2,539 matches
-
casei. Doi seimeni îi tăiară calea și un al treilea îi smulse copilul din brațe și o îmbrânci spre boier Preda. Ticălosul luă băiețelul de picioare și, ținându-l cu capul în jos, îl izbi cu toată puterea de stâlpul pridvorului. Pe loc, sângele sări pe varul alb, roșind peretele, în timp ce creierii copilului zburau în lături. Boierul Preda căzu ca un mal, horcăind, iar Tudora neagră verzuie la față, prinse a vărsa. Mulțimea amuțită se dădea înapoi, căci nu se mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gătită ca o adevărată prințesă ce era. Când au ajuns sus pe deal și a ajutat-o să se dea jos din trăsură, a băgat de seamă că trupul femeii bătrâne se scutură mărunt, de un tremur abia perceptibil. În pridvor o așteptau Constantin Vel Stolnicul, Iordache și nepotul Constantin Brâncoveanul, băiatul Stancăi, ajuns mare logofăt. Toți purtau caftane din stofe fine brodate cu fireturi de aur și tivite cu blănuri scumpe, cu toate că se aștepta o zi călduroasă. Bătrâna îi salută
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ești doar un slăbănog. Nu te amăgi, ești slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda.” Și prin somn, ca venind din altă lume îmi răsunau cuvintele: „Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare care se numește pe evreiește Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare și tulbura apa și cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca un om din cei proști” în odaia rece și fără candelă aprinsă la cap, astăzi ei, cinul preoțesc și călugăresc, veneau să-i aducă cinstire. L-au scos din Curtea domnească opt frați monahi, ducând năsălia pe umeri. În pridvorul bisericii l au așezat în coșciug și așa l-au dus înăuntru. Când a prins a se lumina, au început utrenia, apoi sfânta liturghie. La strană cântau cei mai mari maeștri ai psaltichiei, cu o intonație perfectă demnă de urechile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Radu Vodă, Mihai Vodă și Sfântul Gheorghe pe partea cealaltă. „Aghios o Theos”, cântau monahii greci când Io Șerban Cantacuzino ieșea cu picioarele înainte din biserica domnească. „Sfinte Dumnezeule”, ca la Prohodul din Vinerea Mare, preluară călugării români și mulțimea din pridvor se dădu la o parte, lăsând șirul fraților monahi să iasă în curte. Acum parcă toate clopotele băteau deodată. Dorobanții care așteptau în fața Curții se aliniară, dădură onorul și porniră primii, apoi venea coșciugul, dus de cei șaisprezece monahi în urma
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și coborî în vreme ce dorobanții dădeau onorul. Își îndreptă trupul, îi numără pe toți ai lui. Lipsea doar Mateiaș, mânca l-ar tata, că-i prea micuț. Oftă, lipsea și doamna Maria a Moldovei, Dumnezeu s-o odihnească în pace. În pridvor chiar sfinția sa îi întâmpină. Făcu asupra domnului semnul binecuvântării și intrară amândoi deodată în biserică, urmați de patru diaconi în stihare negre de catifea bordate cu argint în jurul gâtului și la mâneci. În urma lor venea doamna, între Constantin și Radu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
calești au intrat în curtea largă pavată cu lespezi de piatră de Albești și, în urma lor, porțile grele s-au închis. Cu un gest, vodă concedie garda care-l însoțise la denia Vinerii Mari și intră cu pas măsurat în pridvorul cu felinare florentine din fier forjat și sticlă semitransparentă. Din urmă îl ajunseră doamna Marica, capuchehaia Ianache Văcărescu și prinții Constantin și Ștefan. Intrând în sala de jos, Vodă spuse: — Aș dori să cinăm în iatacul doamnei, să pună masa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întors, s-a înscăunat domn. Primul lucru pe care îl făcu vodă a fost zidirea unei mânăstiri, mânăstirea Arnota, pe locul unde a căzut arnăutul ce i-a rămas credincios. Dacă mă întorc sănătos la domnie din acest drum, adaug pridvor și fântână nouă mânăstirii moșului meu. — Așa să dea Dumnezeu, ură marele logofăt Diicu Rudeanu. Primele au plecat spre Arnăutchioi carele de povară și armatele de servitori. Ajungând gărzile, boierii și domnul, au găsit acolo un adevărat orășel de corturi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arcuite cu lemnul aurit, au ieșit în cerdacul de răsărit. Dintr-o aruncătură de ochi spre dreapta spătarul văzu, dincolo de grădina de trandafiri, ținută de grădinarul francez anume adus, și care acum erau toți înfloriți într-o explozie de culori, pridvorul bisericii în care stătea preotul cu barba-i albă îngălbenită, căscând de plictiseală. Coborî în spatele domniței scara largă, de marmură albă cu ușoare vine cenușii și roz, și ieșind afară în curtea cu alei pietruite se întoarse să privească inscripția
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poate la Sărăcinești la schit sau poate la Ostrov, nu-mi aduc aminte prea bine unde eram. Maica și taica, înăuntrul bisericii cu vreun schimnic scriau acatiste - și noi pe afară. Bătea soarele dinspre apus și cum stam așa în pridvor și priveam Înspăimântătorul Județ, numai ce vine un frate pirpiriu cu câteva fire roșietice drept barbă și cu ochii albaștri, albaștri ca peruzeaua. Ancuța, mititică, pe lângă noi smiorcăia și se agăța când de mine când de Constantin: „Neică, dar aci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să țipe cât o ținea gura: „Iadul mă mănâncă, iadul mă mănâncă!” Monahul, speriat, a luat-o în brațe și o legăna ca pe o păpușă, iar ea țipa și mai tare. Vlădica Theodosie, care se sorea și el în pridvor atent la ce făceam noi, s-a ridicat din jilțul ce-i fusese pus anume, s-a apropiat de monah și, blând, ca să nu-l sperie și pe el - își dăduse probabil seama că nici acesta nu era mai mintos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
caftanul ponosit de poslușnic. Ieși din chilia friguroasă în care se odihnise tocmai când sfinția sa Ioan trecea spre biserică și grăbit se alătură celor doi călugări care-l însoțeau pe arhimandrit. O treaptă, doar o treaptă, în urma arhimandritului păși în pridvor și înălță capul în sus, deși știa că nu se cuvenea ca poslușnic să facă asta, dar el nu era poslușnic, era Ștefan, celui căruia când era copil de nici zece ani i se spunea la orice năzbâtie: „Vezi că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știa că nu se cuvenea ca poslușnic să facă asta, dar el nu era poslușnic, era Ștefan, celui căruia când era copil de nici zece ani i se spunea la orice năzbâtie: „Vezi că te vede Maica Domnului din bolta pridvorului”. Maica Domnului veghea din bolta pridvorului, pe tron, cu Pruncul în brațe și împrejur Cetele Îngerești. Și privind așa, i se păru că de undeva venea glas de pruncă întrebând: „Maică, măria ta, da’ îngerul meu care este?” Oare cine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poslușnic să facă asta, dar el nu era poslușnic, era Ștefan, celui căruia când era copil de nici zece ani i se spunea la orice năzbâtie: „Vezi că te vede Maica Domnului din bolta pridvorului”. Maica Domnului veghea din bolta pridvorului, pe tron, cu Pruncul în brațe și împrejur Cetele Îngerești. Și privind așa, i se păru că de undeva venea glas de pruncă întrebând: „Maică, măria ta, da’ îngerul meu care este?” Oare cine fusese, Bălașa sau Smărăndica? În pronaos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din ochi poteca pietruită cu piatră rotundă de râu ce ducea spre biserică și nu i se păru anevoioasă, așa că făcu semn feciorului că vrea să urce până sus. Cum se vedea bisericuța văruită în soarele aflat spre apus, cu pridvorul adăugat de curând - slomn, cum îi spunea vlădica Thedosie, Dumnezeu să-l pomenească -, răsărind ca o mireasă albă din verdeața crângului ce o înconjura, i se părea o minune. Or, cu minunile nu te întâlnești în fiecare zi, așa că spătarul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fără șagă ! Cu chipuri spâne și buimace, cei doi feciori ai lui Nechitoaie se uitau țintă la povestitor. Cu ton categoric, Costache Păiuș zise : - Și eu l-am văzut pe Cel cu Coarne așa cum e zugrăvit el la biserică, în pridvor. - Măi române ! se miră iar, închizând gura, moșul. - Cum vă spun. Avea coadă de vacă, coarne în frunte, nu mari - cât un țâmburuc -, și Păiuș arătă degetul gros strecurat printre celelalte. Chelea roșă și puțea... Phea ! - Măi !! - Când l-am
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
oamenilor. Și miroase atât de frumos și de sălbatic când pășești pe aleea mărginită de gladiole, de regina-nopții și de margarete, încât ai senzația că ai ajuns într-un colț de rai. Mai urci patru trepte și te găsești în pridvorul de lemn al casei sau târnaț, cum se spune în Ardeal. Casa, de piatră, cu camere înalte și largi, miroase a foc făcut în sobă, a lemne proaspăt tăiate, a pâine și a brânză de oaie. De pe terasa mare, acoperită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a apartamentelor fără curent electric părea să se prelingă pe străzi, iar norul de furtună al sărăciei care atârna deasupra cartierului direcționa atenția În jos, spre claritatea unor obiecte fără umbră, date uitării: cărămizile roșii care se fărâmițau de pe un pridvor, maldăre de gunoaie și ciolane, cauciucuri uzate, moriști de la bâlciul de anul trecut, un pantof rătăcit. Tăcerea de loc părăsit dură Însă doar o clipă și apoi Groapa Neagră erupse din toate aleile și pragurile sale. Uită-te la copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vieți de „experiențe“ triste, care Își „rataseră“ viața și despre care se vorbea pe la spate. Când Își pierduse virginitatea se așteptase să fie Îngrozitor, se așteptase să se simtă ca o victimă, o paria În ochii comunității, o târfă În pridvorul bisericii. Dar În loc de asta, pur și simplu Îi pierise teama. Ce experiență minunată era sexul! Siguranța de care se Înconjurase Înainte Îi părea acum o Închisoare, se simțea mai puternică, În loc să se simtă dezonorată. Teama ei de bărbați dispăruse. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Frumoasă" a Templului, ca să ceară de pomană, și s-au umplut de uimire și de mirare pentru cele ce i se întîmplaseră. 11. Fiindcă el se ținea de Petru și de Ioan, tot norodul mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon. 12. Petru, cînd a văzut lucrul acesta, a luat cuvîntul, și a zis norodului: "Bărbați Israeliți, pentru ce vă mirați de lucrul acesta? De ce vă uitați cu ochii țintă la noi, ca și cum prin puterea noastră sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
și au îngropat-o lîngă bărbatul ei. 11. O mare frică a cuprins toată adunarea și pe toți cei ce au auzit aceste lucruri. 12. Prin mîinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în norod. Toți stăteau împreună în pridvorul lui Solomon, 13. și nici unul din ceilalți nu cuteza să se lipească de ei; dar norodul îi lăuda în gura mare. 14. Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult; 15. pînă acolo că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
poporul Iudeu." 12. După ce și-a dat bine seama de cele întîmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis și Marcu, unde erau adunați mulți laolaltă, și se rugau. 13. A bătut la ușa care dădea în pridvor; și o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e. 14. A cunoscut glasul lui Petru. și de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înlăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porții. 15. "Ești nebună!" i-au zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Dumnezeu. - Nu voi ști niciodată, își zise Iorgu, ce gândește când încearcă, morfolind din buze, să spuie ceva. Calmul și cumințenia ei, și răbdarea cu care așteaptă un mic ajutor, îi aducea în minte chipul sfinților din icoanele zugravite în pridvorul mănăstirilor. Zâmbetul ei de mulțumire, parcă îi încălzea sufletul, pentru puținul ce i-l dădea... pentru atât de puțin lucru... Și, așa, împovărat de gânduri Iorgu se îndepărta pe alee, urcând parcă pe Golgota, zicându-și nedumerit... ”Doamne, Dumnezeule, cine
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lăsând să se vadă dedesubt, pe spații mari, zugrăveala galbenă dinainte. Fâșii mari, albastru țipător, de vopsea mai atârnau în coji pe deasupra. Mai încolo veneau maghernițe cu cai în curte sau căsuțe de țară, cochete, cu bolți de viță-de-vie, în pridvorul cărora stăteau pensionari care pictau cu duco pe bucăți de carton peisaje marine sau naturi moarte cu liliac. Când se lăsa amurgul pe strada Venerei, carcasele frigiderelor abandonate chiar în drum, pe lângă școala Silvestru, ruginite de ploi și burniță, deveneau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de-ți muta nasul. Fără să trezim pe cineva, era și greu, ne-am dat seama după însemnele ținutei că erau militari adverși, culcați pe jos în toată casa gazdei de ocazie. Noi doi am încăput cu greu în spatele ușii pridvorului, bineînțeles după ce neam smuls petlițele și gradele, care ne puteau da de gol. După un somn profund, printre inamicii la fel de obosiți, dimineața când s-a crăpat de ziuă am plecat ca din pușcă spre dispozitivele noastre, unde eu și cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]