari, cergi, cioareci, cojoace, căciuli, cămăși de cânepă tărănești, valuri de pânză de cânepă și bumbac lucrate la Cașin și prin alte sate din cuprinsul județului Bacău. Mai erau încă prăvălii cu hamuri de lux cu belciuge nichelate, și o librărie cu cărți evreești. Apoi menagerii, circuri, panorame, comedii, ateliere de fotografii și multe alte distracții. Mărfurile se vindeau cu toptanul și cu bucata în valoare de sute de mii de
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]