4,392 matches
-
libertatea cuvântului este neputincioasă în fața dușmanilor care se pretind a fi patrioți și caută să obstrucționeze, să împiedice, să saboteze și să distrugă buna funcționare a formei republicane de guvernământ sub masca unei critici cinstite; conspirație în scopul de-a răpi guvernului Statelor Unite loialitatea și încrederea membrilor forțelor armate și navale și ale poporului și prin aceasta de-a pune guvernul în imposibilitatea de-a apăra națiunea împotriva unui atac armat din afară sau a trădării dinăuntru. Jones a fost găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
adresat eu lui Resi cu ezitantă neîncredere, ca să... să mă judece pentru... pentru ce-a spus ziarul? — Dr. Jones zice că guvernul american n-o să te lase să pleci, mă informă Resi, dar că evreii vor trimite oameni să te răpească, așa cum au făcut cu Adolf Eichmann. — Halal prizonier, numai vorbele de el..., am murmurat eu. — Nu-i chiar așa de simplu. Nu-i ca și cum ar umbla după tine un evreu aici, altu’ dincolo, a spus Fuehrer-ul negru. — Cum adică? l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
același timp - și toate în mod sincer, zise el zâmbind. E un adevărat dar. — Și ce-a plănuit pentru mine? l-am întrebat eu. — A vrut să te smulgă din țara asta, să te ducă în alta, unde puteai fi răpit cu mai puține complicații internaționale. I-a vândut lui Jones pontul unde și cine erai, i-a stârnit din nou împotriva ta pe O’Hare și pe alți patrioți - toate acestea făcând parte dintr-un plan de smulgere a rădăcinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Potapov? am întrebat-o. — Nu, a spus ea. — Tu? l-am întrebat pe Kraft. — Nu, a zis el. De ce nu-mi spui câte ceva despre el? — E agent comunist, am zis. Încearcă să mă atragă la Mexico City ca să pot fi răpit și expediat la Moscova pentru a fi judecat. Nu se poate! exclamă Resi. — Taci! i-a poruncit Kraft. Apoi s-a ridicat în picioare, a zvârlit revista. A scos din buzunar un pistol mic, dar eu l-am luat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Ea mă fixa uimită. Fusesem oare prea direct? Nu-mi mai păsa, tot ce fusese între noi, cearta, anii de despărțire, întâlnirile scurte de pe stradă, totul se prăbușea ca un decor, totul părea inconsistent, un trompe l’oeil ce ne răpise prea mult unul altuia.” Pe urmă: „N-am mai așteptat. Am chemat-o pe nume, și cred că acest lucru a avut același efect asupra ei ca și cuvântul magic cu care mă înnebunea pe mine. Ne regăseam, puri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
crezut că e vorba de un chiul. Pe urmă ne-a frământatat pe toți gândul sinuciderii, așa cum s-a mai întâmplat anul trecut cu un băiat din a opta B. Apoi ne-am gândit la o răpire, dar cine să răpească o sărăntoacă ciungă și doi pârliți? În final, am dat vina pe noi înșine, însă era limpede că nu suntem vinovați (ne-am apărat unul pe altul de parcă ne cunoșteam de o viață, a fost interesant). Până la urmă am acordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bani! Apoi, de a doua zi, un viermișor minuscul începea să ia naștere înăuntru, să îl îngrijoreze cu gândul că trebuia să plătească la sfârșitul lunii și, pe măsură ce treceau zilele, viermele creștea până devenea o gigantică anaconda care îl sufoca, răpindu-i somnul și pofta de mâncare, și care îl făcea să-și piardă buna dispoziție. Acolo, era omul prizonier al propriei sale semnături, al simțului responsabilității, al nevoii de a se ține de cuvântul dat. Cărțile de credit nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
izbucni În hohote puternic de râs. — O, Guido, ar trebui să te auzi. „Are doar șaisprezece ani“. Nu, nu-mi vine să cred. Continuă să râdă și trebui să se lase pe spate pe brațul sofalei, atât de tare-i răpi veselia puterile. Ce trebuia el să facă, se Întrebă, să rânjească și să spună glume murdare? Raffaele era singurul lui fiu și nu știa nimic despre ce era În lume: SIDA, prostituate, fete care rămâneau Însărcinate și te convingeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
puțin pe această temă. Analiză situația și observă că toate acele fete aveau porecle ca Bombonica, Căpșunica, Miericica și altele. Ăsta să fie misterul? Era prea simplu. Doar pentru că acele fete aveau porecle ca acestea, nu însemna că puteau fi răpite. Zăhărel le ceru părinților ca el să plece în căutarea fetelor dispărute. Merse el ce merse, până dădu de un pod foarte mare. Traversându-l, deodată auzi o bubuitură puternică și căzu într-un gol adânc. Se trezi. Era într-
Povestea lui Ciocolată-Împărat. In: ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
caracteriale, de smerenie, religioși, profesioniști, devotați, cu credință În Dumnezeu, de țară și de neam. Pline de semnificații sunt și câteva informații insolite, cuprinse În scrierea „Cronică succintă a neamului Derdena”. Aflăm, așadar, că unul dintre strămoșii autorului a fost răpit de extratereștri(pe când se afla pe câmp cu oile la păscut) și că patronimul Derdena s-ar trage din Dardanos, Întemeietorul legendar al tribului dardanilor și al vestitei cetăți Troia. Tot din etimonul „Dardanos” derivă și numele „Dardanele” al strâmtorii
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de 50 de ani și te apropii de senectute poți foarte bine, fiziologic vorbind, să trăiești fără nevastă. Tu știi mai bine decât mine ce Înseamnă femeia. Ea Îl acaparează cu totul pe bărbat, Îl moleșește În orice privință, Îi răpește pacea sufletească, nemaiîngăduindu-i să aibă și iubiri extraconjugale, dar neerotice (cum ar fi dragostea față de Înaltul Creator, față de Țară și aproapele nostru), nici alte gînduri sau preocupări. Tot ce n-o privește pe ea Îi este interzis soțului. Eu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
născocirile acestuia; Într-un subconștient colectiv, lumea era ca În basmele lui, plină de soldăței de plumb și de fetițe cu chibrituri. Danemarca ar fi fost În stare să pornească un război Împotriva țării care ar fi dorit să-i răpească Mica sirenă, statuia ivită la malul mării tot dintr-o poveste a aceluiași ubicuu Andersen. Danemarca, ziceau unii, suferea acum din cauza nodulului Christiania, crescut chiar pe fața strălucitoare a capitalei; fuseseră Încercate tot felul de tratamente, nimeni nu Îndrăznise să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Să nu-i îngrijorez pe ei, să nu-i supăr... am ales să trec singură prin grozăvenia aceea. Mă întreb și acum, după atâta timp, cum am rezistat, cum... Of! Nopțile mele chinuite, imaginile acelea ce-mi chinuiesc somnul... îmi răpesc siguranța și bucuria de a trăi ca celelalte femei...”. Tainicele cărări ale iubirii ... Era în anul trei la Facultatea de Litere, vizând Departamentul de limbi străine aplicate, la Universitatea din Craiova, când a reîntâlnit un fost coleg de liceu pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
hotărârile ce urmau să fie luate. Prea multe se făceau în pripă și, firesc în asemenea condiții, de mântuială. Dacă oamenii ar avea dreptul la relaxare, poate că ar fi un alt tablou general, dar acest drept, fără să-l răpească Marian Malciu cineva, a cam dispărut. Timpul insuficient ori prea multele interese, adeseori meschine, un anumit gen de preocupări sau trebuințele zilnice nu le mai permit să se bucure de micile plăceri de odinioară, de după vârsta copilăriei. Nu era vara
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-i cu tine, iubito? Cum poți afirma așa ceva? Ești o copilă, zău! - Eugen!... Nu sunt copilă, dar nu am de gând să te pierd. Ai pătruns atât de adânc în sufletul meu, încât orice întârziere îmi pare că mi te răpește și nu doresc să se întâmple așa ceva nici dacă sare Pământul în aer! - ... Păi, vezi că ești copilă? Dragostea mea pentru tine nu este deloc pasageră, iubito. Orice ar fi, ne căsătorim, nu? Tainicele cărări ale iubirii - Când? Va trebui
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mi se face cont. Am și eu dreptul să mă recreez. - Cum aș vrea să merg în străinătate! se văită Otilia.Pascalopol puse mâinile cu devotament la piept și zise: - Domnișoară Otilia, poruncește. Am de la moș Costache învoirea să te răpesc oricând. Otilia nu răspunse la această propunere, deviind chestiunea. - Ai cai la moșie, pot să devin amazoană? - Este, este, cum să nu, îți rezerv unul cu totul blând. G. Călinescu - Eu, zise Felix, n-am altă dorință decât să dorm
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sănătatea odraslei. Fiul, la rîndu-i, în schimbul unei îngrijiri permanente din partea mamei, nu trebuia să iasă de sub tutela ei. În fond, Aglae nu era supărată că Titi s-a însurat (în conștiința ei lăuntrică era chiar satisfăcută), ci fiindcă i se răpise prilejul de a-i oferi ea o soție lui Titi sau măcar consimță-mîntul. Ana se dovedi plină de tact. Adusă la braț de Stănică, sărută mâna Aglaei, pe aceea a lui Simion, care fu încîntat, și pe amândoi obrajii pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scuzabilă și se învinovăți de a fi avut bănuieli nedrepte asupră-i. Pascalopol era un om de un mare bun-simț și nu se putea ca el să fi fost așa de lipsit de respect față de moș Costache, încît să-i răpească fata ca pe o întreținută oarecare. Își refăcu fața Otiliei, buclele ei, aruncate peste urechi cu ajutorul pieptenului, râsul ei și simți că nimic nu era comun între ea și Georgeta, deși amândouă erau foarte inteligente și fine. Otilia era îndrăzneață
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a fost supărată, ceea ce determină pe preagrăbitul Stănică să dispară numaidecât și s-o aducă pe Aurica. Toată extraordinara revoluție sufletească a lui Felix, la apariția ca din vis a Otiliei, începu să fie amărâtă de aceste întrevederi, care îi răpeau ceva din drepturile lui. Otilia intui nemulțumirea lui Felix și-l mângâie repede și pe furiș pe o mână, în sensul că de el va avea ea grijă mai târziu. Aurica intră în odaie aproape umilită, sărută pe Otilia pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vechi, scoase de la alte case, altele noi, dar cam verzi, desigur toate de ocazie, și le îndesă pe toate de-a lungul gardurilor. Într-o zi, aduse și cărămidă veche, din demolițiuni, și o depozită morman pe gazonul din grădină, răpind chioșcului G. Călinescu perspectiva. După toate aceste isprăvi, bătrânul era neliniștit să nu i se fure materialul, pe care îl însemna mereu cu var. Ieșea noaptea târziu sau dimineața în zori și-i dădea târcoale, tresărea la cel mai mic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fetelor care au prestigiu asupra bărbaților. Gândul că moș Costache vrea să-i facă o casă cu prăvălii pentru speculă, o izbi pe Otilia într-un chip dureros. Ea visa viitorul ca un șir de explozii neprevăzute. Putea s-o răpească un englez s-o ducă în Indii, putea să-l roage pe Pascalopol s-o ducă în Rusia, dar să se fixeze pe jumătate din grădina lui moș Costache era odios. Rațional, înțelegea planul, însă sufletul ei era invadat de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să te superi, am zis și eu așa, știu eu cădumneata ești un om bun. Moș Costache, îngrijorat și așa de prea marea consumație de alimente, se înfricoșase, însă nu știa cum să scape de Paulina. Lașitatea lui înnăscută îi răpea orice inițiativă. Privi deci cu mulțumire pe geam numai mimica unei scene pe care n-o putea auzi, și în care se vedea cum Marina, fioroasă, dă brânci Paulinei afară din bucătărie și o amenință cu făcălețul. Menajera stătu în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din mașină, după muieri. Știi cum am poreclit-o noi, profesioniștii, pe mașină? - Nu cred că aș chici. - Aspiratorul de gagici după muieri. - Ne-ați îndatora? - Cine plătește cursa? - Celui a cărui teorie va ieși infirmată, nu-i va fi răpită, în nici un caz, această onoare. Pe coridoare, lucrușoarele cu care, de altfel, pe întuneric se obișnuise, lădițe, sticlării, samovare, își arătau acum adevăratele fețe de babornițe. Într-o singură noapte, vopseaua gri-albăstruie de pe caroserie fusese prăjită ca-ntr-un cuptor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el, Robin, să-i aresteze ca din oală. Sfântul Părinte Secund a aflat, a zâmbit și s-a supus. Apogeul originalității de gardă de corp al lui Floyd a fost atins în momentul în care, încunonștiințat că anticriștii urzeau să răpească Sacra Persoană, cel pe care îl rememorăm, Robin Floyd, a găsit foarte înțelept ca Papa Secund, după ce se bucurase de toate experiențele vieții, să nu fie privat și de aceea de a fi răpit. În felul acesta, oamenii lui Robin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care, încunonștiințat că anticriștii urzeau să răpească Sacra Persoană, cel pe care îl rememorăm, Robin Floyd, a găsit foarte înțelept ca Papa Secund, după ce se bucurase de toate experiențele vieții, să nu fie privat și de aceea de a fi răpit. În felul acesta, oamenii lui Robin ar fi dibuit bârlogul conspiratorilor, opoziția ar fi fost reconvertită, procesul de unificare a Europei scurtat, probabil, cu 20 de ani. Nefiind strict necesar să 234 DANIEL BĂNULESCU dacă există prin casă un singur
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]