5,828 matches
-
picioarele n-o ajută. ― Și copiii ce fac? Întreabă Fard. Milton trebuie să aibă acum... cât... opt ani? E la numai trei metri. În vreme ce inima Desdemonei bate nebunește, Fard Muhammad Își dă jos pălăria pentru a-și dezvălui chipul. Și Profetul zâmbește. Precis că ați ghicit deja. Exact: Jimmy Zizmo. ― Mana! ― Bună, Desdemona. ― Tu! ― Dar cine? Se zgâiește la el cu ochii holbați. ― Am crezut c-ai murit, Jimmy! În mașină. În lac. ― Jimmy a murit. ― Dar tu ești Jimmy. Spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bunicul meu din partea mamei, se Întorsese În nicăieriul de unde venise. Cât despre Desdemona, se prea poate ca Întâlnirea ei cu Fard să fi contribuit la decizia drastică pe care a luat-o cam tot pe atunci. Nu mult după dispariția Profetului, bunica mea a suferit o intervenție medicală destul de nouă. Un chirurg i-a făcut două incizii sub buric. Întinzând țesuturile și mușchii pentru a dezvălui circuitul tuburilor falopiene, i l-a legat pe fiecare cu un nod și la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-l Întrebăm pe Tiresias al nostru. Și se Întoarse spre mine. V-ați fi așteptat la altcineva? Nu dacă Obiectul Obscur era perfectă pentru a juca rolul surorii răzbunătoare, era de la sine Înțeles că eu aveam să-l joc pe profetul bătrân și orb. Părul meu sălbatic sugera clarviziunea. Poziția mea Încovoiată mă făcea să par gârbovit de ani. Vocea mea pe jumătate schimbată avea o calitate dematerializată, atinsă de har. De asemenea, Tiresias fusese femeie, desigur. Dar pe atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
șuieră pe neașteptate cu o lucire haină în ochi. — Sunt sigură că au găsit o modalitate să comunice. Vipsania simte privirea întrebătoare a Antoniei îndreptată asupra lor. Răbufnește, agasată: Eu nu sunt ghicitoare în stele, dacă asta îți închipui. Nici profet. Suspină încet: Ceea ce disting sunt doar umbre. Luată din scurt, Agrippina se încovoaie și-și sprijină capul de umărul ei. — Recepționez doar mai mulți stimuli din lumea exterioară decât voi ceilalți, glăsuiește în surdină Vipsania. O respinge cu palma. Atât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ale aceluiași ansamblu. Deși cele cinci personaje sunt diferite în gândire în anumite situații, datorită concepțiilor imprimate în personalitățile lor, ele se armonizează ca și tot unitar, grație faptului ca fac parte din aceeași clasă, primesc „botezul” de la Harap-Alb, simbolizează profeți, ce prevestesc viitorul, și au funcții bine stabilite de adjuvanți în basm. Astfel, uriașii din opera lui Ion Creangă, portretizați sumar, cu nume cu sonoritate (Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări Lăți-Lungilă) și cu capacități extrasenzoriale, sunt mărci ale utilizării comicului
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
durerea lor mugindă, Gândirile de foc. Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere, Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor, Căci mie mi-a dat soarta amara mângâiere O piatră să ador. Murindului speranța, turbării răzbunarea, Profetului blestemul, credinței Dumnezeu, La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea, Nimic, nimica eu. Nimica, doar icoana-ți care mă învenină, Nimic, doar suvenirea surâsului tău lin Nimic decât o rază din fața ta senină, Din ochiul tău senin. {EminescuOpI 21
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ucisă de orgie Și putredă de spasmuri, și arsă de beție, Și seacă de amor. O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite, În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite De sânge putrezit; Că-n veci nu se va teme Profetul vre o dată De brațele slăbite, puterea leșinată A junelui cănit. Ce am de-alege oare în seaca-vă ființă? Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi miță, O, oameni morți de vii! Să vă admir curajul în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lui voce ruginită, Rumpe coarde de aramă cu o mână amorțită, Chiamă piatra să învie ca și miticul poet, Smulge munților durerea, brazilor destinul spune Și bogat în sărăcia-i ca un astru el apune, Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet. Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne, Căci pe mucedele pagini stau domniile române, Scrise de mâna cea veche a-nvățaților mireni; Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute, Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorâte, Ce-arătau faptele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Eschișer. Și privește trist la casa Șeihului Edebali; După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zâmbește, mlădioasă ca o creangă de alun; E a Șeihului copilă, e frumoasa Malcatun. Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet, Că pe-o clipă se-nălțase chiar în raiu la Mohamet, Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naște, Ai căruia ani și margini numai cerul le cunoaște. Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește, An cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aerul era rece. Privindu-i pe japonezi înaintând tăcuți, o durere de nespus în care se amestecau vinovăția și remușcarea îmi chinuia sufletul. Chipurile lor de nepătruns mă mâhneau și mai tare. Mi se părea chiar că eram unul dintre profeții mincinoși ai lui Israel care-și purta poporul într-o călătorie fără de țintă și fără de sfârșit. Chiar dacă ajungeam la Roma, nu eram încredințat că Sfântul Scaun avea într-adevăr să ne primească sau că rugămințile noastre aveau să fie ascultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o imagine diferită a maestrului. - Pentru dumneavoastră ce a însemnat existența Maestrului Asahara? Într-un cuvânt v-a fost guru, mentor? Am impresia că fiecare credincios are o altă imagine. Pentru mine Maestrul a fost un lider spiritual. Nu un profet, ci o persoană care ar fi știut să elimine orice îndoială în legătură cu credința budistă. Știa să interpreteze. Oricât ai încerca să pătrunzi scripturile vechi, nu reușești. Dacă ești autodidact, nu spun că te poți considera un lup singuratic, dar ajungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acces, acum devenise o sală de coșmar, fără nici o scăpare. Majoritatea celor din boxa acuzaților își pierduseră încrederea în acela care fusese gurul Asahara Shōkō. În cele din urmă, liderul pe care îl veneraseră s-a dovedit a fi un profet fals și au înțeles că au fost manipulați de dorințele lui diabolice. Faptul că ordinele pe care le-au urmat au dus la comiterea unor crime oribile împotriva umanității i-a făcut să mediteze bine asupra acestui aspect și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pădure, urca o bătrână cărând în spinare o legătură de vreascuri. Nu aveau habar unul de celălalt, cu toate că erau foarte aproape. Bătrânul se juca, aproximând timpul și locul unde cei doi urma să se întâlnească. Vru să strige ca un profet, să anunțe evenimentul cu o clipă înainte de producerea lui, dar era inutil. Rămânea unicul posesor al acestui umil secret. Când țăranul cu carul cu boi întâlni în fine bătrâna cu vreascuri, se opriră față în față și schimbară câteva vorbe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
corespondența sa sunt elocvente în această privință. Cunoaște deopotrivă unele pagini ale lui Nietzsche, felul în care acesta devine martor al fenomenului numit 188 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 195. nihilism. Doar că nihilismul, între timp, a cunoscut și destui profeți populari, expuneri naive sau vulgare. În acest sens, revenirea la unele pagini mai vechi poate valora în felul unei terapii. Ea poate inspira o replică - discretă, însă sesizabilă - față de noua vulgată apocaliptică. În consecință, nici urmă de emfază existențialistă în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fi redusă la o alegorie. Însă cred că ar putea fi citită ca și cum ar face un pas către o experiență de felul celei religioase. Cititorul ce așteaptă să întrevadă subtextul povestirii ar pu tea crede și altceva. Inspirat de noii profeți ai nimicului, ar putea crede că omul de la țară întâlnește în cele din urmă vidul legii, nimicul ei ca atare. Are în față vanitatea ei desăvârșită, vegheată dintotdeauna de credința celor care o caută și de puterea celor care o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dur, când cu finețe: Nu-s ce sunt și sunt ce nu-s. Am ajuns din întâmplare Într-un cerc de coconet, Care mă socoate mare Și istoric, și poet. Dar eu strig cât pot de tare, Fiind propriul meu profet, Sub un semn de exclamare: Nu-s istoric, nici poet! Doar mâzgâlitor de foaie Sub impuls de fals talent Când sunt singur în odaie, Fără de echivalent. Mâine, poate, nici atâta, Tot mai mic la decăzut; Chiar și muza coborât-a
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
corespondența sa sunt elocvente în această privință. Cunoaște deopotrivă unele pagini ale lui Nietzsche, felul în care acesta devine martor al fenomenului numit 188 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 195. nihilism. Doar că nihilismul, între timp, a cunoscut și destui profeți populari, expuneri naive sau vulgare. În acest sens, revenirea la unele pagini mai vechi poate valora în felul unei terapii. Ea poate inspira o replică - discretă, însă sesizabilă - față de noua vulgată apocaliptică. În consecință, nici urmă de emfază existențialistă în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fi redusă la o alegorie. Însă cred că ar putea fi citită ca și cum ar face un pas către o experiență de felul celei religioase. Cititorul ce așteaptă să întrevadă subtextul povestirii ar pu tea crede și altceva. Inspirat de noii profeți ai nimicului, ar putea crede că omul de la țară întâlnește în cele din urmă vidul legii, nimicul ei ca atare. Are în față vanitatea ei desăvârșită, vegheată dintotdeauna de credința celor care o caută și de puterea celor care o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
deplină a Ființei. Revelațiile sacralității cosmice sânt într-un fel niște revelații primordiale, pentru că au loc în trecutul religios cel mai îndepărtat al omenirii, iar înnoirile aduse mai târziu de Istorie n-au izbutit să le abolească. Terra Mater Un profet indian, Smohalla, șeful tribului wanapum, nu voia să lucreze pământul, considerând că este un păcat să rănești, să tai, să sfârteci ori să zgârii trupul "mamei noastre a tuturor" prin muncile agricole. Și adăuga: Îmi cereți să ar ogorul? Mă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la sân tot ceea ce există... Tu poți da viață muritorilor, și tot tu le-o poți lua..." În Choeforele (127-128), Eschil slăvește la rândul lui Pământul care "zămislește toate ființele, le hrănește și le primește apoi din nou sămânța roditoare". Profetul Smohalla nu ne spune cum anume s-au născut oamenii din Mama telurică. Unele mituri americane ne arată însă cum s-au petrecut lucrurile la început, in illo tempore: primii oameni au trăit o vreme în pântecele Mamei lor, adică
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pădure, urca o bătrână cărând în spinare o legătură de vreascuri. Nu aveau habar unul de celălalt, cu toate că erau foarte aproape. Bătrânul se juca, aproximând timpul și locul unde cei doi urma să se întâlnească. Vru să strige ca un profet, să anunțe evenimentul cu o clipă înainte de producerea lui, dar era inutil. Rămânea unicul posesor al acestui umil secret. Când țăranul cu carul cu boi întâlni în fine bătrâna cu vreascuri, se opriră față în față și schimbară câteva vorbe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nou să se convingă de autenticitatea documentului - la Spitalul de neuropsihiatrie...!!” Muncitorii protestară, comentând, vociferând. Tony Pavone le făcu semn să fie liniște. Preciză. „Atunci când omul mai are zile de trăit, trăiește...!! Nando interveni. „Prieteni, doresc să nu fiu un profet mincinos insă, intuiția mea Îmi șoptește ceva incredibil. Prietenul nostru, bunul nostru șef, inginerul Tony Pavone ne va părăsi definitiv. Mi-e teamă București-ul, orașul său natal - va avea o influență decisivă de-a rămâne acolo. Dacă are această
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
secunde, a fost o mică glumă pe lângă ce are să urmeze...Însăși „Profeții Antichității”, au stabilit cu precizie acest cutremur de pămând, mai făcând precizarea: să ne rugăm oameni buni, planeta noastră nu va mai apucă anul două mii...!!” În jurul acestui stupid profet de ocazie, care vestea convingător sfârșitul vieții pe acestă planetă, se adunară În jurul lui o mulțime de oameni În special femei și copii, crezând, chiar acum, În momentul de față va fi sfârșitul lumii, căzând În genunchi plângând, făcând semnul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În plus: sticlele numeroase de vin golite În care unele pe jumătate consumate Își risipea restul conținutului pe sub masă, În timp ce Mingoti așezat În scaun confortabil, picior peste picior, Încerca să dădăcească interlocutorii. “Uitați-vă la mine...! Mare minune să fiu profet mincinos dar, vă asigur eu, are să scape nesuferitul de Tony Pavone!!” Amețit de băutură,Maiorul Huzum holbă ochii la el. “Nu vorbi prostii colega...! Maistrul gândește acționând cu o așa precizie Încât salvare nu există...!!” Mingoti făcu din nou plinul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gâdili dosul cu pene frumoase de gând profund. — Absolut. — Și totuși, domnule Sammler, să ai influență și putere. Sau pur și simplu să confrunți falsul cu lucrul adevărat. Ar trebui să condamni New Yorkul. Ar trebui să vorbești ca un profet, ca de pe altă lume. Ar trebui folosită televiziunea. Folosită de noi - și s-ar putea să-ți placă să ieși din izolare. — Am făcut asta la Columbia ieri, Feffer, am ieșit din izolare. M-ai făcut deja om de spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]