2,886 matches
-
nu-mi va dispare, N-o să mă-nșele trupul splendoare, Satană dragă. Trupul din carne poate să-mi plece Trupul din aur mă va petrece Mereu și veșnic. În drum viața când simt că doare, Gura ta rece îmi dă răcoare De psalm pe frunte. Catastrofa lui, tragică și sobră, simplă și definitivă, e cuprinsă în trei terține. Le-a scris desigur numai pentru el, fără să bănuiască, pe vremea lui, că le-a scris și pentru mine: „Nu-ncape vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
târziu să mă îndepărtez de orice altar și să mă situez dincolo de credință. Asta n-a fost întotdeauna ușor, căci în repetate rânduri se aprindeau flăcări ale speranței ce se ofereau să încălzească prin apropierea lor sufletul atins de o răcoare excesivă. Odată a fost vorba de nevoia de pace durabilă și de dreptate pentru toți, apoi de fericirea consumistă a lui American way of life, astăzi se spune că noul papă o să facă minuni... De la bun început am avut șansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca și când ar fi turnat agheasmă din fantoma unei damigene, oțet, nu prea puțin, fiindcă, așa cum desigur se știa, oțetul își pierde din gust când se răcește. „Și acum, rog frumos, deșertăm tot într-un vas mare de lut, așezăm la răcoare și așteptăm și așteptăm cu un pic de răbdare, că doar avem destul, nu-i așa.“ Pe durata unei pauze lungi, în timpul căreia idealul nostru de răcituri din cap de porc reușea să se închege de la sine și fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vreme. De la scara spaniolă în sus, Villa Medici semăna cu un sanatoriu pentru artiști pensionați. Deja după câțiva pași, grădina întinsă te invita la zăbavă pe scări de piatră umbrite. Peste zi băteam străzile Romei mai mult decât permitea arșița. Răcoarea se păstra numai în biserici și capele. Tot ce vedeam, fiecare fântână și fiecare ciot de coloană, devenea o metaforă. Hoarde de preoți înveșmântați în negru ofereau, cu pălăriile lor cu boruri largi, schițe în mișcare care erau gata cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
batjocoritoare a lui Goliadkin repeta: N-am să spun unde-i diamantul. M-am deșteptat Îngrozit. Prima mișcare a fost să duc mâna la buzunarul interior: acolo era etuiul, iar În el, autenticul non pareil. Ușurat, am deschis fereastra. Lumină. Răcoare. Larma nebună a păsărelelor. O dimineață micuță și nebuloasă de Început de ianuarie. O dimineață somnoroasă, ghemuită sub cearșafurile ceții alburii. De la poezia dimineții am trecut pe negândite la proza vieții, care mi-a bătut la ușă. Am deschis. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui Don Bosco, 1934), nici Antifonarul pâinilor și peștilor (1935), nici, oricât de scandalos ar fi, doctele finaluri ale Editurii Șpalteta (Paginile Scafandrului, tipărite sub Îngrijirea Minotaurului, 1939). Ne doare să mărturisim că, În cei douăzeci de ani petrecuți la răcoare, Parodi nu avusese vreme să studieze Itinerarul lui Carlos Anglada (traiectoria unui liric). La sfatul aceluiași maestru, José Formento face În acest imprescindibil tratat istoricul etapelor pe care le-a parcurs: inițierea modernistă; Înțelegerea (adeseori transcrierea) lui Joaquín Belda; fervoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu duhul: atunci și acolo a Început cu adevărat această istorie. Sticleții, care sunt foarte romanțioși, n-au dat de nimic, pentru că erau cu gândul la Pumita, la mahalaua Castellammare și la anul 1941. Dar eu, de-atâta stat la răcoare, am ajuns mare istoric, și tare Îmi mai place să-mi aduc aminte de vremea când omul e tânăr, n-a stat Încă la pârnaie și nu duce lipsă de trei firfirici ca să-și facă și el câte-o plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
izbește nici cel mai bine dispus. L-am văzut, dându-și aere, salutându-mă de la distanță cu un organ publicitar și ridicând praful cu Încălțările, chiar pe tânărul Ortega, comisionaru’. Erau orele șaptesprezece la bucătărie și eu, bucurându-mă de răcoare, ocupam o bună parte din portalul casei ăleia a lui. Bărbatul Înainta fără șovăială, mergând pe lângă cuptorul de cărămizi și fundul tăbăcăriei. Când a trecut de balta uscată, mi-a zis de jos: — Bum, bum, prietene scrib, bum, bum! Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dorește să vă vadă imediat, domnule. — Aș dori mai Întâi să-mi sun familia. — Tresă-i spuneți asta căpitanului Barnes, domnule. De la soarele fierbinte de afară trecură printr-o ușă joasă Într-un hol iluminat fluorescent. Aici era mult mai răcoare. — Bine că măcar aerul condiționat nu s-a mai defectat În ultimul timp, spuse ofițerul. — Se strică des? — Numai când e cald afară. Intrară apoi Într-un atelier mare, cu pereți metalici, cu rafturi pentru scule și cabluri șerpuind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Elena Marin Alexe Dimineața-n voaluri de ceață Cată spre mine prin ochiul de nor Îmi așterne pe tavă viață Și răcoarea tandră mângâie dor Salut tăcută doi fulgi prinși în zbor Și uit pentr-o clipă vis și firesc Mă prind în hora celestă ușor În tainica joacă simt că trăiesc Poartă amiaza pe umerii grei Raze de soare zâmbind obosit
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]
-
și pulsațiile aparatelor. Vitraliul s-a făcut tot plumburiu și aripile deschise ale păsării așezate pe umerii mei sînt învelite în nori din aluat albastru, pătrunși de afară. Sub picioarele mele marea nu se mai vede. I se simte numai răcoarea lichidă. Îl așteptăm așa pe noul V. să facă ceva. V. tînăr observă cu atenție fiecare om și pare că noul V. seamănă, cumva, cu fiecare. Iată-l: născut în foc, el amestecă și ciocnește bucurie și suferință, naștere, boală
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Ploaie mocănească Elena Marin Alexe Storc umezeala în pumni până la ultimul strop, apoi cu fruntea rezemată de răcoarea cețurilor dinspre Măgura, fac autostopul pe calea vieții.. Până se crapă de ziuă, rătăcesc dusă de gânduri, scormonind în iluzia primăvăratecă, acompaniată doar de șoaptele sacadate, monotone, fatale clipelor melancolice, picături șovăitoare, reci, străine sufletului. Ropotul nu mai contenește, legănându
Ploaie moc?neasc? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83336_a_84661]
-
Buruiana aceasta îmi amintește de ceva..., dar...nu știu ce anume...”, șopti Tudor, îngândurat, deschizând poarta dinspre grădină. Zări nucul cel bătrân pe care-l știa de când era mic si merse către el. Coroana bogată acoperea o mare parte a cerului și răcoarea plăcută îl îndemnă să se așeze pe banca fixată cândva de bunicul său lângă trunchiul pomului, pe atunci tânăr și mult mai subțire. Stinghia de sus făcea corp comun, acum, cu trunchiul. Aici era cândva lumea lui de basm. Aici
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
legat de Marea Nordului, unde acum venise probabil ora fluxului, sînt sumedenie de canale - nervuri prin orașele belgiene -, multe Veneții flamande, pe urmă vizităm Castelul Conților, construit În 1180, mai Întîi subterana unde erau torturați prizonierii Evului Mediu, e Întuneric și răcoare, ca atunci, vedem ce-a mai rămas dintr-un conte, Îmi amintesc sicriul lui Donald, urcăm scări Întortocheate, extrem de Înguste, ne frecăm umerii de ziduri, apoi trecem din sală-n sală, privim documente și săbii ruginite, și, pe măsură ce ne apropiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca roua, deznădăjduită în zori și-mi împart suspinurile pe tăcute cu ploaia... Nu împrumut nimic de la vânt de multă vreme nu mai are nimic al lui risipitorul... Când amiaza cade în genunchi, incendiată și zace la pământ moleșită, implor răcoarea teiului înalt... Încă mă doare plânsul ierbii fragile, nevinovată, căzută sub cântecul dur și nemilos al coasei... Obosită de țipătul tăcerii din jur, aștern fânul proaspăt aromat și mă culc îngândurată... În lumina tainică a căruntelor stele, îmi las privirile
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83287_a_84612]
-
meu să-ți cerceteze cartea verde. Cuvintele „cartea verde“ avură darul s-o Înspăimînte. Madre mia! Madre mia! Stens o Împinse spre ușă. Sanchez gemea. Bud Îi văzu pe albaștri forfotind pe alee. — O să-i lăsăm să-l bage la răcoare pe Pancho. Lui Stens Îi mai reveni sufletul. — Îl dăm pe mîna amicilor lui Brownell. În cameră intrară doi răcani. Bud văzu În venirea lor un prilej potrivit ca să-și ia tălpășița. — Puneți-i cătușele și faceți-i raport pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să-și facă loc În aglomerație, dar fără sorți de izbîndă. Bud puse mîna pe lista arestaților. CÎteva nume bifate: „Sanchez, Dinardo“, „Carbijal, Juan“, „Garcia, Ezekiel“, „Chasco, Reyes“, „Rice, Dennis“, „Valupeyk, Clinton“. Toți cei șase caftitori de polițiști erau la răcoare. Vagabonzii din celula bețivilor Îi Întărîtau pe oameni. Stens ajunse la celula cu numărul 4, gesticulînd furios cu un box din bronz. Willie Tristano Îl țintui pe Exley de perete. Crum Crumley Îi Înhăță cheile. Polițiștii năvăliră În celule. Elmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tatăl tău. El o să-i scape sigur. — Ție nu-ți pasă pe bune, nu-i așa? — Sper să-și pună cenușă În cap și să mă scutească să pierd o zi la tribunal. Și mai sper să stea nițel la răcoare, ca să se Învețe minte. Am fumat și eu o dată marijuana În colegiu. Mi s-a făcut așa o foame, că am mîncat o cutie Întreagă de prăjituri și mi-a venit rău. Nu m-ai fi arestat, nu? Nu. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zid de mexicani și de avocații acestora. El fusese convocat la ora 4 dimineața - o tactică de intimidare obișnuită din partea celor de la Interne. Dick era lipit de peretele de vizavi al holului: abia Întors de la dezalcoolizare, risca s-ajungă la răcoare. CÎte șase interogatorii de căciulă la Interne - dar nici unul dintre ei n-a trădat. Ai fi zis că-i o petrecere obișnuită de Crăciun. Erau toți În păr, mai puțin Ed Exley. Timpul se tîra Încet. Traficul continua. Obișnuitele hărțuieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mulțumit, pentru că preluase conducerea În sondaje. Dudley Smith voia mai mult - așa că a urmat flagrantul. Pariu ușor de cîștigat: Dot Rothstein cunoștea o fată de culoare care ispășea o condamnare la Juvenile Hall. Ori de cîte ori fata ajungea la răcoare, ea și Dot Își făceau de cap În voie. Dot a pus la cale toată tărășenia. Dudley și gorila lui, Mike Breuning, au aranjat de o cameră la motelul Lilac View, cel mai notoriu loc de cordeală de pe Sunset Strip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu apărea nicăieri. Cu un pic de gimnastică mentală, a făcut o conexiune personală: cînd a văzut prima oară cartea de vizită. Amintire: Ajunul Crăciunului din 1951, chiar Înainte de Crăciunul Însîngerat. Sid Hudgens aranjează un flagrant și el bagă la răcoare doi amărîți care se drogau cu iarbă. Găsește În apartamentul lor cartea de vizită, dar nimic mai mult. Sid cel Groaznic: „Toată lumea are secrete, Jack“. Dar a continuat să urmărească pista, purtat de curent. A vrut să afle cine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a vinde reviste porno, despre Paginile Aurii de San Berdoo, deschise la secțiunea cu tipografii, ajungînd apoi la Încercarea fraților Englekling de a cădea la pace cu procurorul și sărind direct la jigodiile de negri pe care Îi țineau la răcoare. Știa că ea Înțelesese esențialul: se simțea frustrat că nu e chiar atît de deștept, că nu e un autentic detectiv de Omucideri, că era doar tipul bun să-i sperie de moarte pe răufăcători. După un timp discuția Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nimicească activitățile ilegale, aduse Într-o stare de acalmie, ca de siestă. Totuși Jack Whalen, zis și „Executorul“, un bine-cunoscut gangster și cartofor Înrăit, cunoaște cumva planul lui Mickey de a lăsa cîinii să moțăie cît timp el e la răcoare, iar polițiștii taie frunză la cîini, plini de Încîntare, neavînd ce cuib de mafioți să umfle. Whalen nu atacă diminuatul Cohen. El doar construiește un imperiu rival, bazat strict pe jocuri de noroc și fără teamă de represalii. Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Dar să revenim la Mickey C. Cititorii pasionați ai revistei noastre Își vor aminti de numărul special dedicat lumii interlope din octombrie 1956, În care emiteam speculații pe tema „lîncezelii“ din lumea interlopă, survenită de cînd Mick a intrat la răcoare. Între timp au mai survenit niște decese nerezolvate și atacul cu țevi și șișuri În care Mickey a fost rănit, iar ciracul lui, Davey Goldman, a fost transformat Într-o legumă. Ei bine, deținuții atacatori care au Încercat să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se făcuse dintr-odată excesiv de cald. Bud ieși. Sifakis, cuprins de frenezia ciripitului: — ...și știu niște chestii. Aud diverse lucruri. De pildă, de cînd Mick a ieșit de la mititica, s-a deschis sezonul la fazani. CÎt a stat el la răcoare, a fost o stare ciudată de lîncezeală, dar echipele de trăgători i-au lichidat pe tipii care se ocupau de francizele lui, apoi au venit independenții ăia, trei trăgători, pac, pac, pac, i-au mătrășit pe oamenii lui Mickey și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]