3,076 matches
-
în Europa, în special ambiția Franței, condusă de cardinalul Richelieu, de a se profila pe plan european în detrimentul Imperiului romano-german și puterii Habsburgilor. Astfel, regatul Franței, prin subsidii financiare și sprijin moral, a încurajat și amplificat resentimentele antiimperiale ale principilor protestanți germani. Aceștia, sub conducerea principelui elector Frederic al IV-lea al Palatinatului, au pus pe picioare, în anul 1608, Uniunea Protestantă, în sprijinul căreia au intervenit militar, pe parcursul războiului, Franța, Olanda, Danemarca, Suedia - cu regele Gustav Adolf și Transilvania. De
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
puterii Habsburgilor. Astfel, regatul Franței, prin subsidii financiare și sprijin moral, a încurajat și amplificat resentimentele antiimperiale ale principilor protestanți germani. Aceștia, sub conducerea principelui elector Frederic al IV-lea al Palatinatului, au pus pe picioare, în anul 1608, Uniunea Protestantă, în sprijinul căreia au intervenit militar, pe parcursul războiului, Franța, Olanda, Danemarca, Suedia - cu regele Gustav Adolf și Transilvania. De partea cealaltă, principele elector Maximilian I de Bavaria a organizat, în anul 1609, coaliția intitulată Liga Catolică, proimperială. Războiul a fost
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
reprezentanți ai împăratului și notarul acestora au fost aruncați pe fereastră ("defenestrați") de stările cehe nemulțumite. Aceasta a fost scânteia începerii războiului care a urmat. Frederic al V-lea ("Regele de o iarnă"), cel care a fost ales de stările protestante de la Praga ca rege al Boemiei, în ciuda împotrivirii reprezentanților imperiali (care au fost aruncați pe fereastră, dar au supraviețuit), nu s-a putut menține la putere decât până în anul 1620. În Bătălia de la Muntele Alb (Bila Hora), armatele stărilor protestante
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
protestante de la Praga ca rege al Boemiei, în ciuda împotrivirii reprezentanților imperiali (care au fost aruncați pe fereastră, dar au supraviețuit), nu s-a putut menține la putere decât până în anul 1620. În Bătălia de la Muntele Alb (Bila Hora), armatele stărilor protestante cehe, aflate sub conducerea lui Frederic al V-lea, au fost înfrânte de trupele imperiale comandate de generalul Johann von Tilly și Wallenstein. Astfel, Frederic al V-lea a fost nevoit să fugă în Olanda, iar împăratul Ferdinand al II
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
și epidemiile au dus la dispariția aproape totală a populației din regiunile implicate în război. În sudul Germaniei numai o treime din populație a supraviețuit acestui război nimicitor, fiind necesar mai mult de un secol pentru refacerea pierderilor provocate. Reforma protestantă, inițiată în 1517 de Martin Luther, divide cea mai mare parte a Europei Occidentale în două tabere: catolici și protestanți. Războiul a început ca un conflict religios, de felul celor din Franța sau din Țările de Jos, numai că a
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
și Catalonia, alimentând, astfel, focare de revoltă împotriva Spaniei. Din cauza ostilității Imperiului habsburgic față de protestanții cehi, românii din Moravia au luptat alături de cehi împotriva Imperiului în războiul de 30 de ani. Au luptat în acel timp alături de danezii și suedezii protestanți având centrul rezistenței la Vsetín în Vlahia Moravă. Generalul Wallenstein a condus cele mai multe acțiuni militare împotriva acestor români. Imperialii au reușind să-i înfrângă în 1644. După această dată, imperialii au executat sute de români și au ars Vsetín-ul și
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
libertatea religioasă pentru care luptaseră. În schimb, acolo unde Habsburgii erau stăpâni, s-a impus, în continuare, catolicismul cel mai intolerant. Opera distrugătoare a războiului a adus Germaniei îndelungate suferințe și i-a schimbat, parțial, harta politică. A asigurat cultelor protestante libertatea pe care Habsburgii le-o refuzau, dar a stors de vlagă țara și a creat trei poli de concentrare a forțelor pentru viitor: Austria, Bavaria și Brandenburg-Prusia.
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
și „Praznicul Bisericii”, este serbarea din ziua patronului Bisericii, de obicei un Sfânt din calendarul ortodox sau catolic, de diferite rituri. Într-o oarecare măsură, acest tip de venerație este împărtășit și de anglicani. Cea mai mare parte a cultelor protestante resping această practică. La sârbii ortodocși, există și un sfânt patron al familiei, sărbătorit potrivit calendarului iulian. Această tradiție este denumită "slava". Cuvântul „"hram"” provine din limba slavonă și înseamnă „"casă"”. După tradiția Bisericilor Ortodoxă și Catolică, fiecare biserică în
Hram () [Corola-website/Science/303558_a_304887]
-
crescut. Abații de la Melk au fost însărcinați cu realizarea de inspecții, călugării săi fiind numiți stareți ai mai multor mănăstiri din Austria și sudul Germaniei. O mare parte din „manuscrisele de la Melk” datează din această perioadă. Ca urmare a Reformei protestante și mai ales a creșterii amenințării turcești, viața intelectuală a mănăstirii a început să decadă. Melk nu a dispărut definitiv grație intervențiilor suveranilor Austriei. Impulsul care a condus la refacerea vieții spirituale a fost sosirea la Melk a unui grup
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
(n. 4 aprilie 1891, comuna Slașoma, județul Mehedinți - d. 1975, Elveția) a fost ierodiacon și autor al unei traduceri în limba română a Bibliei, publicată în 1921, traducere care este în prezent cea mai răspândită traducere în rândul confesiunilor protestante (inclusiv cele neoprotestante). Această traducere nu este însă aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, deoarece Cornilescu a părăsit Biserica Ortodoxă, fiind unul dintre fondatorii Bisericii Evanghelice Române. Notorietatea acestei versiuni, foarte apreciată, se explică prin numărul mare de
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
Una dintre ramurile anabaptismului european a fost "sabatarianismul", ai cărui apostoli au fost Oswald Glait († 1546, Germania) și Andreas Fischer (c. 1480-1540, Cehia), care au murit ca martiri, condamnați ca „inovatori”. Sabatarianismul lor a trezit prejudecăți puternice și în cadrul frăției protestante. Diverși reformatori și teologi protestanți, au scris împotriva doctrinei sabatului, în timp ce Glait, Fischer și alții au scris în apărarea Sabatului.
Anabaptism () [Corola-website/Science/303654_a_304983]
-
a fost "sabatarianismul", ai cărui apostoli au fost Oswald Glait († 1546, Germania) și Andreas Fischer (c. 1480-1540, Cehia), care au murit ca martiri, condamnați ca „inovatori”. Sabatarianismul lor a trezit prejudecăți puternice și în cadrul frăției protestante. Diverși reformatori și teologi protestanți, au scris împotriva doctrinei sabatului, în timp ce Glait, Fischer și alții au scris în apărarea Sabatului.
Anabaptism () [Corola-website/Science/303654_a_304983]
-
Huldrych (sau Ulrich/Ulricht) Zwingli (n. 1 ianuarie 1484 - d. 11 octombrie 1531) a fost conducătorul Reformei Protestante în Elveția și întemeietor al Bisericilor Reformate (de confesiune helvetică). Independent de Luther, care era "doctor biblicus", Zwingli a ajuns la concluzii similare, prin studierea Scripturilor din punctul de vedere al unui cărturar umanist. Zwingli s-a născut la Wildhaus
Huldrych Zwingli () [Corola-website/Science/303656_a_304985]
-
aceeași mișcare, din , datorită unor elemente comune de doctrină sau practică. Ceea ce le separa, însă, era mult mai pertinent decât ceea ce le asemăna. Întregii Reforme radicale i-a fost dat, eronat și peiorativ, apelativul de Anabaptism de către polemiștii Catolici și Protestanți. Cercetarea modernă a reușit o diferențiere a taberelor care compuneau împreună Reforma radicală. George H. Williams împarte radicalii în trei mari grupări distincte: Spiritualiști, Anabaptiști (re-botezători) și Raționaliști evanghelici. Spiritualiștii au fost împărțiți la rândul lor în raționali (Sebastian Franck
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
fost foarte răspândiți în Germania. Aripa revoluționară a Spiritualiștilor, condusă de Thomas Munzer și Andreas Carlstadt a condus Războiul Țărănimii din 1524-25, în urma căruia peste 100.000 de țărani au fost uciși de armatele nobiliare, cu concursul liderilor catolici și protestanți ai Germaniei. Anabaptiștii au reprezentat cea mai semnificativă parte a Reformei radicale. Au cunoscut un mare succes în toate zonele în care disidența medievală (Waldenzi, Picarzi, Husiți, etc.) a slăbit puterea papală. Erau larg răspândiți în Țările de Jos, Germania
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
Biserica Piariștilor, cunoscută inițial ca Biserica Iezuiților din Cluj, respectiv ca Biserica Universității, situată pe strada Universității nr. 5, cu hramul Sfânta Treime, este prima biserică catolică edificată în Transilvania după Reforma Protestantă, totodată primul edificiu ecleziastic în stil baroc din provincie. Biserica a constituit un ansamblu arhitectonic cu colegiul academic iezuit, pe locul căruia se află astăzi clădirea centrală a Universității Babeș-Bolyai. Lăcașul de cult prezintă un contrast puternic între o arhitectură
Biserica Piariștilor din Cluj () [Corola-website/Science/303672_a_305001]
-
Schaffhausen folosește de asmenea o mare parte din electricitatea de la Rheinau. Schaffhausen este de asemenea un nod feroviar important cu trenuri din Elveția și Germania. În 2002 cantonul avea 73 400 de locuitori, majoritatea vorbitori de germană și de religie protestantă.
Cantonul Schaffhausen () [Corola-website/Science/303688_a_305017]
-
întreprins o a doua călătorie cu Farel la Worms, via Strasbourg, pentru a mijloci la prinții evanghelici ai Imperiului în favoarea fraților persecutați la Paris. Cu Melanchthon și alți teologi adunați la Colocviul de la Worms, Beza a discutat unirea tuturor creștinilor protestanți, dar această propunere a fost respinsă hotărât de Zürich și Berna. Știri mincinoase ajungând la urechile prinților germani, cum că ostilitățile din Franța împotriva hughenoților încetaseră, nu a fost trimisă nici o solie la curtea Franței, iar Beza a întreprins o
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
14 zile când a fost chemat încă o dată la Orléans de D'Andelot. Campania a avut mai mult succes, însă publicarea Edictului de pacificare acceptat de Condé (12 martie 1563) l-a umplut cu oroare pe Beza și întreaga Franță protestantă. Pentru douăzeci și patru de luni, Beza fusese absent din Geneva, și intersele academiei și bisericii de acolo, precum și în special starea de sănătate a lui Calvin, făceau necesară întoarcerea sa, neexistând nimeni altcineva care să ia locul reformatorului, incapabil să mai
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
ul este unul dintre cele trei mari curente existente, în prezent, în creștinism. Termenul „protestant” reprezintă o noțiune generică pentru diverse confesiuni, organizate după ideologii creștine și având structuri ecleziastice proprii. În general, prin confesiuni protestante se înțeleg acele culte care își au rădăcina istorică în reforma religiei romano-catolice, inițiată de Martin Luther, la începutul secolului al XVI-lea. Una din definițiile sale cel mai frecvent repetate este următoarea: „ul reprezintă toate confesiunile creștine care nu
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
au rădăcina istorică în reforma religiei romano-catolice, inițiată de Martin Luther, la începutul secolului al XVI-lea. Una din definițiile sale cel mai frecvent repetate este următoarea: „ul reprezintă toate confesiunile creștine care nu sunt nici catolice, nici creștin-ortodoxe”. Teologia protestantă a dus la importante diviziuni interne, caracterizate în comun prin separarea acestora de catolicism și Papalitate. În cadrul protestantismului există diferite biserici, printre care luteranismul, Anabaptismul, calvinismul, unitarianismul, anglicanismul, prezbiterianismul, , dar și bisericile neoprotestante cum sunt adventismul,baptismul penticostalismul și altele
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
structuri ecleziastice diferite. Începând din secolul al XVII-lea, din sânul celor două confesiuni s-au desprins alte grupuri care, în funcție de specificitățile naționale, respectiv de diferitele interpretări ale unor teze, au înființat noi confesiuni. O latură comună a tuturor confesiunilor protestante și neoprotestante constă în negarea și respingerea totală a principiilor teologice și teozofice ale catolicismului. Protestantismul consideră, ca falsă teza infailibilității și caracterul de unic mântuitor al Bisericii Catolice, de asemenea neagă importanța invocării și cultul Fecioarei Maria și al
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
nu recunoaște sistemul celor șapte sacramente ale confesiunilor catolice și ortodoxe, considerând că există numai două sacramente: Botezul și Împărtășania. Neagă învățăturile despre purgatoriu, valoarea sacrificiului, al hramurilor și pomenelilor, al absolvirii generale, al meritului faptelor bune. Cele 5 „sola” protestante sunt: Confesiunile neoprotestante creștine pe actualul teritoriu al României au luat naștere în marea lor majoritate în secolul XIX provenind dinspre SUA și Europa Occidentală, fiind, inițial, curente religioase în cadrul marilor culte protestante, apoi biserici protestante de sine stătătoare. Ele
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
al meritului faptelor bune. Cele 5 „sola” protestante sunt: Confesiunile neoprotestante creștine pe actualul teritoriu al României au luat naștere în marea lor majoritate în secolul XIX provenind dinspre SUA și Europa Occidentală, fiind, inițial, curente religioase în cadrul marilor culte protestante, apoi biserici protestante de sine stătătoare. Ele s-au răspândit apoi cu repeziciune în toată lumea, având evident un oarecare succes în mediile creștine, dar mai ales în cele necreștine, reușind să creștineze un mare număr de păgâni din lumea budistă
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
bune. Cele 5 „sola” protestante sunt: Confesiunile neoprotestante creștine pe actualul teritoriu al României au luat naștere în marea lor majoritate în secolul XIX provenind dinspre SUA și Europa Occidentală, fiind, inițial, curente religioase în cadrul marilor culte protestante, apoi biserici protestante de sine stătătoare. Ele s-au răspândit apoi cu repeziciune în toată lumea, având evident un oarecare succes în mediile creștine, dar mai ales în cele necreștine, reușind să creștineze un mare număr de păgâni din lumea budistă, din lumea musulmană
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]