2,781 matches
-
limita doctrinei profesate de Biserică și au rafinat-o astfel, alții au trecut dincolo de ea, rafinînd-o din afară. Dar, asumați sau îndepărtați de instituția eclezială, ei își duceau totuși existența într-un cadru religios general împărtășit, care orienta și aspectele profane ale vieții, și atitudinea față de spectacolul lumii. Puteau risca o interpretare personală, îndrăzneață, novatoare a mesajului creștin și a sensului pe care el îl dă existenței umane. Dar interpretarea lor avea totuși loc pe fondul unei culturi religioase bine instalate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
predă întreaga libertate naturală în mâinile legislatorului care, astfel, concentrează în persoana lui autoritatea și dreptul natural al fiecărui individ. Este de la sine înțeles că Locke vorbește aici despre teoria lui Hobbes, căci "toate lucrurile indiferente, atât sacre cât și profane, sunt în întregime supuse puterii legislative și guvernului". Mai există, spune el, și o a treia cale de a constitui puterea civilă, când "toată autoritatea se presupune că vine de la Dumnezeu, dar desemnarea și numirea persoanei care deține acea putere
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
deși intelectualii închiși creează o adevărată Universitate: „Am foarte mult de învățat, de recapitulat, de ținut minte: gama heptatonică, gama pentatonică, mandalele, sutrele, ipoteza originii tamile a fenicienilor, cercetările lui sir Aurel Stein, caracterul general psihosomatic al bolilor, sacru și profan la Eliade, sacru și profan îndeobște, istoria Tibetului, Țongkapa, Sir Charles Bell, Csoma de Korossy, Lhassa lama, simbolul mantrei, Saussure și Panini în paralel, Vedanta, simbolismul templului de la Borobur, mitocondrii și ribozoame, Zamolxis și Orfeu...” Deși a cunoscut acolo și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
adevărată Universitate: „Am foarte mult de învățat, de recapitulat, de ținut minte: gama heptatonică, gama pentatonică, mandalele, sutrele, ipoteza originii tamile a fenicienilor, cercetările lui sir Aurel Stein, caracterul general psihosomatic al bolilor, sacru și profan la Eliade, sacru și profan îndeobște, istoria Tibetului, Țongkapa, Sir Charles Bell, Csoma de Korossy, Lhassa lama, simbolul mantrei, Saussure și Panini în paralel, Vedanta, simbolismul templului de la Borobur, mitocondrii și ribozoame, Zamolxis și Orfeu...” Deși a cunoscut acolo și „răutatea combinată cu prostia” care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
asemănare cu un personaj sau altul în viață este cu totul întâmplătoare și... regretabilă. Tipul nr. unu aparține, să spunem, înaltei ierarhii bancare. Este afectat, superior, distant, condescendent și iremediabil sclifosit. Agasat, mai ales, că trebuie să dea explicații unor profani, de regulă jurnaliști, în fața cărora este nevoit să se justifice. O corvoadă tot mai greu de suportat. Face mari și vizibile eforturi, din vârful buzelor, cu o voce subțire, pițigăiată, vădit plictisită, că trebuie să se adapteze la nivelul, foarte
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cărora este nevoit să se justifice. O corvoadă tot mai greu de suportat. Face mari și vizibile eforturi, din vârful buzelor, cu o voce subțire, pițigăiată, vădit plictisită, că trebuie să se adapteze la nivelul, foarte coborât, de înțelegere al profanilor. Este doar un tehnocrat de cea mai înaltă calificare. Nu stă de vorbă decât cu reprezentanți ai F.M.I., pe care încearcă, etern fără succes, să-i tapeze, prezentându-le, invariabil, situații financiare false, dar care nu mai mistifică, de mult
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cumulativ și holistic, teoria Monicăi Borș după care la Eliade nomen est omen; cu atât mai mult cu cât vorbim despre o proză fantastică al cărei obiectiv e acela de a camufla tot ce ține de mysterium tremendum sub aparență profană - adică, transpus în plan lingvistic, de a da cuvintelor o substanță simultan mai ocultă și mai semnificativă decât aceea pe care o exhibă. Astfel, analiza spectrală a numelor proprii, venită dinspre semantica interpretativă, semiotică, poetică, poate sonda uneori mai adânc
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui mitică sau profană trimite la reeditarea opoziției semnificație /vs/ lipsă de sens, a dialecticii/relației sacru/profan ("prin simplul fapt că se arată, sacrul se ascunde"), este sursă a întâlnirii cu mitul, cu miracolul, a recunoașterii sacrului în structuri profane, singura șansă a omului modern de a ieși din Istorie și de a dobândi perspectiva reală asupra existenței. În concepția lui Eliade, orice obiect poate deveni o hierofanie, poate fi învăluit, într-un anume timp și loc "în prestigiul sacralității
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
gramaticalizării: "nomina sacra vizând spre transcendență, devin, printr-un proces de golire, de formalizare, cuvinte sacrilege, apoi își pierd chiar și această relație negativă cu sacrul. Omul sfințește, consacră unele cuvinte, pe care apoi le degradează, folosindu-le în scopuri profane. Verbul devine simplă fosilă lingvistică"14. Pornind de la ideea că numele propriu acționează ca "nucleu formativ al textului literar"15, ceea ce face obiectul acestei lucrări este modul în care țesuturile limbajului generează lumea ficțională eliadescă, iar unul dintre firele recurente
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
folosind o abordare fenomenologică (semantico-hermeneutică) aceste "semne primare" sau "cuvinte prime", cum le numește Traian D. Stănciulescu 32, au pentru omul arhaic un grad înalt de motivare și deci o finalitate magică; pierderea dimensiunii sacre duce la utilizarea unui limbaj profan, cu efecte de putere diminuate. La nivel cosmic, gradul de sacralitate a cuvântului scade pe măsura îndepărtării de momentul genezei. Dacă în planul limbajului-obiect, îndepărtarea "de utilizarea cuvintelor de "putere divină"" înseamnă trecerea de la sacru la profan, în planul metalimbajului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o expresie a dialecticii dintre motivat și nemotivat. Efectele de putere ale cuvântului sunt în relație de corespondență/ directă proporționalitate cu gradul lor de motivare. De aceea, sacrul este "spațiul în care acționează în mod deplin puterea cuvântului motivat", iar profanul, "spațiul în care această putere dispare aproape cu desăvârșire, dată fiind instaurarea arbitrarietății cuvântului"47. Pornind de la clasificarea pe care o face Lucian Blaga în timp-havuz ("orizontul unor trăiri îndreptate prin excelență spre viitor"), timp-cascadă ("orizontul unor trăiri pentru care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
orizontul unor trăiri pentru care acccentul supremei valori zace pe dimensiunea trecutului") și timp-fluviu (care își are accentul pe prezentul permanent)48, Traian D. Stănciulescu vorbește de cuvântul sacru ("cascadă") constituit ca gând, proiect, semn, conceput de divinitatea creatoare, cuvântul profan ("fluviu"), de predilecție cel cu care operează ființa umană, și cuvântul sacralizat ("havuz") care valorifică germenul de sacralitate existent în cuvântul profan 49. Orizontul cuvântului sacru se caracterizează prin "prezența explicită a semnificatului", orizontul cuvântului profan prin întâietatea semnificantului, iar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de divinitatea creatoare, cuvântul profan ("fluviu"), de predilecție cel cu care operează ființa umană, și cuvântul sacralizat ("havuz") care valorifică germenul de sacralitate existent în cuvântul profan 49. Orizontul cuvântului sacru se caracterizează prin "prezența explicită a semnificatului", orizontul cuvântului profan prin întâietatea semnificantului, iar orizontul cuvântului sacralizat "se definește la intersecția planului de manifestare a cuvântului sacru cu cel al cuvântului profan"50. Așadar, etapele genezei puterii cuvântului sunt sacru → profan → sacralizat sau vrăjire → dezvrăjire → revrăjire 51. Am putea adăuga
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sacralitate existent în cuvântul profan 49. Orizontul cuvântului sacru se caracterizează prin "prezența explicită a semnificatului", orizontul cuvântului profan prin întâietatea semnificantului, iar orizontul cuvântului sacralizat "se definește la intersecția planului de manifestare a cuvântului sacru cu cel al cuvântului profan"50. Așadar, etapele genezei puterii cuvântului sunt sacru → profan → sacralizat sau vrăjire → dezvrăjire → revrăjire 51. Am putea adăuga motivare→ arbitrar→ remotivare, remotivarea fiind rezultatul efortului de resemnificare pe care îl realizează autorul-onomaturg. Dacă Platon înțelege prin nume, atât numele unui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se caracterizează prin "prezența explicită a semnificatului", orizontul cuvântului profan prin întâietatea semnificantului, iar orizontul cuvântului sacralizat "se definește la intersecția planului de manifestare a cuvântului sacru cu cel al cuvântului profan"50. Așadar, etapele genezei puterii cuvântului sunt sacru → profan → sacralizat sau vrăjire → dezvrăjire → revrăjire 51. Am putea adăuga motivare→ arbitrar→ remotivare, remotivarea fiind rezultatul efortului de resemnificare pe care îl realizează autorul-onomaturg. Dacă Platon înțelege prin nume, atât numele unui lucru (clasă de lucruri) - referința (Bedeutung) lui Frege, cât
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
personagiile" și "evenimentele" atât în viață și în istorie, cât și în universurile paralele pe care le fundează imaginația creatoare". În ce privește analogia dintre fenomenul religios și opera literară, așa cum fenomenul religios este o hierofanie - revelând sacrul într-un act/obiect profan - creația literară revelează "semnificații universale și exemplare în evenimente și personagii de toate zilele"27. Eliade a recunoscut ca "reală" "dependența unor scrieri literare de cele teoretice, și vice-versa", exemplificând cu filiația din Yoga a Secretului d-rului Honigberger, piesa Oameni
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
găsim uneori, de exemplu, în legende și balade"52). Un alt aspect care trebuie avut în vedere în tranșarea problemei este mărturisirea lui Eliade în legătură cu sursa fantasticului său, bazat pe teoria irecognoscibilității miracolului sau a camuflării sacrului în realități/acte profane, în cenușiul cotidian: "în nuvelele mele, încerc întotdeauna să camuflez fantasticul în cotidian (...) Cred că întotdeauna transistoricul este camuflat de istoric, și extraordinarul, de obișnuit"53. În însemnarea din 1 martie 1976, a Jurnalului "problema aceasta" devine o obsesie, "căci
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
recunoaștere, revelare și amintire - "cheile pentru a pătrunde și a te orienta în tumultoasa lume narativă a nuvelelor lui Eliade"60, Sorin Alexandrescu găsește fantasticul în "prezența neștiuta a Sacrului camuflată în Profan, fantastică pentru că rațiunea noastră, aparținând ea însăși Profanului, n-o mai poate integra firesc unui Cosmos Total, ci o refuză, adică o proiectează în lumea de dincolo"61. Gheorghe Glodeanu formulează "repercusiunile semnificative" ale "originalei fenomenologii a sacrului" asupra operei literare, și consideră teoria camuflării sacrului în profan
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
din ea"68. În Jurnal, Eliade făcea referire la Newton, care, ca și hermetiștii din epoca elenistică și din Renaștere, credea într-o revelație primordială, pierdută, regăsită de inițiați și transmisă camuflat, în fabule și mituri, pentru a fi inaccesibilă profanilor; Newton credea că adevăratele secrete se găsesc camuflate în textele ezoterice 69. În elementele marginale se păstrează adevăruri fundamentale: superstiția - în înțelesul etimologic, super stat, "ceea ce stă deasupra", ceea ce rămâne, se păstrează 70. "Uneori etimologiile pot salva un cuvânt restaurându
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fundamentale, metafizice (lumină și întuneric, moarte și înviere, centrul, polul etc.) și servește simbolicii și metafizicii - de conceptul de sopravivenze, care are origine "istorică", reprezintă documente referitoare la viața unui grup uman sau la istoria unei regiuni și servește științelor profane (sociologia, istoria, folclorul)72. În opera de ficțiune Eliade acordă o stăruitoare atenție codificării mesajului, povestirii netransparente; personajele lui caută "adevăruri fundamentale" în apocrife (doctorul Tătaru, din Les trois Grâces) și susțin deprinderea unui nou limbaj "în cuvintele limbii de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a cărui decodare echivalează cu recunoașterea sensului trans-istoric73. Chiar Sorin Alexandrescu, care folosește o abordare semiotică a operei eliadești (alcătuiește careuri (în sensul propus de Greimas) ale semiozei, observă neputința de a denumi semnificatul sacru care, prin numire, ar deveni profan, precum și funcția naratorului de a amâna și destrăma toți semnificații propuși pentru a evita cristalizarea unui sens sacru, pe care l-ar putea numi) afirmă că semnificatul religios "nu este secundar, ci terțiar; nu este produsul unei codificări secundare pentru că
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
e un fapt nou, iar omul societăților premoderne știa să-i facă față" învestind timpul mitic al originilor cu a cărui nostalgie trăiește, cu valoare religioasă și existențială, reactualizându-l prin mit și rit, repetând modelele cu valoare arhetipală; timpul profan este abolit periodic, regenerat, fapt care îl ajută pe omul arhaic să se apere de teroarea Istoriei. Demonstrarea unor teorii, chiar dacă nu programatică, dar evidentă în realizări, în multe din prozele sale o dovedește și tehnica utilizată în scrierile care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să mai trăiască în timpul profan și lipsit de sens pentru că el imită un arhetip divin (...) tot așa orice acțiune plină de sens săvârșită de omul arhaic, orice acțiune reală, adică orice repetare a unui gest arhetipal, suspendă durata, abolește timpul profan, participă la timpul mitic"89, "se poate spune că nimic nou nu se întâmplă în lume, căci totul nu este decât repetare a acelorași arhetipuri primordiale; această repetare, actualizând momentul mitic în care a fost revelat gestul arhetipal, menține fără
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
E. Simion (alături de faza indică, proza de tip existențialist/trăirist, romanul joycian Lumina ce se stinge și proza fantastică bazată pe simbolurile luate din folclorul românesc) definesc "o istorie în care se manifestă semnele cosmice și se prelungesc, sub înfățișări profane, semnele sacre", "o narațiune în care cititorul descoperă mituri în faptele obișnuite ale vieții", și care devine comprehensibilă printr-o lectură a semnelor, relevând simbolurile și miturile, și având ca finalitate resacralizarea universului 105. Acest tip de narațiune "definește natura
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vedea ceea ce par obiectele, ci ceea ce sunt "realmente" (în mentalitatea omului premodern): a restabili trans-semnificația hierofanică a obiectelor"65. Ideea se sprijină și pe teoria eliadescă a arhetipului celest, a modelului divin pe care îl repetă orice ritual sau gest profan; comportamentul omului arhaic demonstrează că actele umane, obiectele lumii exterioare "nu au valoare intrinsecă autonomă"66. Ele dobândesc valoare și devin reale numai prin participarea la o realitate care le transcende: "Printre atâtea pietre, o piatră devine sacră - și în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]