37,224 matches
-
împotriva cărții. Iată scurtul comentariu, minimalizator: " Din loc în loc, descrieri anatomice ușor poetizate, altminteri foarte exacte." Și iată acum pasajul din cartea lui Mircea Cărtărescu, care, departe de a cuprinde "descrieri anatomice ușor poetizate", ridică anatomia din "noroiul greu al prozei", o transfigurează (autorul având printre altele și meritul de a realiza această transfigurare prin folosirea inspirată a limbajului științific): " Apoi, muzica, asemenea unor unde peristaltice de azur, cobora de-a lungul jugularelor, invada canalele limfatice, se iriza în pachetele fusiforme
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
apropie, își descopăr genunchii sau coatele, dar niciodată concomitent căci rănile sînt uneori incandescente, amenințînd să incendieze piramidele din apropiere clădite din pantofi albi" (Pantofii albi). Uneori eliberarea are loc printr-un sarcasm ce, utilizînd exuberanța expresivă, denunță înrobirea existențială, "proza", monotonia și, nu în ultimul rînd, absurdul viețuirii noastre: " Am în pat toate zgomotele zilei, utile/ în cuib mai sîngeră doar tricoul ciclistului tată/ dorința perversă de a trece neapărat prin plămîni/ pumnii mici ai lui George/ reclamă în care
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
Amîndouă cheltuiesc în contul statului român. Îi cumpără cadouri grele și fiicei unui demnitar francez cu care se împrieteniseră,... c'etait trés moldave!... După aproape o jumătate de secol, dacă nu și mai mult, cînd Georgeta Cancicov se apucase de proză, o proză foarte spirituală, după ce făcuse un timp cizmărie, punînd flecuri la pantofii eleganți ai fostelor prietene, îmbătrînite și ele și devastate de noul regim comunist,... într-o dimineață, devreme, pe Calea Victoriei, în urma unor alegeri la Uniunea Scriitorilor terminate a
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
în contul statului român. Îi cumpără cadouri grele și fiicei unui demnitar francez cu care se împrieteniseră,... c'etait trés moldave!... După aproape o jumătate de secol, dacă nu și mai mult, cînd Georgeta Cancicov se apucase de proză, o proză foarte spirituală, după ce făcuse un timp cizmărie, punînd flecuri la pantofii eleganți ai fostelor prietene, îmbătrînite și ele și devastate de noul regim comunist,... într-o dimineață, devreme, pe Calea Victoriei, în urma unor alegeri la Uniunea Scriitorilor terminate a doua zi
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
o piatră/ pe care apele au spălat toate liniile./ îngenunchez în mlaștină,/ căutându-mă în începuturi/ și dincolo de ele./ Numai mormolocii/ îmi alunecă printre degete/ și mi-e frică de propria-mi atingere/ ca de veșnicie." (Oglinda) Alunecarea rapidă din proza vieții în metafizică este acrobația poetică pe care Nora Iuga o practică și în prezent, cu o siguranță uimitoare. Iată ca exemplu un scurt poem din volumul Spitalul manechinelor publicat în 1998: "un măr/ un cuțit/ mâna mea corupe materia
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
zelos și nu se mai poate opri. Pierderea de sub control a dimensiunilor lucrării s-a produs odată cu abordarea perioadei postbelice. Motivul - explică Ion Rotaru într-o derutantă introducere - îl constituie cantitatea covârșitoare a cărților de literatură (poezie, mai ales poezie, proză, dramaturgie, memorialistică, eseistică sau/și critică) apărute în acest răstimp șperioada de după război, n.n.ț și continuând să apară, sub ochii noștri, chiar acum, vertiginos, imposibil de controlat bibliograficește." Istoricul literar este de părere că, din toată literatura română contemporană
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
Nicolae Manolescu Arghezianismul este, înainte de toate, în proză, ca și în poezie, un stil. Recitesc Manualul de morală practică, ediția de la Albatros, 1997, care o reia întocmai pe aceea ieșeană de la Pygmalion, 1946, și nu contenesc să mă uimesc de cîtă strălucire țîșnește din opacitatea limbii lui Arghezi
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
două versuri liniștit narative. Iar în prologul la poemul sonoritățile cavernoase și horcăiturile vor fi fost auzite doar de ingeniosul lor comentator. Din cele 9 versuri ale Prologului, două ne aruncă în față o găleată de apă rece - adica de proza versificata și retorica: Când râii fac planuri cum au a reține/ în barbare lanțuri popolul gemând." Cinci alte versuri schițează un peisaj convențional gotic, abundent în Occidentul european cu câteva decenii înainte de Bolintineanu (1819 ori 1825-1872). Iar ultimele două stihuri
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Erau numai potrivite din sare ca să nu fie amare și nici să nu pară prea fade." (28) Kawabata nu folosește nici artificii de construcție speciale. Cele nouă capitole au fiecare titluri oarecum poetice, pot fi citite autonom ca poeme în proză. Perspectiva se schimbă alternativ dinspre personajul masculin (Oki sau Tichiro) înspre cel feminin (Otoko sau Keiko), totul la persoana a treia pe un fundal de analiză psihologică nesofisticată. Trăirile personajelor n-au nimic senzațional, iar autorul nu se ferește pe
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
hard", Daniel Pișcu, care a debutat la cenaclul "lunediștilor" condus de Nicolae Manolescu, își surprinde publicul în recenta sa publicație Mă chemau păsările (Editura Augusta, Timișoara, 1999) cu o voce simetric opusă nonconformismului din scrierile anterioare. Îndreptându-și interesul asupra prozei, Daniel Pișcu își pune masca unui adolescent, Ciprian, care-și scrie "Povestea de iubire" (cum ne anunță și subtitlul cărții) și încearcă să creeze iluzia naivității și prospețimii unei scriituri care se caută încă pe sine: "zburasem din floare în
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
poetului care explorează limitele limbajului și jocul halucinant al realităților. O carte indecisă parcă între tentația unei narațiuni "inocente" în cheie realistă și o compoziție kitsch a realității, Mă chemau păsările trezește cu siguranță interesul cititorului pentru opțiunile viitoare din proza lui Daniel Pișcu. Daniel Pișcu, Mă chemau păsările, Ed. Augusta, Timișoara, 1999, 72 p., f. preț.
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
naționale și suflul universal. Unul din literații ei, Harry Mulisch, spunea că Olanda este singura țară care va reuși să se învecineze pe uscat cu Anglia, fără să poarte război cu Albionul... Dar să revin la literatură, mai ales la proza Margrietei de Moor, care fascinează tocmai printr-o calitate pe care aș denumi-o ambiguitatea transparenței. Ciudat mi se pare, deși această observație nu are nici un impact asupra receptării scrierilor ei, că și contactul personal cu autoarea generează, în pofida stabilirii
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
Dar îmi asum această vină fiindcă mă interesează analogiile dintre muzică și literatură, care sunt uzuale în poetică și în teoria literaturii. Este, de altfel, foarte cunoscut rolul constrîngător al disciplinei muzicale în poezie mai ales, mai puțin poate în proză. În acest domeniu exemplul cel mai ilustru și la îndemînă îl oferă Proust: prin mica arie a lui Vinteuil el a conferit însă și profunzime analogiei. Și acum să investigăm romanele dvs. Cine le-a citit a constatat de îndată
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
Nu mi se pare așadar important dacă numărul cititorilor este sau nu mare. R.B.: Ce mesaj poate Olanda adresa prin scriitorii ei restului țărilor europene? Între spiritualitatea literară germană și cea olandeză există unele asemănări. Personal cred că există în proza literară olandeză contemporană o anumită transparență (de pildă în romanul autoarei Connie Palmen, Legile), un curaj de a privi situația în față și totuși o grijă de a nu neglija poeticitatea vieții cotidiene. În afară de aceasta nu există nici un fel de
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
insist asupra acestui adevăr: un străin stîrnește ură în jurul lui. În romanul, despre care vorbim, consecința tăcerii eroinei este moartea. Prima mea carte este romanul vocii care tace. Virtuosul este romanul vocii care cîntă, iar a treia carte - culegerea de proze scurte Așadar visez... este cartea vocii care povestește. În toate cele 15 povestiri este vorba despre literatură, care deține un rol dominant atunci cînd se raportează la realitate, lucru despre care am vorbit deja. R.B.: De ce scriitorii olandezi sunt acum
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
pereți și o hartă... R. B.: ...și fereastra spre exterior. Să ne întoarcem însă la cărți. Conform opiniei dvs., scrierea ca și lectura unei cărți nu este doar o afacere a intelectualului; ele reclamă și o anumită naturalețe, nonșalanță. Totuși proza dvs. este foarte precis elaborată, asemenea structurilor unei compoziții muzicale. Iată doar un exemplu: Magda, eroina din Mai întîi cenușiu, apoi alb, apoi albastru, este o străină, cu adevărat o străină, în sat. Mama ei era cehă, tatăl german de
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
Ce critică poetul? Critică emfaza poeziei, stilul sentențios, tendința de a înnobila mecanic existența. Să nu uităm că în deceniul patru, pe care tocmai îl traversase, poezia românească se poetizase la maximum, devenise cu totul și cu totul altceva decât proza. Geo Dumitrescu ia distanță față de această modă. De fapt, ia distanță față de orice modă.( Așa se și explică de ce poezia sa nu se demodează odată cu trecerea anilor, ajungând să se combine congruent până și cu poezia optzecistă.) Enunțurilor lapidare și
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
preocupat de conținutul și forma poeziei române, de limba ziarelor, de funcționalitatea instituțiilor și formelor culturii, forme ce nu corespundeau fondului național. În 1872, criticul publică în Convorbiri literare un studiu de constatări pozitive, intitulat Direcția nouă în poezia și proza română. În acest studiu, Maiorescu îl citează pe Eminescu după Alecsandri: "...în fine poet, poet în toată puterea cuvîntului", avînd "farmecul limbajului". În schimb, tabloul într-un act în versuri Uă noapte pe ruinele Tîrgoviștei de P. Grădișteanu, care conținea
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
de atît suspens epic, pînă la Focșani, cufundați cu toții în acest ghicit, în istoria palpitantă a monezii romane. Era ca un mic roman vorbit, și nimeni nu povestea, din cîți povestitori am auzit, ca autorul Marei Epici. El avea pentru proză și pentru prozatori o admirație sinceră, copilăroasă, - cum, dom'le, să stai pe scaun și să înșiri pagini după pagini, fără chestii, fără acțibilduri, metaforèle, așa, - cu vorbe de toate zilele și p-ormă cînd le citești, să rîzi, ori
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
întîmpla să fii prozator, te ajuta să-ți îndrepți spinarea și să crezi și mai mult în ceea ce el, - în uriașa sa generozitate - invidia, ca un zeu stăpîn pe orice sentiment. Și iată, scris de mîna sa, acest fragment de proză: A fi conectat... care, în istoria literaturii noastre, peste zeci și zeci de ani, se va alătura în mod firesc celeilalte Tentative, a Sărmanului Dionis... Ce viață și ce vervă ideatică și lexicală în bezmetica înfruntare gherieră a neprețuitelor pagini
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
trăsura decît pe cel ce se afla în ea. " Ia te uită, zise unul, la roata aia... Ce zici"... Era Dracul. Era Demonul. Era Cicikov, și cu el, Gogol!... Ei, - terminase Nichita bătînd în carte cu dosul palmei. Asta da, proză! Nu să-mi vii mie cu... (Nichita, prozatorul)
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
Gheorghe Grigurcu 1. În versurile sale ostentativ orînduite în tiparul prozei, Nicolae Sava deplînge civilizația. E o atitudine, desigur, cunoscută, pe care poetul o nuanțează cu o suavitate imaginativă sau cu bruscări modern-scientizante sau pur și simplu cu mici gesturi familiare - toate stigmate ale unei retractilități sufletești. Avem a face cu
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
lume/ poate fi în pericol. poți să le întorci tuturor pieile/ pe dos să le vezi creierele inervate de pofte" (Cititorul). Introvertirea aparentă a poetului nu e decît un cod al posturii sale autentice de extrovertit ambițios. 1. Nicolae Sava: Proză, domnilor, proză! Ed. Axa, Botoșani, 1997, 142 pag., preț nemenționat. 2. Adrian Alui Gheorghe: Supraviețuitorul și alte poeme, Ed. Axa, Botoșani, 1997, 140 pag., preț nemenționat.
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
fi în pericol. poți să le întorci tuturor pieile/ pe dos să le vezi creierele inervate de pofte" (Cititorul). Introvertirea aparentă a poetului nu e decît un cod al posturii sale autentice de extrovertit ambițios. 1. Nicolae Sava: Proză, domnilor, proză! Ed. Axa, Botoșani, 1997, 142 pag., preț nemenționat. 2. Adrian Alui Gheorghe: Supraviețuitorul și alte poeme, Ed. Axa, Botoșani, 1997, 140 pag., preț nemenționat.
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
român de Gabriela Melinescu, o garanție suficientă, cred, pentru ca romanul O iarnă la Stockholm să fie deschis cu nerăbdare. Și nici nu e nevoie de mai mult, pentru că odată deschisă această carte, lectura decurge de la sine, căci Pleijel scrie o proză captivantă prin naturalețe și ritm, printr-o cursivitate care pare simplă, dar este totuși subtil controlată și complicată prin jocul evident, dar nu mai puțin rafinat, al structurării pasajelor-paragrafe. O iarnă la Stockholm relatează drama omului contemporan, măcinat de singurătatea
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]