3,728 matches
-
așa fel că nu se vede nici un copac, nici o casă, nici un desen de munte. Un cât de firav contur, să dea profunzime spațiului nesfârșit în care m-au aruncat. Doar alb, monoton alb, alb revărsat până în orizont, totul într-un pustiu de alb. Doar fulgii, mai mult ghiciți în materialitatea lor, zburătăcesc în chenarul ferestrei. Unii parcă se opresc o clipă, mă cercetează, îmi zâmbesc, își scot și-mi arată limba, fac fel și fel de ghidușii, zănatici, nepăsători. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de câteva ori fereastra, să prind un astfel de fulg, să-l privesc în ochii lui adânci și să-l întreb ce mi s-a întâmplat, ce s-a întâmplat și cu Lumea, de s-a retras toată în nesfârșitul pustiu de alb al niciundelui. De ce m-au închis și pe mine în nesfârșirea de alb... Cerceveaua este înțepenită. Am întrebat-o pe doamna care îmi aduce hârtiile de ce este înțepenită fereastra și ea nu a știut ce să-mi răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pasăre neagră cu ciocul, o frânge în inimă și Steluța închide ochii și adoarme. Pare un Înger Domn peste veșnicii, pare un prunc al iertării. Și Steluța trebuie să fie înmormântată. Toate iubirile se revoltă, toate clopotele cerului plâng prelung, pustiul și durerea cuprinde lumea. - Steluțaaa...! strigă Pământul, când mai vii? - Când voi putea trăi printre voi!
STELUŢA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
să mănânce verdeață. Când termină, privi spre parcela de pământ pe care o muncise din greu și i se păru că firele de roșii erau cam rare și răzlețe. Ce să facă ea să nu mai pară locul așa de pustiu? Luă un snop de bețe de floarea soarelui, înfipse câte unul lângă fiecare fir de roșie, apoi căută un ghem cu ață și le legă cu grijă. Acum parcă arăta mai bine, era mândră de munca ei. Când se întoarse
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
CĂRAREA GÂNDURILOR Ca raza, spații ce străbate Prin haosul de depărtare, Pe drumuri de eternitate Caut gândirilor cărare... Îmi fuge gândul ca o rază De lună, altfel concepută, Cătând printre pustiuri oază Într-un văzduh de vis, pierdută; Devin ostatecul credinței În depărtări necunoscute, Prin măsurarea suferinței Traduc visarea-n cele vrute; Ca în lumini e-n întuneric, Ca-n întuneric e-n lumină, Din una-n alta mă desferic Spre
C?RAREA G?NDURILOR by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83756_a_85081]
-
MAI RĂMĂSESEM... Mai rămăsesem rămas de pripas pe-un grâu verde-nverzit liniștit adunânduse-n adunare călare din întoarcerile-ntristărilor zărilor... Și-n inima lui, inimile desfoiau filele destrămările clipelor, clipe năruite-n aripe grele pătrundeau ca un cânt în pustiu-i mormânt încă purtat peste zări așteptat de uitări până atunci, până când s-o-mplini de-o mai fi... de n-o mai fi...
MAI R?M?SESEM... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83828_a_85153]
-
patul hangița. Liniște deplină. A deschis ușa cu cea mai mare grijă, dar... țipenie! „Unde-i?” - i s-a înfipt întrebarea în creier, ca un cuțit! „Poate îi în camera mea” - a încercat să-și liniștească sufletul... A deschis ușa. Pustiu! „Înseamnă că sunt la bordeiul lotrului!!!” În clipa aceea, a simțit că inima e gata să-i iasă din piept. Capul a început să-i vâjâie ca o furtună. Involuntar, a strâns pușca la piept. Cu gândul nebun: „până aici
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
om de treabă, fiindcă și mie mi-i dor de o gură de harașpincă. N-am pus pe limbă o picătură de când am intrat pe poarta cazărmii... După un mers răzbit, au zărit gara. ― Uite și tu cât îi de pustiu pe aici. Parcă nu mai pleacă și nu mai sosește nimeni cu trenul - a apreciat Todiriță când au intrat în gară. ― Vezi tu ce înseamnă obișnuința? ― Adică? ― Tu te-ai învățat cu cazarma. Acolo erai mereu la grămadă. Aici ești
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rău decât ce se vede ar fi un vânt nebun. Ia ascultați: „Crivățul din miazănoapte vâjâie prin vijelie, Spulberând zăpada-n ceruri, de pe deal, de pe câmpie. Valuri albe trec în zare, se așează-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pământ.” A recitat ochitorul „Doi la legătură
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, chinuiți; au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți, 38. ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pămîntului. 39. Toți aceștia, măcar că au fost lăudați pentru credința lor, totuși n-au primit ce le fusese făgăduit; 40. pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
și beșliilor, călăreți sălbatici, aruncați la atac pentru a jefui teritoriile cu urmeau a fi invadate și, mai ales, pentru a instaura teroarea. Dar atacul lor se desfășura, de astă dată, În gol. Dincolo de graniță nu puteau Întâlni decât zăpezile, pustiul și săgețile moldovenilor. - Câți? Întrebă voievodul, gânditor. - Între trei și cinci mii. Alte două mii Încearcă trecerea mai la nord, prin ținuturile Vrancei. Pe unde găsesc vadul cel mai puțin apărat vor chema primul val de douăzeci de mii de spahii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
privitoare la căutarea unui copil. Revenirea acestuia era o primejdie de moarte pentru ei, dar și una pentru imperiu. Și acum, iată-l aici. Căci numai despre el putea fi vorba, despre acest tănâr cu ochi albaștri, căutat prin toate pustiurile Asiei. - Din ordinul Celor Patru am fost răpit de un ceambur de tătari la vârsta de cinci ani. Apoi am fost salvat de un bătrân tătar pe nume Nogodar și am traversat, Împreună cu Amir Baian, toată Asia până În Mongolia. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cânde, ultimele informații despre Mahomed spun că a părăsit de două săptămâni palatul Topkapî din Istanbul, escortat de o gardă de zece mii de spahii și precedat de douăzeci de mii de ieniceri. În urma lui, Istanbulul a rămas pustiu. - A rămas pustiu? ridică sprânceana voievodul. Garnizoanele Istanbulului pot găzdui peste șaizeci de mii de ieniceri și spahii, iar taberele din jurul capitalei mai numărau, acum o lună, douăzeci și cinci de mii de gemlii, achingii și mercenari din regiunile arabe. Nu pun la socoteală artileriștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de fragment rătăcit dintr-un templu egiptean, și tot așa cenușiul mai adânc spre mijloc, apoi umbra 30 nesigură a fundului, care-1 prelungea exagerat spre aule inexistente. Pe jos același mozaic nisipos, abia pregătit, neșlefuit, netezit numai, semăna a un pustiu lespezit și în care îți puteai închipui că pasul s-ar muia fără zgomot. Apoi albul văros al pereților până la jumătate și în sus picturile bufone; chenarele pompeiane și panourile cu nimfe și îngeri. Aceleași nimfe care semănau prost cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
stradă, voinic, întreg, muntean, nu târgoveț, deși în straie de oraș rupte, se uita la fiecare trecător cu ochi negri, mari, aprinși, lacomi. Se apleca neașteptat și te speria. . . Un lup de prin tranșee, hămesit dar neistovit, venit de spaima pustiului spre miezul orașului la zgomot și lumină, strângând dinții neputincioși, dar mâncând cu ochii prada frumoasă, proaspătă. Câteva zile în șir l-am văzut la același colț al Fântânei cu Calea Victoriei. Ocoleam de câte ori treceam. . . . Altul purta o redingotă lungă, fără
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se ivește un bărbat între două vârste, îmbrăcat într-un sarong și o cămașă cândva albă, cu o umbrelă neagră sub braț. Arată ca un funcționar la căile ferate sau ca un profesor particular, o apariție ciudată, discordantă pe fondul pustiului. Este evident că răspunde de acest transport, tot așa cum e la fel de evident că servitorii nu i-au cerut aprobarea înainte de a se opri. Făcându-și loc, îl salută pe Forrester, care-și duce mâna la marginea topi-ului, în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cum n-a mai fost din veac, și nici în vremurile viitoare nu va mai fi. 3. Arde focul înaintea lui și pîlpîie flacăra după el. Înaintea lui, țara era ca o grădină a Edenului și după el este un pustiu sterp: nimic nu scapă. 4. Parcă sunt niște cai, și aleargă ca niște călăreți. 5. Vin uruind ca niște cară pe munți și pîraie ca o flacără de foc, cînd mistuie miriștea; par o puternică oștire, gata de luptă. 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
vă trimit grîu, must și untdelemn proaspăt, ca să vă săturați de ele, și nu vă voi mai face de ocară între neamuri. 20. Voi depărta de la voi pe vrăjmașul de la miază-noapte, îl voi izgoni spre un pămînt fără apă și pustiu, îi voi împinge partea dinainte a oștirii lui în marea de răsărit, și coada oștirii în marea de apus; iar duhoarea lui se va ridica în sus, și mirosul lui de putregai se va înălța în văzduh, căci s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
când ție-ți este bine Și calm să fii când e furtună afară, Peste nimic, tu doar să crezi în tine, Și de-ai să crezi, nimic nu te doboară. Când ultim ești, să crezi în cel dintâi, Și în pustiu tu să sădești o floare, Când scara ți se rupe, să rămâi Același OM, cu zâmbet și candoare. De vorba cu destinul Ca pe o coală albă, Ușor mi-ai desenat în față, drumul vieții, Cărarea de urmat. în cele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
roșii trandafiri. De ce nu mă culegi, din starea mea de chin? Nu vezi că astăzi plec și mâine iarăși vin? Nu îmi găsesc un loc unde să nu mai știu Că sunt sau că nu sunt, o oază-ntr-un pustiu! Mă doare umbra asta ce-mi stă mereu în spate, Desprinde-o de durere și-aruncă-mă departe! Printre tăcute chipuri ascunse-n come-adânci Să plângă macii roșii, rătăcitori prin lunci. Să strig că sunt copilul uitat de Dumnezeu în nemurirea morții
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vechi îndemn... Sub zări o stare tristă groaznic geme, răsună-n nopți fragile de blestem. Dorinți, în rit de muguri ne adună pe urmele lăsate-n bronzul viu, și-amar topiți de sete până-n humă mai dezgolim un cer pentru pustiu. Ne prindem în tăceri ca depărtarea, când plânsul a uitat să ne mai doară. Nisipul din clepsidră arde zarea... fugare clipe-n clopote de ceară. Tot mai vioi himerele ne sapă altare opaline-n flori de umbre, sclipiri de-arginți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și te prind în patimi dulci, iscoditoare, nemărginit să-mi fii în alinare. Pustietate adăpostesc M-am așezat pe divanul unei stări de confuzie; înăuntru simptome de recluzie. Am tot sperat să-mi adun cugetul aproape, să-l țin aliniat pustiului sorbit cu sete în melodia plânsului de ciute și-n dorul de cuvinte brute cu zâmbet jind, pe buzele răsfrânte. Noaptea și-ascunde fața în pământ și roua îmi adoarme pe mormânt. Sălaș de așteptări Scrijelesc pe scoarța ruginită, începuturi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-le crinilor să înflorească doar pentru a-mi goli durerea-n ei. Pe dinafară, în nervuri de emoții, le-a germinat osânda-n feciorie. S-au scuturat de cutazanța mea arătând cu degetul spre neputința de a curăța până la alb pustiul cuibului rămas. De atunci, mi se tot scutură petalele. Nostalgic murmur Spun glasului meu s-adie-n sunet de talpă pustie pe cărarea ce-și caută rostul și-și vrea mântuire. Dau pasului meu o toamnă cu miros de castane, când vremea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ce a fost; ci în fața înserării tainice și a miresmelor. Sufletul mi se făcuse un ciur care nu mai putea să țină apa înșelătoare a amintirilor. Tot ce fusese se petrecuse altundeva, într-un amurg tulburat ca o zare de pustiu. Cred că m-am născut ca să cred: numai de pe arcul credinței zboară, către păsările călătoare, săgeți. „Trebuie să citești; ai face mai bine să stai acasă”, zicea mama ori de cîte ori voiam să ies. Dînsa se ocupa de bucătărie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Socializarea ar fi pentru ea o nefericire. - Totuși nu putem trăi altfel decît împreună: abia acum cînd separarea a irosit energia națiunilor sună ora comunitară. Adunat, potențialul acestora va muta albiile, va defrișa munții, va usca potopul și va umezi pustiul... - Mereu cobori în pragmatism. Sîntem ființe cu spirit și morală, nu fiare. - Fără fapte omul nu poate dăinui. În primul rînd el are nevoie de mîncare. Vom impune dreptatea celor mici, nenorociți și nenumărați. - Chiar crezi că asta va face
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]