10,701 matches
-
de suferințe, ispite, încercări și necazuri dar chiar le-au depășit și traversat, rezistând cu stoicism și nu nădejde în Dumnezeu - Cel ce toate le poate celui ce crede în El, căci „ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu!”... De aceea se cuvine să-i evocăm, să-i omagiem și să-i pomenim în rugăciunile noastre, din această perioadă binecuvântată de Dumnezeu, plină fiind de har și de îndestulare, fiindcă datorită lor și rugăciunilor slujitorilor și credincioșilor
ELOGIOASĂ VORBIRE ŞI EVOCARE DESPRE BISERICA ŞI COMUNITATEA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIN LOCALITATEA TRIA, COMUNA DERNA, JUDEŢUL BIHOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340860_a_342189]
-
compoziția marelui Beethoven. Leon se apropie de Alma și își strecură mâna în palmă ei. O privi și o invită, să cânte alături de tatăl lui. Femeia simțea că se învârte casa cu ea. Ce-i propunea băiatul nu era cu putință și nu se încadra în eticheta. Guvernanta alături de lord! Privirile otrăvite ale lui Mary Morgan sugerau același lucru. Se întunecase la față și zâmbetul părea un rictus. - Domnișoară Alma, cărui fapt datorăm onoarea prezenței tale printre noi? Lordul închise capacul
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
cald. Bărbatul o studia fără ostentație. Alma a ignorat voit ultima interpelare a lui Eustace. Era și asta un mod de-a expedia pe cineva. Leon își găsise o persoană asemănătoare ca stil. Nu degeaba stătea cât mai mult cu putință în preajma guvernantei. Puștiul lui era isteț foc. - Sunteți liberi, domnișoară! Alma se înclină și ieși cu Leon de mănă, urmată de ceilalți frați. - Ai văzut, cum te-a ignorat, țărăncuța asta cu ifose? comenta răutăcioasă,Mary, adresându-i-se lui
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
care să se fi revărsat tainic în această lume a trăirilor profund inestetice și, în genere, ignobile prin șoapta sau prin respirația de una sau de mai multe secunde ale unei Ființe deloc oarecare și banale, dar completamente lipsite de putința de a călca zilnic în picioare tina cu gândul maladiv că acest lucru i se cuvine într-un mod cu totul și cu totul justificat datorită simplului său statut biologic caracteristic. Din fericire, asemenea soi de Ființe non-antiumane, prin sufletul
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
unui miracol în care preoții, călugării, călugăritele că și și mireni cred și așteaptă, în peste 200 de fotografii. România profundă ortodoxă nu urmărește dictonul occidental, benedictin „oră et labora”, ci contemplarea și supraviețuirea la cel mai modest nivel cu putință. Nimic mai străin lumii ortodoxe românești, decât de a produce pentru piața liberă, de a participa la acumularea primitivă de capital și a face investiții, cum fac călugării și credincioșii occidentali. Nici credincioșii ortodocși portretizați nu sunt altfel, ci după
ON EARTH AS IT IS IN HEAVEN de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341481_a_342810]
-
părinților și Divinității, cărora le aduc cuvinte de caldă mulțumire; eu, doar am mai vegheat să nu cumva să se deterioreze darul cu care m-au înzestrat. Întâmpin această vârstă cu bucurie și străduindu-mă, atâta cât îmi stă în putință, să nu renunț la urcuș, oricât de lent ar fi el. Toată lumea știe că e mai bine să privești lumea de un delusor mai sus, decât de sub el. Pentru mine, delușorul acesta a însemnat în anul care se încheie apariția
2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341509_a_342838]
-
cu pași târșâiți, ca un condamnat la ocna, întinsesem bancnotele doamnei Milea, explicând că mama nu era de acord cu oferta ei. Ea nu păruse deloc surprinsă ori nemulțumită din această cauză. Își pusese în modul cel mai firesc cu putință banii în buzunarul capotului și mă condusese, cu multă grijă, în verandă, locul de joacă al copiilor săi. Pe langă Tăvi, primul ei născut, mai avea și o fiică, Adina, care devenise, peste câțiva ani, cea mai admirată și râvnita
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
trup și un pahar... O mie de ani mai târziu, Nicolae Cabasila, vorbind despre Sfânta Împărtășanie în lucrarea sa "Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii" nu face nici o distincție între cler și laicat, referitor la Sfânta Împărtășanie. El scrie: " ...dacă însă cineva are putință de a se apropia de Sfânta Masă, dar nu se apropie , nu va dobândi nicidecum sfințirea Sfintelor Daruri; și aceasta nu pentru că nu s-a apropiat ci pentru că i-a stat în putință... Și cum putem să credem că iubește
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
Împărtășanie. El scrie: " ...dacă însă cineva are putință de a se apropia de Sfânta Masă, dar nu se apropie , nu va dobândi nicidecum sfințirea Sfintelor Daruri; și aceasta nu pentru că nu s-a apropiat ci pentru că i-a stat în putință... Și cum putem să credem că iubește Sfintele Taine cel care, având posibilitatea să le primească, nu se ostenește să le primească?" Și totuși, în pofida acestor atât de limpezi mărturii, această idee ciudată, și chiar eretică, a rămas și rămâne
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
parte: „Doamne, șopteam cu dulce-ngrijorare, putea-vă inima-mi să facă fața la dubla încercare - femeia-n zi de primăvară -, când știi că-i plină de icoană aceleia ce-i mai presus de necuprinsa Ta zidire? De-i cu putință, Te-aș ruga, să-mi iei paharul de la gură până-n frumos nu-i suferința; iar de mi-i dat să-l beau întreg, pe buze mâna ei să-mi pui să o sărut ca pe-o căință". Nicolae NICOARĂ-HORIA: TOATE
ANTOLOGIE LIRICĂ DE 8 MARTIE 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342144_a_343473]
-
același timp, restituie în tablouri ceva din consistența reală a materiei, respectând formele și structurile din natură. Poezia naturii, bucuria calmă, devin perceptibile nu prin exagerări expresioniste, ci printr-o redare sensibilă a acelor aspecte ale peisajelor care fac cu putință comunicarea directă a încărcăturii afective pe care acestea o comprimă. Maria Karalyos este tot mai serios preocupată de stabilirea, între imaginea plastică și realitate, a unor echivalențe riguros conturate, capabile să confere stabilitate și durată emoțiilor estetice. Lucrările sale s-
PORTRET DE ARTIST MARIA KARALYOS de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342164_a_343493]
-
întreaga lume-o plânsem / cu un fel de fel de sare / ca delfinii cei din mare. (AmNS, 120). La „receptare“, trebuie să se țină seama și de schimbarea categoriei gramaticale de la substantivele codru și modru (s. n., regionalism: „mod“, „chip“, „fel“; „putință“, „posibilitate“), în adjectivele codriu / „pădureț“ și modriu / „chipuelnic“, „părelnic“; se remarcă și rima savant obținută la cronicăresc-verbalul plânsem, prin inversiunea predicativ (verbal)- pronominală de la mi se păruse mie, în păruse-mi-se-m („suspinul“, „plânsul curmat“ se accentuează liric prin aliterație, prin inducție
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
moleculare care adunau grămada de lichid, prefăcând-o în adevărate torente acvatice, scufundând insula și redescoperind mitul frumoasei sirene din poveștile copilăriei. Ploua în realitate, precum și în subconștientul colectiv, glumind în fața balonului de săpun uriaș în care eram învăluiți, fără putință de scăpare. Forma minimală pe care o înduram nu putea rămâne doar o consecință a legilor fizicii, ea se dovedea o problemă rezolvată la începutul firii, un răspuns al problemelor cotidiene care căpătaseră valoare nulă în momentul deducerii invariabile a
DEALURILE DIN SYDNEY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341737_a_343066]
-
și rece, rucsacul se cățără în cuierul-copac, împreună cu pelerina de ploaie. Nu știam ce să comand, iar soluția preparatului culinar optim nu era nici pe de parte ușor de găsit. Aș fi băut ceva uscat, dacă ar fi fost cu putință. Știam, habar nu aveam de unde, că o asemenea combinație există, o amintire străveche care se lăsa cunoscută încetul cu încetul, dar în procent de siguranță maximă, îngrădind partea cunoscută a lumii, dezvăluind un nou început: „Un ceai de plante, vă
EL ALUMNO de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341763_a_343092]
-
începutului în zgomotele neauzite al spectatorilor ce mă înconjurau. Gândurile cele noi, însă, nu imi dădeau răgaz. Timpul nu mai avea răbdare, contracțiile vizuale fără reper se clarificau, una după cealaltă, flash dupa flash, descărcările îmi distrugeau contactul auditiv și putința de opțiune. „Nu va înțelege nimeni. Se va petrece în armonie cu muzica, voi apăsa clapele pianului, încântat de alegere. Întotdeauna mi-am dorit să întâmpin instrumentul și să lecturez partitura.” Știam că drumul fusese dezvăluit demult, atunci când bifurcația devenise
EL ALUMNO de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341763_a_343092]
-
nu am putea trăi! -Atunci ar fi timpul! - insista femeia. Uitați-vă ce vreme minunată, cât de plăcută este apa, nu te poți sătura de ea. Să nu spuneți că nu știți să înotați, că așa ceva mi-ar fi peste putință să cred. -În atâția ani poți uita orice, chiar și gustul apei - a răspuns răspicat pescarul, în timp ce îl cucereau pas cu pas impulsuri misteroase, cărora la un moment dat nici nu mai dorea să se împotrivească. Nu avea motiv. Brusc
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
de caracter, stilul de viață, sunt înscrise pe fața unui om ; liniile mâinii sunt o replică, un fel de mănușă a lumii; iar în creierul nostru s-a adunat și rafinat tot ce e real, plus tot ce e cu putință... Începusem să înțeleg că frumusețea, urâțenia sufletului se răsfrâng în fizicul unui om, ca într-o oglindă. Și probabil că la tinerețe sufletul ne este frumos încă... Aflam din lecturi că bogăția lăuntrică a omului se poate citi în aspectul
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
trup și un pahar... O mie de ani mai târziu, Nicolae Cabasila, vorbind despre Sfânta Împărtășanie în lucrarea sa "Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii"nu face nici o distincție între cler și laicat, referitor la Sfânta Împărtășanie. El scrie: "...dacă însă cineva are putință de a se apropia de Sfânta Masă, dar nu se apropie , nu va dobândi nicidecum sfințirea Sfintelor Daruri; și aceasta nu pentru că nu s-a apropiat ci pentru că i-a stat în putință... Și cum putem să credem că iubește
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
Împărtășanie. El scrie: "...dacă însă cineva are putință de a se apropia de Sfânta Masă, dar nu se apropie , nu va dobândi nicidecum sfințirea Sfintelor Daruri; și aceasta nu pentru că nu s-a apropiat ci pentru că i-a stat în putință... Și cum putem să credem că iubește Sfintele Taine cel care, având posibilitatea să le primească, nu se ostenește să le primească?"Și totuși, în pofida acestor atât de limpezi mărturii, această idee ciudată, și chiar eretică, a rămas și rămâne
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
iar tata vorbind cu mama - parcă-l aud și acum: Hai să dăm copilul la școală la anul, uită-te la el cât e de mic săracul! - atâta mi-a trebuit că am început să plâng cât mai convingător cu putință și lacrimile mele de crocodil au înmuiat inima părinților. Așa se face că am mai beneficiat de prelungirea copilăriei cu o gratificație de un an. În clasa întâia, aveam tăblițe de ardezie, condei, burete de cârpă și ceva mai târziu
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
vieții în care trăiești cu adevărat sunt acelea, în care faci lucrurile în spiritul iubirii. Acolo unde este iubire, orice, chiar și suferința devine bucurie. De fapt, a iubi înseamnă a trăi viața celuilalt. Nu slăbiciune, ci trăire este iubirea. Putința de a trăi noi înșine în sufletul altuia este o valoare umană. Iată cel mai minunat lucru; să pătrunzi în adâncul inimii unui om și să te poarte în veșnicie. Așadar, aceasta este profunzimea cunoașterii și comunicării spirituale; cunoașterea prin
DIMENSIUNEA SPIRITUALĂ A CUNOAŞTERII ŞI COMUNICĂRII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341883_a_343212]
-
Eu pun simțăminte duioase, frumoase, Cu-o inimă bună le țes! Și chiar repetate, cu tehnici puține, Ideile mele tot curg. Traduc o trăire aparte, când vine Torentul de Dor în amurg. Ajuns la o vârstă, când nu-i cu putință, Emoția primei iubiri, Mă-ncearcă adesea o dulce ispită Și-mi chem iarăși dragi amntiri!. . . Mai știi?De la școală veneai tu, iubito, Și clipa-ntâlnirii-așteptai. Acum, de la muncă la șase-ai tulit-o Cu drag, o guriță să-mi dai!. . . Mai
EU ŞTIU de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341949_a_343278]
-
fugi, clipă ștrengară! Știu că trenul ți-i în gară Și-orologiul trupu-ți frânge, De sub pleoape mi te smulge. Mai rămâi, clipă zăludă, Deși știu cât ești de crudă! Lasă-te ademenită De șăgalnica-mi ispită! Știu, îți e peste putință Căci ai chip fără ființă, Focul n-are-n tine vatră, Inima ți-i țep de piatră. Ești șireată, rece clipă, Pană smulsă din aripă, Dar și eu, cu vicleșug, Fulg din pană o să-ți smulg... Și ostatic o să-mi fii, Clipă
CHIPUL...CLIPEI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342384_a_343713]
-
sinceritatea și loialitatea, posibil și din cauză că aceste trăsături de caracter au început să fie din ce în ce mai greu de găsit pe la noi, oamenii. Câinii, în schimb - ca și toate animalele, în general − nu cer nimic, dar dau tot cât le stă în putință mediului nostru biologic ambient, având parcă dintodeauna menirea de a-l păzi și ocroti, astfel încât, dacă ajung uneori să se și răzvrătească, o fac numai constrânși de situațiile din care, prinși fiind, presimt că nu mai au nicio scăpare. Și
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
domnule.. - Aaaaa! Acum înțeleg. Visam ceva... - Gata, mai puțin la domnul, a intervenit tanti Florica. No, să vă șterg puțin, s-a adresat femeii de la perete... Rușinat, mi-am proptit capul în palme și am clipit cât mai des cu putință ca să nu adorm din nou. Am răspuns la saluturile de rămas bun fără să privesc aceste persoane pe care le bănuiam că râd de mine. Rămăsesem doar cu tanti Florica în tăcerea fierbinte din încăpere. Până să mă descopere, la
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]