2,436 matches
-
mai mare”... „E, nu mă lua peste picior”... Și zice: „Poftim”... și m-a tratat cu o țigară... Și am fumat acolo, că n-aveai voie să intri dincolo, la celulă, cu țigări. Și zice: „Îmi pare rău, ești un puști deștept, te-ai instruit, dar ai căutat totuși să Înveți ceva care-i Împotriva regimului, chiar de la Început. Ai avut literatură subversivă”... Eu am citit atâtea romane care nu se Încadrau cu comunismu’ sau nici nu pomeneau de el. Sau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Început, Încă din celulă, că era un om mai bun. De câte ori era el de servici, Îmi dădea să mănânc. Adică Întotdeauna Îmi bagă un castron de mâncare bine, consistent... Lua de la dreptul comun și-mi dădea să mănânc și zicea: „Puștiule! Shhh. Da’ ține minte că eu am copii și, dacă va fi vreodată nevoie, să spui că te-am ajutat”... (lăcrimează - n.n.). Victor și mai cum Îl chema? Nu mai știu. Numele nu-l știu. Și mai era și căpitanul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
recrutat pe ăsta, de nu l-a verificat. Era un om care probabil că a salvat vieți... Ăsta este un lucru mai deosebit, care mi s-a Întâmplat În Jilava... Izolarea asta a fost deosebit de grea și brutală pentru un puști de 18 ani, zic eu! Aaa, că au fost și bătăi?! În primul rând că bătăile erau la ordinea zilei. Când ieșeai spre prânz, așa, pe la 11, ne scotea afară, da’ nu Întotdeauna pe toți. Când era, eram de servici
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
moarte... A zis „păsările ălea negre”, ca să nu spună ciori... Și toți râdeam... (râde - n.n.) Și bineînțeles că și majorul, care era cu el... Dar la un moment dat a răspuns el de brigada noastră, care era o brigadă de puști... Fiind vanitos, țiganu’ Roman, plutonierul-major, dacă răspundea de brigada noastră când eram la cules de sfeclă, a ținut să ne scoată și fruntași, și cu ocazia asta am primit prima scrisoare. Așa era regula, ca atunci când eram fruntași, ceea ce Însemna
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eram acolo la ei. Și m-a impresionat suferința lor nemaipomenit. Aicea erau oameni care aveau regim și În primul rând le dădea lapte mai mult, dar nu mai puteau să mănânce. Și erau conștienți că sunt contagioși și spuneau: „Puștiule, asta este sticla și castronul meu din care am băut, ăsta e castronul tău. Îl bei când vrei”. Și eu făceam tratamente și, ca un purcel, hop, Înghițeam vreo două, trei castroane de lapte și mă duceam la treabă. Ajutam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și de armare și cu toate acestea, de un an de zile, de când s-a decis a se cumpăra puști pentru armată, nici până azi nu s-a adus o singură pușcă, nu s-a făcut măcar vreo comandă de puști; armata este redusă tot la puținele puști aduse de mult atacatul și calomniatul guvern de la 1868. Ba se mai afirmă că în cestiunea puștilor se urzesc afaceri demne întru toate de curata concesiune Crawley.“1 În no. de la 9 ianuarie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
azi nu s-a adus o singură pușcă, nu s-a făcut măcar vreo comandă de puști; armata este redusă tot la puținele puști aduse de mult atacatul și calomniatul guvern de la 1868. Ba se mai afirmă că în cestiunea puștilor se urzesc afaceri demne întru toate de curata concesiune Crawley.“1 În no. de la 9 ianuarie, în locul primului articol sunt publicate următoarele știri: „Austria mobilizează toată puterea sa armată și a chemat toate rezervele. Știrea e pozitivă, deoarece supușii austriaci
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ressu, marii actori Vraca și Băltățeanu, ca să ne rezumăm doar la patru celebrități, s-a închis definitiv, și nu din lipsă de caviar, ci din surplus de protocol. Nicușor își vede îngrădită libertatea. A fost schimbat directorul restaurantului Moldova, unde puștiul avea unul din refugiile sale nocturne. Consecința: nu se mai fabrică pe loc frumusețile devenite celebre, nu se mai găsesc coniacurile fine, nici bere străină, nici trufandale, ci numai murături. Ca la toate cârciumile. În curând vor dispărea probabil și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ea revenea ușurată, consolată, optimistă. Dacă nu exista antisemitismul feroce al nazismului, dr. Antal n-ar fi dobândit niciodată acea importanță iritantă: ori mama era trădătoare, ori antisemitismul era o eroare.” Apoi, mai era și sănătatea șubredă a tânărului nazist. Puștiul „plăpând, anemic”, scutit de durele eforturi ale pregătirii paramilitare, devenise un exclus, un contemplativ. Adică „rușinea” clasei. Tratat ca infirm, batjocorit, chiar bătut de „camarazi”. Scrisoarea ajungea, apoi, la sfârșitul războiului și descoperirea ororilor naziste. „Consideram documentele o diabolică minciună
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din păcate, în volumul pentru copii La noi, când vine iarna (1979). Eroul este un copil de zece ani, care se îmbolnăvește grav și este dus la oraș în vederea unei operații dificile. Contrastul dintre gravitatea situației și calmul inconștient al puștiului (care e frământat că ratează zile bune de săniuș) dezvoltă un tragism simplu, de mare efect. Proza titulară, Șugubina, este un mic poem nostalgic în căutarea inocenței de altădată, a Poveștii. În rest, personaje cumsecade, răul deghizat în bizarerie inexplicabilă
DIACONU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286752_a_288081]
-
nu mă puteam apleca. Dădeam un leu la vreun copil să mi-l lege. Eram odată în balcon, stăteam lejer îmbrăcat, eram în niște chiloți. Au trecut niște puști și unul dintre ei s-a oprit: "Nene!" "Ce vrei mă, puștiule?" "Ți-am văzut cucu'!" "Mă, băiatule, salută-l din partea mea, că nu l-am văzut de multă vreme! Și stai așa, nu pleca! Ține de aici doi lei și cântă-i Internaționala!" C. I.: Umor negru. S. Ț.: De acord
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
sar capacele gurilor de canal de pe stradă. Cristian Nemescu avea deja subiectul lungmetrajului când s-a hotărât să facă mai întâi un alt scurtmetraj. De aceea Marilena din Marilena de la P7 provoacă și ea pene de curent, de aceea un puști timid se îndrăgostește de ea (ca în toate filmele lui Nemescu), de aceea părinții nu prea înțeleg nimic, de aceea e nevoie de gesturi spectaculoase de care numai un timid e în stare - să furi un troleibuz sau să dai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Iași, Gheorghe Leahu, XE "Leahu, Gheorghe" și-a amintit că mulți evrei și, de asemenea, mulți informatori ai Poliției i-au adus la cunoștință că la o periferie Îndepărtată din sudul orașului „se adună, fac exerciții și se Înarmează cu puști anumiți indivizi locuitori ai orașului, legionari precum și tineri de la țară”. El a comunicat acest fapt Direcției Poliției județene, iar procurorul militar al orașului, colonelul Rodeanu XE "Rodeanu" , Împreună cu ofițeri de poliție, au cercetat și au descoperit că informația era Într-
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
nimic”. El n-a crezut În asigurarea maiorului: „Auzeam pașii oamenilor, salve de Împușcături și scurte gemete. Aceasta a durat mult timp”. Când a fost descoperit, execuțiile Încetaseră. El și alții care scăpaseră au fost loviți În cap cu patul puștilor, „provocându-mi-se puternice hemoragii, am fost aduși În curtea Chesturii unde am fost loviți din nou la intrare”. Puținii supraviețuitori au recunoscut două lucruri importante: la vânarea lor au participat, Împreună cu soldații români, funcționarii civili de la Chestură și muncitorii
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
unei câmpii depărtate, deranjat din când În când de fluierături de locomotive, de vorbele fragmentate ale celor care Încărcau cadavrele și de zumzetul neîncetat al unor muște mai sâcâitoare care se lipeau de cadavre până se săturau, În timp ce jandarmii cu puști În spate și batiste la nas, răspândiți pe câmp, păzeau fără să știe exact ce - cadavrele să nu fugă? hainele pătate de sânge, fecale și urină să nu fie furate? ori poate locul În care se petrecea oroarea În sine
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
A fi muncitor. A nu refuza provocările vieții. A fi calm, lucid și sensibil până la incandescență în fața orchestrei. A fi constructor de filarmonică și arhitect de edificii muzical-spirituale. A prețui valoarea fiecărui minut. A ști să vorbească și să zâmbească puștilor, a avea harul de a-i atrage spre arta sunetelor. A fi punctual și amabil ca un neamț. Sau ca un american. A avea ambiția de a stăpâni la fel de bine ca orice tânăr tehnica mai mult sau mai puțin complicată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
o turnură neașteptată. În 1998, Andrei Pleșu, tocmai numit ministru de Externe, pe care îl cunoșteam și ca bursier al Colegiului Noua Europă, mi-a oferit unul dintre cele două posturi de secretar de stat. Vă imaginați că eram un puști de 28 de ani. Prima zi a fost de pomină! Eram privit ca un moldovean din Iași - „cine mai e puțoiul ăsta care vine să ne învețe pe noi?”. Acesta a fost acidul care s-a turnat pe mine în
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
amîndoi că ne va pedepsi Dumnezeu dacă ratăm și această ultimă șansă pe care ne-o acorda. Victor a preluat rolul lui Pampon (din De ce trag clopotele, Mitică?) care era gîndit pentru Toma Caragiu - dar noi doi nu mai eram puștii orgolioși și autoritari de altădată. Victor înțelesese perfect dimensiunea estetică, istorică și politică a rezistenței mele - iar eu pricepeam că un actor ca el se naște o dată la trei generații." Valeriu Moisescu: "Victor Rebengiuc e unul dintre puținii care și-
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
de Lars von Trier (auziți vreo dogmă?) și se numește Dragă Wendy. Care nu e o fată sau un animăluț de casă, ci... un pistol. Buuun, avem un grup de prieteni structurat "corect politic": "normalul" Dick (britanicul Jamie Bell), un puști dezabilitat și fratele său, ciudatul clasei, o fată blondă și durdulie. La care se adaugă - vă stătea pe limbă, nu? - un băiat de culoare, infractor timpuriu. Ei sunt pacifiști, dar obsedați de pistoale. Nu, nu dorm ținându-le în brațe
Lungmetrajele combatante pentru trofeul anonim by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11348_a_12673]
-
mea, a unui castel. Cît despre momentele de veselie, se întîmpla să rîdem cu lacrimi. Umorul este o soluție tipică de evadare din atmosfera închisorii. Am și povestit cîteva dintre acele ocazii de rîs în cărțile mele. Î. Citind povestea puștilor din Moscova care umblau din casă-n casă și adunau, cerșind, bani „pentru copiii din Vietnam”, eu i-am găsit simpatici și chiar îndreptățiți: adulții îi mințeau și ei făceau același lucru. Dar mai mult decît atît, m-am gîndit
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
acolo unde el vă mutilează textele, umbrind bucuria unor versuri izbutite, ca "plânsul învinsului/ cu fiara alături", din varianta cea mai bună a poemului Despre mine. Pentru dumirire, iată cîteva din greșeli: "guși de privighetorii; vor lâncezii vocile; la gura puști; uni zic; timpul ce vi-lam răpit". Vă mulțumesc pentru desen. Pare să fie un autoportret ce vă arată blajin întors pentru o clipă cu spatele la bibliotecă. (Constantin Vana, Turda) * Ce părere să avem despre tupeiștii care, la versurile lor trimise
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13699_a_15024]
-
de data aceasta, copii, întâlnim aceeași atmosferă levitantă, în afara timpului dinamic, de fapt, un timp al singurătății placat pe o apăsătoare așteptare. Nimic din starea reală interioară a introvertitelor personaje nu răzbate până la cititor. Strategia insolitării funcționează impecabil și aici. Puștiul Veniamin (un fel de nepoțel al lui Gavrilescu) vizitează bâlciul încărcat de personaje bizare și apoi are o reverie cvasi-inițiatică, în vreme ce Esmeralda, fata unui marinar plecat mai tot timpul pe mare, crescută izolată de lume de bunica ei, se simte
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
altfel nu aș fi putut s-o numesc decât îmbrățișare, a revenit, întrebându-se cum ar fi Creangă, dacă ar fi lapidar și nu ar divaga. Nu ar mai rămâne nimic din el, decât vreo două pagini seci despre un puști cam certat cu școala. Toată frumusețea stă în ocolișuri. La fel, la Sadoveanu, care chiar a cam exagerat. Omul gândește prin salturi, sclipiri și intermitențe. Este atât de fascinant ! De aceea, în baia de pesimism și de decepție universală în
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
în tine” În acest sens, putem vedea influență unui anumit gen profetic, în poezia „Cel care vine”: „Iordanul s-a tulburat/ spre vărsare/ iarăși s-a aruncat cineva/ în apele sale/ iarăși un Ioan Botezătorul/ și-a făcut apariția/ în puștiul lumii.// E lung drumul până la Iordan/ îți trebuie ani să-l străbați/ ai timp ca să ierți tuturor toate/ și să înveți să te rogi pentru frați// E lung drumul și greu/ până să descoperi izvorul/ apelor sfințite în tine/ și
TEME SI SIMBOLURI CRESTINE IMPLETITE IN EXPERIENTA CONCRETA A ZILELOR NOASTRE de OCTAVIAN CURPAŞ, SURPRISE, ARIZONA în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349721_a_351050]
-
Azor, câinele vecinilor, s-a repezit după el. Speriat, cel mic a trecut în grădina lor și s-a cocoțat în cireș. A stat acolo până cineva din vecini a chemat câinele, care se culcase la tulpina cireșului. La coborâre, puștiul s-a julit rău. S-a spălat de sânge...în troaca rațelor. Ai lui, ocupați cu înmormântarea, cu jalea, au descoperit prea târziu, când s-a umflat tot într-o noapte, ce pățise. La poartă apăru încă un steag negru
SE COC CIREŞELE! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349723_a_351052]