2,944 matches
-
forme de dominație birocratică. În anii 1970, scriitorul postmodernist Jean-François Lyotard (1984) spunea și el că, de fapt, credința că istoria umană era o călătorie de la dominație și superstiție către libertate și iluminare nu lua în calcul partea întunecată a raționalității de tip occidental și a progresului științific. Într-o mare măsură, aceste argumente erau un răspuns la totalitarismul sovietic și la stalinism. Un alt aspect, mai controversat, este că gânditorii iluminiști desconsiderau societățile care nu aparțineau spațiului occidental (Vogel 2003
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
aflată în deliberare nu trebuie exclus de la participarea la dialog. În al doilea rând, etica discursivă este democratică. Aceasta este construită pe un model de sferă publică ce este legat de deliberare democratică și consimțământ, în care participanții folosesc o "raționalitate argumentativă" pentru a "ajunge la o înțelegere reciprocă bazată pe un consens motivat, punând în discuție pretențiile de validitate implicate în orice comunicare" (Risse 2000: 1-2). Combinând impulsurile inclusive și pe cele democratice, etica discursivă oferă o metodă ce poate
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a relațiilor internaționale" (1995:20). Oricât de atractiv ar părea acest exercițiu de construcție de punți, nu toți constructiviștii sunt convinși. Reus-Smit a demonstrat că normele instituționalizate care formează identitatea actorilor contribuie nu numai la formarea intereselor, ci și a raționalității strategice (1999). Încercări de a limita direcția de gândire constructivistă la domeniul formării intereselor și concedarea către raționaliști a terenului interacțiunii strategice au fost astfel criticate pentru propagarea unei deloc necesare "forme subțiri de constructivism" (Laffey și Weldes 1997). O
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
proces. Al doilea factor a fost conceperea prevalent raționalistă a acțiunii umane. Așa cum am văzut, atât neorealiștii, cât și neoliberalii și-au imaginat ființele umane și, prin extensie, statele ca actori atomiști, egoiști, strategici, afirmând astfel o formă standard de raționalitate instrumentală la toți actorii politici. Când au fost combinate, materialismul și raționalismul teoriilor prevalente au lăsat prea puțin loc pentru dimensiunile sociale ale vieții internaționale, bineînțeles, cu excepția situației în care socialul este redus la competiția strategică motivată de putere. Materialismul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cercetarea Școlii Engleze. Resuscitând analiza societală, afirmarea constructivismului a generat și un interes reînnoit pentru istoria internațională. Atâta vreme cât teoreticienii Relațiilor Intrenaționale erau devotați ideii că statele sunt conduse de motivații de supraviețuire ce transcend contextul sau de moduri universale de raționalitate, lecțiile istoriei au fost reduse la afirmația că nimic substanțial nu se schimbă vreodată. Asemenea asumpții au negat diversitatea experienței umane și posibilitățile de schimbare și diferență semnificativă, transformând astfel istoria internațională într-o poveste monotonă despre "recurență și repetiție
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Afirmarea constructivismului a vestit o reîntoarcere la o formă de teoretizare mai sociologică, mai istorică și mai orientată spre practică în Relațiile Internaționale. Dacă raționaliștii au redus socialul la interacțiunea strategică, au negat factorul istoric susținând forme dezrădăcinate, universale de raționalitate și au redus arta practică a politicii la calculul maximizării utilității, constructiviștii au reimaginat socialul ca domeniu constitutiv, au reintrodus istoria ca zonă a cercetării empirice și au subliniat variabilitatea practicii politice. Din multe puncte de vedere, constructivismul întruchipează caracteristici
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
masculinității și feminității, și nu la diferențele biologice feminin-masculin (deși feminismul postmodernist susține că atât sexul, cât și genul sunt categorii construite social, vezi Butler 1990; Gatens 1991). Imaginea occidentală hegemonică a masculinității este asociată cu autonomia, suveranitatea, înclinația spre raționalitate, obiectivitate și universalism, în vreme ce noțiunea dominantă de feminitate este asociată cu lipsa acestor caracteristici. Spre exemplu, practicile de rutină ale armatelor reproduc aceste identități hegemonice de gen, prin antrenarea soldaților atât pentru a proteja "femeile-și-copiii", cât și pentru a-și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Alexander Hamilton în Federalist Papers: "a presupune o lipsă a motivațiilor ostile între state înseamnă a uita că oamenii [bărbații] sunt ambițioși, răzbunători și lacomi". Pentru analista feministă Christine Sylvester (1990), miza acestui tip de analogie bărbat/stat înseamnă echivalarea raționalității cu comportamentul bărbaților, iar statul ca actor rațional capătă astfel o identitate masculină. Teoreticienii feminismului interpretează statul ca fiind o entitatea centralizată, principal organizator al puterii pe criterii de gen, care acționează în principal prin manipularea sferelor publică și privată
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pentru a corecta prejudecata de gen indusă de modelul bărbat/stat al lui Waltz (cf. Elshtain 1985:41). Feminiștii caută modele alternative, mai bogate, în ceea ce privește agentul modele care să țină cont atât de producție, cât și de reproducere, să redefinească raționalitatea astfel încât să fie mai puțin exclusivistă și instrumentală și să respecte relațiile umane (pe toate palierele) ca și interdependența dintre ființele umane și natură (Tickner 1991: 204-6). Spre exemplu, anumiți cercetători caută modele emancipatorii de acțiune la periferie printre femeile
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
non-occidentale, mărind posibilitatea conflictelor dintre ele (True 2004). Genul, prin urmare, nu este numai un instrument analitic util, ci și unul necesar pentru înțelegerea relațiilor internaționale de după 11 Septembrie. Tickner (1991) susține că idei și concepte cheie precum cel de "raționalitate", "securitate" sau "putere" ar putea reprezenta pilonii explicativi ai teoriei feministe a Relațiilor Internaționale. Nu e nimic inerent acestor termeni care ar putea sugera abandonarea lor. Mai degrabă, înțelesurile lor și conotațiile lor genizate în teoria și practica relațiilor internaționale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
alte instituții moderne cum ar fi capitalismul, statele-națiune și formele moderne de patriarhat, nu este potrivit să reacționezi dezvoltând și mai mult aceste instituții, centralizând puterea prin dezvoltarea instituțiilor globale și regionale. O asemenea reacție va consolida și mai mult raționalitatea instrumentală, care va submina posibilitatea de dezvoltare a unei etici ecocentrice. O poziție ecocentrică conduce așadar la argumente în favoarea reducerii dimensiunilor comunităților umane, și în special în favoarea contracarării tendințelor spre globalizare și omogenizare, având în vedere că numai prin susținerea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
marchează o diferență clară față de ecologism, care se sprijină neapărat pe enunțuri fundaționale puternice, cu caracter epistemologic și etic. Acest argument nu ar trebui totuși împins prea departe, deoarece există tensiuni în privința modului în care teoria critică încearcă să reconstruiască raționalitatea Iluminismului. Eckersley de exemplu (1992 : Capitolul 5), observă încercările lui Habermas în special (punându-l în contrast cu Marcuse) de a reimplica știința în scopuri politice radicale, afirmând că în final ajunge inevitabil să justifice dominația omului asupra naturii. Sunt în final
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
92 psihologie, 33 purificare etnică, 119 putere putere limitată, 78 putere suverană, 191 relații de putere, 208 quaker, 51 raison d'état, 188 rasa umană, 72, 130, 137 raționalism, 102, 112, 121, 122, 207, 218, 221, 222, 224, 227, 231 raționalitate strategică, 222 rațiune, 48, 133, 151, 180, 190 război, 21, 22, 24, 33, 34, 46, 48, 74, 75, 76, 134, 135, 184, 243 războaie mondiale, 152 războaiele napoleonice, 79 război civil, 171 război preventiv, 105, 120, 228 războiul împotriva terorismului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
despre ceea ce ne Înconjoară?; un drum al sporirii neîncetate a potențialului creativ individual? etc.). Μ „Dragostea este o prostie În doi” (Napoleon Bonaparte). Poate că Napoleon se gândea la „dragoste” ca la un proces de iluzionare reciprocă, deoarece În realitate raționalitatea bărbatului nu este compatibilă cu sensibilitatea vanitoasă a femeii, care-și face un obicei din a-și savura situația de a se ști iubită (extenuându-și chiar admiratorii). Μ Frumusețea corporală nu reprezintă Întotdeauna un avantaj: ea este purtată, de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a trăi” este o sintagmă atractivă, chiar incitantă, dar ea angajează Într-o măsură mai mare decât credem responsabilitatea față de sine a fiecăruia, deoarece nu sunt rețete care să fie preluate pentru a ne asigura o existență „În echilibru, ordine, raționalitate sau coerență” cu noi Înșine și cu ceilalți din jur. Arta de a trăi nu este, așadar, ceva care să poată fi predat (de exemplu, elevilor, studenților etc.): ea se experimentează de către fiecare În parte și se obține, eventual, atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Universității de Vest, 2014; vol. III P-Z, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2014. Cornea, Paul, Studii de literatură română modernă, București, Editura pentru Literatură, 1962. Cornea Paul, Introducere în teoria lecturii, Iași, Editura Polirom, 1998. Cornea, Paul, Interpretare și raționalitate, Iași, Editura Polirom, 2006. Coteanu, Ion, Stilistica funcțională a limbii române. Stil, stilistică, limbaj, București, Editura Academiei, 1973. Coteanu, Ion, Stilistica funcțională a limbii române. Limbajul poeziei culte, București, Editura Academiei, 1985. Coteanu, Ion, Semantică și semiotică, București, Editura Științifică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
articol/10447/ Daniel-Cristea-Enache/O-istorie-critica-II-Istoria-critica-a-literaturii-romane-5-secole-de-literatura-de-Nicolae-Manolescu.html. 93Vezi Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române contemporane (1941-2000), București, Editura Mașina de Scris, 2005, 1176 p. 94 Ibidem, p. 397. 95Ibidem, p. 397. 96"Deși face parte dintr-o generație de poeți care a repudiat raționalitatea discursului liric (și aceasta nu numai pentru a satisface exigențele esteticii moderniste, ci și pentru a da o replică sfidătoare pretențiilor formulate de autoritățile culturale ale epocii), Ana Blandiana a reintrodus în poezie reflecția, adevărata reflecție, aceea pe care mari
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
au produs. Numai că, În fiecare caz, noua generație are proiecte diferite despre lumea nouă unde un asemenea război nu trebuie să-și mai aibă locul. Americanii vor milita pentru indulgență și un altfel de revrăjire a lumii, pentru o raționalitate consensuală și pentru o artă democratizată bine numită puțin mai tîrziu de Umberto Eco „opera deschisă”. Pentru americani, noul limbaj trebuie să evite ermetismul pentru a nu da ocazia receptorului să cadă În capcana numinosului care transformă automat raportul autor-receptor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poartă germenele emancipării tocmai în oscilare și pluralitate. Sensul emanicipării constă în eliberarea diferențelor, în efectul global de depeizare, mai mult decît în cel de identificare. Dacă Lucien Sfez deplînge sfărîmarea consensulului și a fuziunii istorico-afective, Gianni Vattimo salută explozia raționalităților "locale" și diferențelor. Dacă pentru Lucien Sfez, în societatea comunicării "realitatea a devenit o noțiune fără conținut real, [...] mesajul nu mai are sens, [...] nu mai există frontire între afară și înăuntru, [...] expresia, ea însăși, [...] nu poate decît să se repete
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
de asemenea, dincolo de experiențele pe care le provoacă și care sînt toate utile, elemente pentru argumentarea puterii omului asupra mediului său înconjurător, o filosofie a stăpînirii. Un instrumentalism. Înarmați cu unelte conceptuale, știind să fabrice obiecte tehnice plecînd de la o raționalitate constructivă, tehnicienii și practicienii-ingineri despre care am vorbit se sprijină pe un optimism al națiunii. Rezultatele există. Ele sînt obținute, nu sînt susceptibile nici să fie ignorate, nici să fie disprețuite. O adevărată putere a rațiunii se naște: Homo Faber
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
sa) și de diferența substanțială om-mașină, păstrînd total metoda sa. Mașina, optimism al rațiunii, ar putea atunci să triumfe. Dacă limbajul este manifestarea cea mai explozivă a diferenței între om și mașină, și dacă putem face mașina să vorbească folosind raționalitatea carteziană, diferența este anulată. Paradox al unei poziții care refuză dualismul lui Descartes, adoptînd viziunea sa asupra rațiunii. Numele lui Chomsky se înscrie aici cu litere de aur. Această legătură este bine subliniată de Don Norman în Twelve issues for
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
empirică, dar nu experimentală, căci nu poți experimenta activități individuale, poți numai adăuga date în fiecare caz. Contează termenul sufficiency: teoria trebuie să producă un sistem de mecanisme suficiente pentru a realiza sarcinile cognitive cercetate 30. Găsim aici noțiunea de raționalitate limitată (bounded rationality), noțiune îndrăgită de Simon. Această raționalitate limitată este cea a unui om normal, individual, care acționează și gîndește pe termen scurt. El știe ce vrea, dar nu știe cum să o facă. Se cunoaște scopul, nu se
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
individuale, poți numai adăuga date în fiecare caz. Contează termenul sufficiency: teoria trebuie să producă un sistem de mecanisme suficiente pentru a realiza sarcinile cognitive cercetate 30. Găsim aici noțiunea de raționalitate limitată (bounded rationality), noțiune îndrăgită de Simon. Această raționalitate limitată este cea a unui om normal, individual, care acționează și gîndește pe termen scurt. El știe ce vrea, dar nu știe cum să o facă. Se cunoaște scopul, nu se cunoaște drumul sau drumurile pentru a ajunge acolo. Iată
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
nu se cunoaște drumul sau drumurile pentru a ajunge acolo. Iată ceea ce înlătură toată nehotărîrea fundamentală asupra perspectivelor noastre aleatoare, iată ce îndepărtează miasmele dăunătoare ale noii istorii, ale psihanalizei și ale antropologiei. Iată ce dezvăluie în mod revoltător limitele... raționalității limitate și o înscrie pentru totdeauna ca o prefăcătorie de descendent binevoitor (sau ironic?) al vechii raționalități universale, dictatoriale. Să remarcăm deja următorul fapt: dacă este adevărat că omul acționează prin selecții succesive de mijloace pentru a atinge un scop
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
perspectivelor noastre aleatoare, iată ce îndepărtează miasmele dăunătoare ale noii istorii, ale psihanalizei și ale antropologiei. Iată ce dezvăluie în mod revoltător limitele... raționalității limitate și o înscrie pentru totdeauna ca o prefăcătorie de descendent binevoitor (sau ironic?) al vechii raționalități universale, dictatoriale. Să remarcăm deja următorul fapt: dacă este adevărat că omul acționează prin selecții succesive de mijloace pentru a atinge un scop dinainte definit, atunci este tentant să stabilim un raport de similitudine între acest demers "pas cu pas
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]