2,603 matches
-
a înmînat ordinul Coburg cu briliante, iar mai tîrziu, după moarte, cerîndu-mi o reproducere a unui portret în creion, operă a prietenului nostru, maestrul Albert Besnard. Trebuie, totuși, să convin că acest suveran era înmănuncherea cea mai desperechiată a unor rafinamente spirituale și a unor gusturi dublate de fantezii adesea morbide ce duceau pieziș la rezultate neașteptate. Un fel de Elagabal 100 adaptat la epoca noastră. Cînd studiem primii săi ani de domnie, este permis să ne întrebăm dacă în activitatea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
fata unui arierat mintal, chior; un ogar; o mandolină, un vas cu pere, două smochine pe masă, un animal mitologic. La această pictură se referea, probabil, Breton când a scris, în "Cele mai recente tendințe în pictura suprarealistă" (1939), că rafinamentul metodei paranoico-critice l-a condus pe Dalí "să imagineze amuzamente la nivelul jocurilor de cuvinte" (apud Ades 1995: 137). În Impresii din Africa (1938), cu impresionante efecte de clarobscur și de perspectivă amintind de baroc, Dalí se pictează așezat în fața
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
condescendent. Cam asta era și soarta lui pe vremuri, cînd domnișorea tenisul și făcea arabescuri complet nelucrative în fața bătacului lui Borg. Se învîrtea California cu Roddick. Palid, asudat, febril. Probabil că bucătăria americană, pentru care maioneza e un maximum de rafinament posibil, i-a pus capac. Vor fi mulți cei care vor spune că Pavel a întors meciul în fața unui tip bolnav, pe fruntea căruia scria „Dați-mi un emetiral!“. Pe jumătate, e corect. În mare parte din setul 4 și
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de accident. Ca și Anton Pann, însă cu mai multă spontaneitate, Creangă aduce în scrierile lui mult lexic țărănesc, dar mai cu seamă proverbe, zicători, ce alcătuiesc așa-zisele lui "țărănii". Plăcerea stârnită de audiția scrierilor lui Creangă e de rafinament erudit și nicidecum de ordin folcloristic, și compararea cu Rabelais, Sterne și Anatole France, oricât ar părea de paradoxală, apare legitimă. Erudiția unui Rabelais încîntă prin veselia care o întreține, prin "joyeuseté", iar mecanismul e paralela continuă între actualitate și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
târg de 18.000 locuitori, privit ca un loc de pierzare, ca o îngrămădire neliniștitoare pentru suflet. Cu timpul, păstrând aceleași situații fundamentale, nuvelistica lui M. Sadoveanu capătă un aer voios, idilic. Căutarea singurătății numai e o asceză ci un rafinament. Vânatul, pescuitul sunt prilejuri de a se bucura de cărnurile și formele pe care natura le oferă omului. La crâșmă oamenii vin să se veselească de mirosul și gâlgâirea vinului, iar solitudinea e interpretată ca vârstă de aur și natura
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cocoși de munte, ierunci, dropii, spîrcaciu, potârnichi, prepelițe, sitari, begaține, puhoieri, nagâți, rațe, lișițe, gâște, gîliți, lebede), de raci și chișcari, de crapi prinși iarna prin copci în cantități așa mari încît "foșgăiau viermuind", de pești gătiți în felurite chipuri. Rafinamentul gastronomic se bizuie pe o degradare în scara civilizației. Fineța stă în o cât mai mare apropiere de starea de natură. Hanu-Ancuței este capodopera idilicului jovial și a subtilității barbare. Formal, scrierea e un fel de Decameron în care câțiva
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai elogioase din câte sau scris asupra marelui și nefericitului autor al lui Fleurs du Mal. Thibaudet spune că întreaga poezie franceză dinainte de Baudelaire, care s-ar putea numi "poezie eternă", poezie "de prototip homeric", "și-a întors spatele de la rafinamentele și complexitățile urbane". Lamartine, zice acest critic, împrumutînd o caracterizare a lui Lemaitre, este "un mare poet aryan". "Din punct de vedere poetic, urmează Thibaudet, Lamartine a trăit în familia, sentimentele aerate și luminoase, plenitudinea solidă și sănătoasă a florilor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pasărea șchiopătând,/ iar femurul subțire/ ce-l aruncase pe geam/ la răsărit luminează” (Călătorie de noapte). Apropiindu-se de Ileana Mălăncioiu prin prezența filonului moral și de Gabriela Melinescu prin impulsul vitalist, T. se distinge în contextul poeziei actuale prin rafinamentul unui discurs liric foarte bine dozat, pe muchia dintre simbolismul neomodernist și discursivitatea poetică postmodernă. SCRIERI: Apa vie, București, 1970; Chorale, București, 1974; Hore, București, 1977; Astronomia ierbii, București, 1981; Scrisori de acreditare, București, 1982; Substituiri, București, 1983; Melopoetica, București
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
fonetice și lexicale și un virtuoz al compoziției intertextuale. Rezultatul acestui joc livresc și al întâlnirii pseudodocumentului cu fantezia este imaginea unei Moldove deopotrivă verosimile și fabuloase, surprinzând prin predispoziția potatorică și gastronomică și prin manifestările ei libertine. Asemănătoare, prin rafinamentul aluziei licențioase și prin jocurile lingvistice, balzacienelor Contes drôlatiques, narațiunile din Hronicul... se înscriu totodată în paradigma universului și tipologiei lui François Rabelais. Scriitorul român plăsmuiește aici figuri memorabile (Toader și Costache Zippa, Marghiolița, „neobositulu Kostakelu” ș.a.) și o atmosferă
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
între ochi (ūrna) și roata sacră (ćakra) gravată în palmă. Iluminatul este reprezentat în poziția „lotus”, iar gesturile sale (mudră ) inspiră absența fricii, bunăvoința, meditația și dorința de a-și transmite altora învățătura. Arta de la Gandhăra este „de un suprem rafinament și vorbește mai de-a dreptul și mai convingător sensibilității europene”. Gandhăra este o regiune istorică din nord-vestul vechii Indii, astăzi inclusă în Peshawar, la frontiera provinciei Pakistan. Ea a fost adăugată Indiei de regele Ćandragupta Maurya în secolul IV
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
adoptă o manieră afectuoasă, pentru a umfla gogoașa laudei, muncește pentru covrig, ca în versul „Fiică a libertății de cuget și simțire înflorind lada de zestre a plaiului strămoșesc”. „Limbiotul” știe întotdeauna cam ce anume excită, umblă la cutia cu rafinamente, polemizînd nevăzut cu cei care cred altceva decît spune el. Pricepînd ce mi-a provocat vorba țîșnită la vederea sa, m-a întrebat rîzînd: „Nu-i așa că ți-am oferit o lectură înteresantă?” „Sînt uluit de-o așa măiestrie”, i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e vorba de ceva foarte ușor, fără concept și fără bătăi de cap), voi da un răspuns afirmativ. Ai autoritatea să o faci, pentru că nu mă pot adresa altcuiva, care desigur nu mă va Înțelege. Este o subtilitate (este un rafinament cu caracter pur spiritual), care o apreciez și care Îți este pur personală. O marți oarecare. Cele cuvenite familiei. Te rog să primești sentimentele mele deosebite, Teodor Tatos 441 D. Balan, președintele Comitetului orășenesc de Cultură. 880 36 C.P. Fălticeni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Blecher perseverează În războiul febril și dureros cu „mistificarea lumii”, pe când Craii... Își transferă dezgustul Într-o evaziune bovarică estetizantă, de o solemnă mizantropie. Privirea rătăcește În trecut, disprețuind imediatul, care nu merită decât masca, degradarea „Înnobilată”, morga viciului. Spleenul rafinamentelor obosite, maladivul gust al sordidului, al atracției tenebroase, sadismul subțire, melancolic și tăios al autodistrugerii stau sub heraldica „stilului”. O artă bizantină, de subtile ornamentații, de leneșe decantări, stratificată și „patinată”. O descendență bastardă, batjocorind, s-ar zice, clasica frumusețe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
literar, În detrimentul echivocului, ironiei, densității de sensuri o confruntasem nu o dată, stupefiat, deprimat, furios. Mi-am amintit, fără să vreau, urgența cu care unii traducători sau editori reduc amploarea textului sau Îl „purifică”, simplificându-l didactic, abolind viața frazei, modulațiile, rafinamentele, vulgaritățile ei. Speriați de elasticitatea, obscuritătile, anomaliile, argoul, asperitățile, surprizele stilistice ale autorului, intermediarii Îl și uită, nu o dată, pe acesta, grăbiți doar să-l „Încetățenească” În propria lor limbă. Nu puteam decât să admir, din nou, curtoazia generoasă a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de Fănică !) N. n. - Prea multe mici miracole , domnilor și prea mult diletantism în administrarea lor . Mă încearcă îndoiala , că torționarul știa de la filosoful din Fraiburg ce înseamnă “întemeierea ființei prin cuvânt”. Anchetatorul era o brută reală , nu avea pic de rafinament . Cel puțin din umanism politic nu trebuia să terorizeze un om stilat ca Prutianu . Sau , mai știi? Dublura imaginară a domnului Spiridon și-a potrivit ținuta de rigoare să-și impresioneze rivalul !. Se găsea doar în imbrânceala pentru locul întâi
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
un ținut legendar acoperit de zăpadă și copacii - mai ales copacii - un laitmotiv în compoziția multor tablouri. Mai întotdeauna, notele arhaice se prelungesc în contemporaneitate, satul tradițional fiind o permanență în spațiul mioritic, încărcat de semnificații și dimensiuni esențiale. Cu rafinament, pictorul zugrăvește frânturi de peisaj, în care-și recunoaște propria vibrare sufletească. La baza oricărei compoziții stă linia; ea reprezintă, în cazul nostru, începutul și sfârșitul creației... O mână sigură și multă fantezie oferă contemplatorului un peisaj colinar, o zonă
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
un ținut legendar acoperit de zăpadă și copacii - mai ales copacii - un laitmotiv în compoziția multor tablouri. Mai întotdeauna, notele arhaice se prelungesc în contemporaneitate, satul tradițional fiind o permanență în spațiul mioritic, încărcat de semnificații și dimensiuni esențiale. Cu rafinament, pictorul zugrăvește frânturi de peisaj, în care-și recunoaște propria vibrare sufletească. La baza oricărei compoziții stă linia; ea reprezintă, în cazul nostru, începutul și sfârșitul creației... O mână sigură și multă fantezie oferă contemplatorului un peisaj colinar, o zonă
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
realist aproape în sens clasic, proza nu reprezintă o invenție decât în măsura în care transpunerea realului o implică sau o pretinde. Ficțiunea se ivește din observația trăită, din faptul concret care devine literatură. Sondând cu predilecție fenomenul negativ, detectat cu subtilitate și rafinament, proza aceasta austeră este dublată de o intenție satirică. De factură confesivă, nota ei esențială este dată de neputința iluzionării. O luciditate inchizitorială controlează totul, deoarece atitudinea se naște dintr-o adevărată „vocație” a neîmpăcării. Personajul preferat al prozatorului este
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
sunt toate apariții vaporoase și vulnerabile psihic: o mexicancă, Aldebaran, o doctoriță, Selena. O acțiune propriu-zisă nu există, iar personajele sunt abia schițate, totul legându-se în comentariul autorului care, fără a cădea în idilic sau senzual, analizează subtil, cu rafinament cultural, desfășurările unor destine umane. SCRIERI: Aparat de fotografiat sufletul, în Unsprezece poeți, Iași, 1981; Vasul de brumă, București, 1985; Krik vo sekiavanieto [Strigătul memoriei], tr. Save Manasievski și Florin Filiuță, pref. Blaje Koneski, Skopje, 1985; Eternitatea clipei, Craiova, 1986
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
anilor, faptele, întâmplările, situațiile, atitudinile, gesturile și cuvintele mai mult sau mai puțin pline de cruzime ies singure la suprafață, devin bătătoare la ochi. E vorba, desigur, de ochiul cititorului matur, tot atât de necesar în acest caz ca și pentru sesizarea rafinamentului, a subtilităților stilistice ale marelui povestitor. Râsul „gros” (pe care îl distinge G. Călinescu), acea „veselie de zei” (pe care o invocă Vladimir Streinu), „tonul și viziunea umoristică” (la care se referă George Munteanu) nu reușesc întotdeauna să acopere, aurind
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
dedesubtul fluctuațiunilor de la suprafața vieții naționale. Creangă este un reprezentant perfect al sufletului moldovenesc între români; al sufletului țărănesc între moldoveni; al sufletului omului de munte între țăranii moldoveni. G. IBRĂILEANU Plăcerea stârnită de audiția scrierilor lui Creangă e de rafinament erudit. [...] Creangă e un umanist al științei sătești, scoțând din erudiția lui un râs gros, fără a fi totuși un autor vesel prin materie. Conținutul poveștilor și al amintirilor este indiferent în sine, ba chiar apt de a fi tratat
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
fără vreo dovadă decisiv incriminatorie. Campania s-a potolit, însă D. va rămâne marcat. În corespondența lui, chestiunea e obsesivă, el mascându-și cu greu un „complex” al paternității. Finețea piesei Vlaicu Vodă - construcție clasică în decor romantic - vine din rafinamentul psihologic, ca și din dozajul atent strunit al energiilor în conflict. Dialogul se transformă într-o abilă artă a eschivelor, a mișcărilor înșelătoare, îndelung premeditate. Voievod al unor vremuri de neguroasă restriște, Vlaicu se înfățișează, într-o proiecție arhetipală, ca
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
ceară”, CL, 1972, 17; Zaharia Sângeorzan, „Glas de ceară”, CRC, 1972, 44; Piru, Poezia, II, 335; Aurel Sasu, „Masa de mire”, ST, 1976, 2; Gheorghe Grigurcu, Între orgoliu și inocență, VR, 1976, 3; Daniel Dimitriu, „Masa de mire”. Candoare și rafinament, CL, 1976, 4; Zaharia Sângeorzan, Dimineața poeziei, RMB, 1980, 14 noiembrie; Vasile Chifor, Un poet al luminii, VR, 1981, 2; Mircea Popa, Timpul suferinței și al revoltei, TR, 1992, 15; Octavian Soviany, Bobul celest, CNT, 1997, 34; Alexandru Ruja, Jurnal
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
În literatura franceză există două tabere despărțite de concepția despre scriitură: universitarii cred În frază, În stil, În vreme ce nonconformiștii cred În simplitatea spunerii. Alături de Pascal Quignard, Pierre michon, Pierre Bergounioux, Anne Garréta posedă o retorică tradițional franceză, elegantă pînă la rafinament, uneori abstrusă, exploatatoare moderată de dicționar: o scriitură elitară. Nu voi merge mai departe cu critica acestui stil care nu este În nici un caz inocent din punct de vedere politic: Pierre Bourdieu ar face-o mai bine ca mine și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Oeuvre posthume de Thomas Pilaster - Opera postumă a lui Thomas Pilaster, 1999) sunt niște excentrici care mobilizează, pe de o parte, curiozitatea infantilă dar și bagajul intelectual al cititorului, pe de alta, din partea scriitorului, circumvoluțiuni stilistice și retorice șlefuite cu rafinament și scurtcircuitate intempestiv de un grăunte de nebunie "dulce, inventivă, care ar fi ca o Înstăpânire a imaginației asupra realului" (interviu cu Richard Robert, in Les Inrockuptibles, nr. 47 - iunie 1993) Ca și În cazul lui Didier Van Cauwelaert, sau
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]