2,788 matches
-
face compromisuri. Nu-și mai face iluzii: luciditatea sa țintește precis. Sens: E vorba de o perioadă extrem de favorabilă pentru orice formă de meditație, propice muncii intelectuale de cursă lungă, dar mai puțin potrivită pentru jocuri și distracții. Capcană: A priori, nu există. Doar În cazul conjuncției, și al anumitor persoane care sunt deja predispuse, există riscul de rigiditate intelectuală, de dogmatism și intransigență. Opoziție sau careu Dispoziție: Avem de-a face prin excelență cu „gândurile negre”. Cuprins de Îndoială și
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
disonante. Se Întâmplă frecvent să asistăm la bulversări, la evenimente neașteptate care vin adesea din exterior și care sunt, prin urmare, greu de controlat: schimbări de situație sau al stilului de viață, viraje, Întorsături de destin, al căror efect, a priori neutru, depind, după cum am spus mai sus, de personalitatea și de viața subiectului. Sens: Când schimbarea Îți bate la ușă, e mai bine s-o primești cu brațele deschise. Acest tranzit semnalează că lucrurile trebuie și se vor mișca, În
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
În care se află punctul receptor... Inconvenientul acestui sistem este evident: el multiplică la infinit posibilitățile, În așa fel Încât nici o pisică ce-și caută puii n-ar mai ști Încotro să o ia. Iar astrologul Începător nu are a priori flerul unei feline! În orice caz, mi se pare mult mai simplu pentru un Începător să folosească Într-o primă instanță stăpânirile punctelor receptoare. Restul va veni odată cu experiența... VI PLANETELE LENTE: TRANZITE ȘI CICLURI Tranzitele peste planetele lente sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
dat, antrenorul și sportivul, fie că vorbim de situații de antrenament, dar mai ales de situații de competiție, mult mai greu de anticipat ca evoluție și succesiune a evenimentelor, conferă acestora un oarecare atribut de incertitudine, în care deciziile a priori sunt singura modalitate de intervenție. În astfel de situații imprevizibile, articularea lor cu portofoliul personal de cunoștințe trebuie să se facă extrem de rapid. Constatarea, observarea situației, prelucrarea, analiza și intervenția adecvată, in situ, depind în mare măsură de capacitatea de
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
manieră unanim acceptată în conceperea lor. În prin-cipiu însă, intuițiile sînt forme nemijlocite ale cunoașterii, spre deosebire de cunoașterea logică mijlocită. Potrivit filozofilor raționaliști, intuiția este chiar o cunoaștere nemijlocită a adevărurilor de la care pleacă deducțiile (Descartes, Spinoza) sau o "formă a priori a sensibilității" (Kant), încît atribuirea unui nume nu ridică probleme (egalitate, infinit, spațiu etc.), deoarece intuițiile se structurează ca entități mintale operaționale pentru palierul rațional. Aceste probleme care privesc statutul semnului lingvistic (cuvîntului) prin raportare la facultățile cognoscitive, la activitățile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prin urmare, o nouă abordare a problemei centrale a filozofiei critice. Max Black, în cunoscutul său „ghid“ la Tractatus, împărtășește aprecierea că întrebările centrale ale lucrării sunt întrebări kantiene, că ceea ce a urmărit Wittgenstein a fost determinarea acelei ordini a priori care constituie cadrul pentru orice experiență posibilă.18 Încă și mai categoric este David Pears. În prima lui carte asupra lui Wittgenstein, publicată în 1971, el apreciază că mult din ceea ce constituie coloana vertebrală a Tractatus-ului a fost luat de la
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lui Wittgenstein, publicată în 1971, el apreciază că mult din ceea ce constituie coloana vertebrală a Tractatus-ului a fost luat de la Kant. Preocuparea pentru determinarea o dată pentru totdeauna a granițelor cunoașterii, ca și înțelegerea rezultatelor cercetărilor filozofice drept adevăruri necesare, a priori, sunt comune lui Kant și autorului Tractatus-ului. În ampla lui lucrare, în două volume, pe care a consacrat-o dezvoltării gândirii lui Wittgenstein, Pears face afirmații și mai concludente. Ceea ce oferă Tractatus-ul - scrie el - este o „metafizică a experienței“, o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o metafizică fundamentală, care nu este o extindere a științei.“19 Ca și Kant, în prima sa Critică, Wittgenstein cercetează fundamentele cunoașterii bazate pe experiență. TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 133 Ceea ce se urmărește în Tractatus este „o deducție a priori a structurii esențiale a cunoașterii empirice, în stilul lui Kant“20. Și alți comentatori au afirmat că gândirea Tractatus-ului este de inspirație kantiană, iar nu empiristă, cum este cea a lui Russell. Problematica kantiană apare în lucrarea lui Wittgenstein prin
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
elementare nu va surprinde. Surprinde însă, în acest caz, că în însemnările care au stat la baza Tractatus-ului Wittgenstein a putut semnala lipsa unor exemple drept o dificultate.37 Nucleul interpretării date de Malcolm ontologiei Tractatus-ului este că ordinea a priori, acea ordine pe care o prescrie limbajul, este reflexul unei forme fixe a lumii, independent de gândirea și limbajul omului. „Obiectele pot intra în combinații unele cu altele. Totalitatea acestor combinații posibile este forma lumii. Această totalitate este fixă, neschimbătoare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu realitatea.“ 2.223: „Pentru a stabili dacă o imagine este adevărată sau falsă trebuie să o comparăm cu realitatea.“ 2.224: „Considerând doar imaginea nu putem determina dacă este adevărată sau falsă.“ 2.225: „Nu există imagine adevărată a priori.“ Interpreții care propun puncte de vedere diferite asupra a ceea ce sunt „obiectele“ cad totuși de acord că așa-numitele „enunțuri ontologice“ ale Tractatus-ului constituie cadrul în care autorul răspunde la întrebarea centrală a cărții: „Ce se poate spune?“ sau „Ce
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Faptul că anumite combinații de obiecte, anumite stări de lucruri atomare există sau nu există spune ceva despre „forma logică“ a lumii. Căci existența sau inexistența stărilor de lucruri atomare, pe care o exprimă propozițiile elementare, reprezintă cadrul dat a priori în care are loc descrierea faptelor. În 2.034 există o indicație clară în această privință: „Structura faptului constă din structurile stărilor de lucruri atomare.“ Această structură „se arată“ în propoziții, dar despre ea nu se poate spune nimic. Propozițiile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
american Wilfrid Sellars. „Wittgensteinul Tractatus-ului - scria Sellars - este un caz deosebit de interesant deoarece deși se integrează, în anumite privințe, în mod clar în tradiția lui Hume, el concepe totuși sarcina filozofiei ca fiind aceea de a da o relatare a priori a ceea ce înseamnă că ceva este obiect al cunoașterii empirice. Sub acest aspect, el aparține tradiției lui Kant pentru care, în măsura în care este avută în vedere rațiunea teoretică, sarcina filozofiei este tocmai aceea de a lămuri conceptul obiectului experienței. Atât Kant
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
el aparține tradiției lui Kant pentru care, în măsura în care este avută în vedere rațiunea teoretică, sarcina filozofiei este tocmai aceea de a lămuri conceptul obiectului experienței. Atât Kant, cât și Wittgenstein cred că este posibil să se dea o relatare a priori despre ceea ce este un obiect al cunoașterii empirice. În mod evident, relatările lor diferă în puncte interesante, care reflectă resursele conceptuale de care au beneficiat.“65 Dincolo de aceste deosebiri - apreciază Sellars - ambii au dezvoltat o filozofie transcendentală care se detașează
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
asupra lumii. 33 Ibidem, p. 27. 34 Br. McGuiness, Approaches to Wittgenstein, p. 188. 35 N. Malcolm, Wittgenstein: Nothing is Hidden, Basil Blackwell, Oxford, 1988, pp. 2-3. 36 Este ceea ce Wittgenstein va caracteriza, în Cercetările filozofice, drept o ordine a priori a lumii, ordinea posibilităților comune lumii și gândirii „o supra ordine - pentru a spune așa - între supra noțiuni“. (L. Wittgenstein, Cercetări filozofice, traducere de M. Dumitru și M. Flonta, Humanitas, București, 2004, p. 150.) TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 183
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
op. cit., pp. 38-39. Într-un alt pasaj, Haller găsește identitatea a ceea ce numește „filozofia austriacă“ în „sublinierea metodei logice de critică a limbajului și postularea unei baze empirice a cunoașterii, o filozofie care este caracterizată negativ prin respingerea sinteticului a priori și a metafizicii speculative a idealismului german“ (op. cit., p. 22). Încadrarea Tractatus-ului în această tradiție de gândire nu va surprinde din partea unui autor care afirmă că Wittgenstein „ar fi fost convins că întrebările metafizice vor fi eliminate doar printr-un
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
primul rând, distincția rigidă dintre forma logică și fapte, dintre ceea ce este necesar, neschimbător și ceea ce este contingent și variabil. Ideea unei forme logice a limbajului și a lumii EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 205 date a priori, independent de fapte, cea a existenței a ceva absolut simplu, și ideea unei forme generale a propoziției sunt tot atâtea expresii ale acestei distincții. Unele dintre observațiile lui Malcolm au fost reluate de acea autoritate în exegeza wittgensteiniană care este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Tractatus-ul era deja de pe atunci „filozofie în sens tradițional“28. În sfârșit, Stephen Toulmin, care a fost studentul lui Wittgenstein în anii 1946-1947, aprecia că în măsura în care dezvoltă 206 GÂNDITORUL SINGURATIC un demers transcendental, adică urmărește să identifice trăsături necesare, a priori, proprii limbajului în genere, Tractatus-ul, în contrast cu opera mai târzie, nu se desprinde pe deplin de ideea kantiană a „rațiunii pure“. Toulmin a respins în mod direct sugestia că distincția dintre ceea ce se poate spune și ceea ce nu se poate spune
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Tractatus-ului dintre ceea ce se poate spune și ceea ce se arată. În discuțiile sale cu Schlick și Waismann, în decembrie 1929, el insista asupra deosebirii dintre enunțuri ale fizicii și enunțuri ale logicii și sublinia că nu există enunțuri sintetice a priori. Acele enunțuri care nu descriu stări de lucruri și nu reprezintă tautologii le califica, la fel ca în Tractatus, drept „nonsensuri“. Ele ilustrează ceea ce numește acum „alergarea spre granița limbajului“. Enunțurile eticii sunt exemplare în acest sens. „Alergarea“ însăși indică
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și metoda prin care noi ajungem la el.“77 „Metoda filozofiei“, caracterizată în acest fel, nu mai este cea a Tractatus-ului. Iar notele luate la lecțiile din anul universitar 1931-1932 conțin alături de considerații cu privire la propoziție, semnificație, judecăți empirice și a priori, limbaj și realitate următoarea observație surprinzătoare: „Stau, oare, cuvinte ca «gramatică», «limbaj», «propoziție», «regulă», «calcul», «matematică», «logică» ș.a.m.d. pe un alt plan decât alte cuvinte? Aceste cuvinte sunt cele pe care le discutăm în filozofie, dar nu cuvinte
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein ar fi gândit Tractatus-ul pornind de la o asemenea supoziție au în vedere și unele pasaje din însemnările lui pregătitoare. Astfel, la 1 iulie 1915, el își nota: „Marea problemă în jurul căreia se învârte tot ceea ce scriu este: există a priori o ordine în lume, și dacă da, în ce constă ea?“ („Tagebücher 1914-1916“, în L. Wittgenstein, Werkausgabe, Bd. I, Suhrkamp Verlag, 1984, p. 145.) 25 Iată o caracterizare pe care o dă Wittgenstein „idealului științei“ în filozofie: „Filozofii au în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
M. O’C. Drury, Conversations with Wittgenstein, în op. cit., p. 204. 81 Este acea iluzie pe care o descrie sugestiv în § 97 al Cercetărilor: „Gândirea este înconjurată de un nimb. Esența ei, logica, prezintă o ordine, și anume ordinea a priori a lumii, adică ordinea posibilităților, care trebuie să fie comune lumii și gândirii. Dar această ordine, așa se pare, trebuie să fie deosebit de simplă. Ea precedă orice experiență și trebuie să treacă prin întreaga EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și fiind negociate Între ele, precum și o serie de convenții și norme (impuneri instituționale), de ordin social și care, de cele mai multe ori, se află mai presus de puterea de negociere a părților. Drepturile negociate și transferate prin contract sunt a-priori definite și a-posteriori impuse de către societate. Recunoașterea și impunerea contractelor constituie caracteristica socială a acestora. Contractul este angajamentul scris al acțiunii sociale, dar el este posibil doar Într-un cadru social definit care constituie chiar capacitățile de acțiune ale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
avocații și politicienii noștri sînt cu desăvîrșire prinși de curentul de a înstrăina, prin toate mijloacele, țara lor, pentru acela perspectiva unui viitor mai bun pentru poporul românesc nu există. Rămas îndărăt din cauza nestatorniciei istoriei sale, trebuind să deprindă a priori și prin școală oarecum ceea ce alte popoare au deprins prin tradiție și experiență proprie, fără putere de a rezista în afară, subminat de o imigrație lacomă, numeroasă și disprețuitoare de țară, guvernat chiar de elemente străine, pentru care patrie și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fost Înlocuită de nu mai puțin despoticul spectru al libertății, al eliberării de sub constrângerile construcției literare tradiționale. Ca gen literar, jurnalul intim intră În scenă abia În această clipă: când caracterul non-logic și non-articulat al gândirii intimiste devine un a priori al discursului. Aproprierile de tipul joycean al narațiunii sunt vizibile. De altfel, au și fost sesizate 81. Mai veche decât această prejudecată e evidența că scrisul nu se Împlinește decât printr-o funcție socială 82. Nimeni nu scrie numai pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
himeră; nu cunoștința se orientează după lucruri (cum își închipuie omul de rând) ci lucrurile se orientează după cunoștințele și însușirile spiritului nostru; noi nu cunoaștem în mod sigur din lucruri decât ceea ce am pus în ele de la început, a priori (a priori, adică cunoștința necesară și universală, care nu vine din experiență, ci din activitatea proprie a spiritului). Căci spiritul nu vine din experiență, ci din activitatea proprie a spiritului. Căci spiritul nu este o foaie nescrisă, ceva pasiv, el
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]