KorAP: Find »[drukola/base=pușcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...220 >

5,478 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

decât pentru o jignire. Dacă nu vă ajunge o duzină de oameni ca să capturați un fugar înarmat cu o pușcă veche, de ce aveți nevoie? De o divizie? — N-am vrut să risc viața oamenilor, Excelență. V-am mai spus. Cu pușca lui cea veche ne-ar fi omorât unul câte unul, fără să ne permită să ne apropiem de el. Măiestria lui de trăgător e legendară și oamenii noștri abia dacă au tras patruzeci de gloanțe în viața lor... Făcu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
de mese și a dormitoarelor soldaților. — Căpitane! Căpitane! Ce glumă e asta? Unde v-ați ascuns? O umbră întunecată răsări din întunericul bucătăriei. Era un targuí înalt, foarte slab, cu un litham de culoare închisă care-i acoperea fața, o pușcă într-o mână și o spadă lungă în cealaltă. Se opri în tindă. — Sunt morți, spuse. îl privi cu neîncredere. — Morți? repetă prostește. Toți? — Toți. — Cine i-a omorât? — Eu. Se apropie, fără să dea crezare celor auzite. — Tu? întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
aspră și albă îl îmbătrânea vizibil. Vru să-și îndepărteze imediat privirea, dar ceva îi atrase atenția și strigă deodată: — Tipul ăsta nu poate fi targuí-ul! E Abdul-el-Kebir! Ca și când descoperirea l-ar fi avertizat de vreun pericol, puse mâna pe pușcă, dar chiar în acel moment răsunară două împușcături, doar două, și caporalul Abdel Osman și soldatul Mohamed Kader făcură un salt în aer ca și cum o mână invizibilă i-ar fi împins cu putere și căzură de-a bușilea, primul peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
făcu să înțeleagă că împotriva acestei arme orice încercare de rezistență era de prisos și încercă să se consoleze cu ideea că învinsese deșertul deșerturilor din Tikdabra și că doar fidelitatea față de oaspetele lui reușise să-l înfrângă. își luă pușca și înaintă până la marginea hamadei, fără să caute protecția stâncilor sau tufișurilor, în timp ce Abdul-el-Kebir rămase în spatele său, în afara bătăii gloanțelor. își pregăti arma și așteptă, calculând distanța și momentul în care jeepul avea să ajungă în bătaia puștii, dar când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
își luă pușca și înaintă până la marginea hamadei, fără să caute protecția stâncilor sau tufișurilor, în timp ce Abdul-el-Kebir rămase în spatele său, în afara bătăii gloanțelor. își pregăti arma și așteptă, calculând distanța și momentul în care jeepul avea să ajungă în bătaia puștii, dar când putu să vadă perfect soldații și șovăi, cu arma pregătită, dacă să-l doboare pe șofer sau pe cel ce se pregătea să-și încarce mitraliera, răsună în depărtare o explozie, un obuz șuieră prin aer și vehiculul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
care să-i servească drept reper, și porni la drum fără grabă, cu aerul liniștit al drumețului ce străbate o pajiște într-un amurg blând, admirând peisajul, fiecare tufiș, fiecare piatră, fiecare pasăre și fiecare șarpe alunecos. Avea apă, o pușcă bună și muniții; aceasta era lumea sa, inima deșertului pe care-l iubea, și avea de gând să se bucure de drumul lung la capătul căruia își va întâlni soția, copii, sclavii, caprele și cămilele. Adia un vânt ușor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
în spatele său: -Unde e familia mea? Se întoarse pe jumătate, ca împins de un arc, și trebui să se sprijine de perete ca să nu cadă de spaimă când văzu, la mai puțin de trei metri de el, gura neagră a puștii și silueta semeață a targuí-ului ce devenise coșmarul său. -Tu? Doar atât putu să spună. — Da. Eu - veni răspunsul sec. Unde e familia mea? — Familia ta? întrebă uimit. Ce treabă am eu cu familia ta? Ce s-a întâmplat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
trei ce? — Trei cvartale, trei încrucișări de străzi - dădu din mână. în fine, presupun că acolo de unde vii nu există toate astea... Mergi drept înainte până vezi clădirea. Nu mai e alta. Gacel făcu un gest de încuviințare, își luă pușca, spada și sacul de piele în care pusese muniții, ceva de-ale gurii și tot avutul său și porni în direcția indicată, dar taxatorul îi strigă de pe acoperișul autobuzului: — Hei! Aici nu poți să umbli înarmat! Dacă te vede cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
acelor munți înalți acoperiți acum de pășuni verzi și copaci groși, iar el se îndrepta, orb și ignorant, spre ținuturi îndepărtate și ostile, unde voia să-i înfrunte pe stăpânii lumii doar cu ajutorul unei spade vechi și a unei biete puști. îl trezi un scârțâit de frâne, o smucitură bruscă și glasuri de pe lumea cealaltă, glasuri somnoroase, răsfrânte de ecoul a ceea ce părea o imensă peșteră goală. Scoase capul pe fereastră și se minună de înălțimea cupolei de fier și sticlă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
bărbat vânjos, cu mustață stufoasă și înalt de stat, cu aspectul celui ce se simte sigur pe sine, dar, brusc, se frânse în două, slobozi un urlet de durere, din cauza groaznicei lovituri pe care Gacel i-o dăduse cu patul puștii. Aproape în aceeași clipă, targuí-ul azvârli covoarele pe parbrizul mașinii și o rupse la fugă, dând colțul și pierzându-se pe străduță. După câteva secunde, o sirenă sfâșie noaptea, alarmând vecinii, și când fugarul se afla la jumătatea străzii, unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
el, aproape pe tot corpul, profitând de întuneric și de pustietatea cartierului, iar a doua zi dimineața, când soarele se înălță pe cer, puse în sacul de piele revolverul greu ce aparținuse căpitanului Kaleb-el-Fasi și, renunțând cu durere la spadă, pușcă și zdrențuitele sale gandurah, își începu încet drumul de întoarcere. Se opri în casbah, unde mâncă până se sătură, bău un ceai clocotit, tare și dulce, care făcu să-i circule sângele în vine cu putere, și își cumpără o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

viața e nedreaptă, iar bărbații - mai ales aceia care se adună dinaintea unor oglinzi cât tot peretele, În Încercarea de a-și umfla trupurile ca pe niște baloane - au În general tot atâta scaun la cap cât o gașcă de puști care se ciondănesc pe cine să se joace În continuare la consolă. — A văzut vreunul dintre voi, băieți, vreo sacoșă albastră cu niște benzi de exerciții În ea? am Întrebat. Linda mă tot bate la cap pe chestia asta. Jeff

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
era prietena celulitică a lui Naomi. 10 Nu vreau să-mi bat joc de oamenii care au celulită; nici eu nu sunt imună la efectele ei negative. Dar, din moment ce nu o Întâlnisem decât o singură dată, anume când era goală pușcă la dușuri, spălându-și fundul cu buretele, urmele persistente de pe pielea ei erau trăsăturile principale după care o țineam minte. Nu vădea nici un semn de jenă. Poate că uitase Întâmplarea. — Te-am văzut pe la sală, zise ea. Tu trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
deloc proști sau rasiști. Deși, nu poți să știi. Dar Își vor da seama dacă li se ascunde ceva și, În cazul În care Derek se face vinovat de asta, vor deveni al dracului de bănuitori. Pe lângă noi trecură doi puști pe skateboard-uri vechi și prăpădite, gonind ca vântul. Aveam impresia că se demodaseră deja, dar poate că reveniseră deja În forță. Zilele astea, totul părea a accelera din ce În ce mai tare. Ca skateboard-urile. Copiii luară scurt curba la pod și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

comparată a francezilor și prusacilor, participase de curând la Războiul de Secesiune, fusese rănit la asediul orașului Atlanta. „Puteam să depun mărturie că nici un război nu este o plimbare, istorisea el. Numai că națiunile sunt atât de uituce, praful de pușcă e atât de Îmbătător, Încât m-am ferit să intru În polemică. Nu era un moment potrivit pentru discuții, bărbatul acela nu-mi cerea părerea. Din când În când, slobozea câte un «nu-i așa?» foarte puțin interogativ; răspundeam printr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
bărbătești, care prereu o replică a mustăților groase. — Vă las pe mâini bune, după cum vedeți; vă vor proteja mai bine decât nevolnicele femei care au avut grijă de dumneavoastră până acum. — Mă Îndoiesc. Ochii mei urmăreau cu neliniște țevile de pușcă ațintindu-se În toate părțile. — Și eu mă Îndoiesc, râse ea. Dar vă vor conduce, totuși, până În Turcia. În clipa când ne luam rămas-bun, m-am răzgândit: — Știu că momentul e puțin prielnic ca să vorbesc despre asta, dar știți cumva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
ne-am Îndreptat spre sud-vest, În direcția teritoriului tribal al bakhtiar-ilor. După ce am dat ocol lacului sărat din Kom, am mers de-a lungul fluviului cu același nume, dar fără a pătrunde În orașul propriu-zis. Însoțitorii mei, Învârtindu-și mereu puștile pe deasupra capului ca pentru bătălie, aveau grijă să evite toate locurile aglomerate și, deși unchiul lui Șirin și-a dat adesea osteneala să-mi aducă la cunoștință că „Suntem la Amuk, la Vertcha, la Khomein”, asta nu era decât o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
armă, aparent de undeva din preajmă. Cu o curiozitate dublată de inconștiență, ne-am Îndreptat spre locul de unde porniseră zgomotele. Ca să vedem Înaintând, cam la o sută de metri, o mulțime care vocifera: praf, fum, o pădure de ciomege, de puști și de torțe aprinse, strigăte pe care nu le Înțelegeam, pentru că erau În azeri, graiul turcic al oamenilor din Tabriz. Baskerville se străduia să-mi traducă: „Moarte Constituției! Moarte Parlamentului! Moarte ateilor! Trăiască șahul!” Zeci de locuitori fugeau În toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
trecem, sfătuiți fiind să ne grăbim, pentru că „vin pe aici”, „vor să incendieze cartierul”, „au jurat să-i masacreze pe toți fiii lui Adam”. La sediul anjuman-ului, patruzeci sau cincizeci de bărbați Îl Înconjurau pe Fazel, singurul care nu purta pușcă. Doar un revolver, un Mannlicher austriac, care părea să nu aibă altă Întrebuințare decât să-i arate fiecăruia poziția unde trebuia să ajungă. Fazel era calm, mai puțin neliniștit decât În ajun, calm așa cum poate să fie omul de acțiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
instinct, am șoptit: — Câți sunt? — O mie, cel mult o mie cinci sute, răspunse Fazel cu glas tare, limpede și liniștitor. Apoi adaugă, ca un ordin: Acum e rândul nostru să-i speriem. Le ceru ajutoarelor sale să ne Încredințeze puști. Între Howard și mine a avut loc un schimb de priviri aproape amuzat; cântăream În mâini, cu fascinație și dezgust, acele obiecte reci. — Instalați-vă la ferestre, spuse Fazel, și trageți asupra oricui s-ar apropia. Eu trebuie să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Ofensiva Își pierdea elanul, atacatorii au dat Înapoi, s-au sfătuit zgomotos. Se regrupau pentru o nouă Încercare, când un bubuit zgudui cartierul. Un obuz tocmai aterizase În mijlocul răsculaților, provocând un măcel urmat de o debandadă. Apărătorii Își Înălțară atunci puștile strigând: „Machrute! Machrute!” - Constituție! De cealaltă parte a baricadei, se zăreau zeci de trupuri căzute. Howard șopti: — Arma mea e În continuare la fel de rece, n-am tras nici un cartuș. Dar tu? — Nici eu. — Să ai În cătare capul unui necunoscut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
poată aduna, apăra, dar, Îndeosebi, să poată reflecta Împreună asupra acțiunilor lor din viitor. Dacă ni s-ar fi spus, În acea tulbure zi de iunie, că, doar cu cele câteva străduțe Întortocheate din bazarul din Tabriz, câteva zeci de puști Lebel și singurul nostru tun de Bange, aveam să redăm Întregii Persii libertatea furată, cine-ar fi crezut-o? Și, totuși, chiar asta s-a Întâmplat, dar nu Înainte ca cel mai curat dintre noi să plătească cu viața. XXXIX

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
decizie este greșită, trebuie aleasă aceea care va fi regretată cel mai puțin! Păru să se calmeze și să reflecteze adânc. — Ce soartă le e rezervată prietenilor mei? — Britanicii le garantează securitatea. — Armele noastre? — Fiecare va putea să-și păstreze pușca, locuințele nu vor fi percheziționate, cu excepția celor din care vor porni focuri de armă. Dar armele grele vor trebui predate. Nu părea deloc liniștit. Și cine-l va obliga, mâine, pe 'ar să-și retragă trupele? — În această privință, trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652

treceau, aici locuiește violoncelistul și acela este parterul unde stă el. Morții i se păru că simte o apăsare bruscă În plexul solar, o agitație subită a nervilor, putea fi fiorul vânătorului când zărește prada, când o are În cătarea puștii, putea fi un fel de teamă obscură, ca și cum ar fi Început să-i fie frică de ea Însăși. Taxiul se opri, Acesta e hotelul, spuse șoferul. Moartea plăti cu restul pe care i-l dăduse casiera de la teatru, Păstrați restul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

mă așez lângă el și încerc să îi culc capul pe genunchii mei, însă țeasta lui este grea și rece ca marmura și dintr-odată gâtul lui eliberează un urlet cuprins de flăcări roșii, asemenea unui glonț plecat de pe țeava puștii, nu mă atinge, îmi faci rău! Mă ridic imediat de pe pat și rămân în picioare în fața lui înțepenită în goliciunea mea, dar nu goliciunea aceea provocatoare pe care o avusesem odată, proaspătă și mândră, ca goliciunea unui animal, ci o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]