5,449 matches
-
hol, moment În care ușa lui Lissy se deschide. — Lissy ! Încep. Ce Dumnezeu... Și mă opresc, pentru că pe ușă nu iese Lissy, ci un bărbat. Un bărbat ! Un tip subțire și Înalt În pantaloni negri la modă și ochelari cu ramă de oțel. — A ! zic, surprinsă. Ăă... bună. — Emma ! spune Lissy, ieșind În urma lui. Are un tricou și niște colanți gri pe care nu i-am mai văzut, bea un pahar cu apă și pare sincer mirată că mă vede. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Încearcă să-l Înăbușe imediat. — Ei, asta nu face decît să dovedească că am avut dreptate, spune Jack. Nu sînt nuci ? zic neajutorată, privind către cei de la masă. — Ar trebui să reprezinte niște ovare, spune un tip cu ochelari fără ramă, foarte demn. — Ovare ? Mă uit mai bine la hîrtie. A, da ! Păi, da. Acum că spuneți asta, văd destul de clar... niște... — Nuci. Jack se șterge la ochi de cît a rîs. — V-am explicat, ovarele sînt doar o parte dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
natură... — Ideea e că aceste imagini pot fi folosite pentru o Întreagă gamă de produse, spune o femeie brunetă, aplecîndu-se ușor În față. Băutură energizantă, linie vestimentară, parfum... — Piața țintă răspunde bine la imaginile abstracte, adaugă Tipul cu Ochelari fără Ramă. Studiul de piață a arătat că... — Emma. Jack mă privește din nou. Tu ai cumpăra o băutură pe care sînt desenate niște ovare ? — Ăă... Îmi dreg glasul, conștientă de faptul că mai multe persoane mă fixează cu ostilitate. Păi... probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
din sticla de lîngă el, se șterge la gură și o privește. Știi că am găsit sloganului „Nu te opri“ În două minute, Într-un bar, unde l-am scris pe un șervețel ? — Da, știm, murmură tipul cu ochelari fără ramă. — Nu sînt de acord să vindem o băutură pe care sînt desenate niște ovare. Punct. Expiră adînc, apoi Își trece o mînă prin părul ciufulit. După care Își Împinge scaunul În spate. OK, hai să luăm o pauză. Emma, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
extraordinar. Unde-am greșit ? — Mă duc să mă aranjez puțin, spun, În momentul În care ni se iau farfuriile cu felul principal, iar Jack se mulțumește să dea din cap. Toaleta femeilor e mai degrabă palat decît budă: oglinzi cu rame aurite, scaune de pluș și o femeie În uniformă, care Îți Întinde prosopul. O clipă mă rușinez un pic la gîndul de a o suna pe Lissy În fața ei, dar probabil că a văzut deja tot ce se poate vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
A fost o iarnă grea. Am fost siliți s-aruncăm pe foc mai toate obiectele din lemn. ARTUR: Trebuia să vă-mbrăcați mai bine. CĂLĂUL: Vai, domnule, era să murim... Degeraseră temeliile orașului. Am ars tot. Mai întâi am ars ramele de la tablouri, cel de-al patrulea picior de la scaune... crăcanele de tras cizme... cârligele de rufe... Înțelegeți? Cele inutile, mai întâi... Apoi am trecut la mese, la dulapuri... cozile de mătură... A fost un coșmar... La sfârșit am ars și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în brațe, pe rând, fel de fel de obiecte care, în alte condiții, ar fi putut deveni arme veritabile.) Ia, lovește-mă cu ăsta... (Un fier de călcat vechi.) Și cu ăsta... (Un ceaun.) Na-o și pe asta... (O ramă veche.) Na! (Un târnăcop.) Dă în mine! Crapă-mi capul! Dă, mă, M-auzi? MACABEUS (Cu ultimele resurse, intră în joc; lovește ca o păpușă cu încheieturile rupte.) PARASCHIV: Așa, așa... Îi aruncă mereu, în față, obiecte peste care MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cameră se lasă din nou tăcerea. Sus în uriașele săli unde sălășluiesc zeii, la o masă de malachit stă singur și dă o pasiență un înger scund și slăbuț, într-un trenci verde șanjan, șlefuit de uzură. Poartă ochelari cu rame de aur și o mare pălărie de pai. O clipă! Nu e singur, în spatele lui stă în picioare un drac de chibiț care-i privește peste umăr. Dracul seamănă leit cu Tudor Vladimirescu, cel de pe fosta hârtie de 25 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
susținută a tuturor percepțiilor așa-zis firești; agravarea treptată și susținută a tuturor deviațiilor așa-zis nefirești; ..................................................... .............................................................................................................................................” Kerch lasă deoparte acest opus pe cât de instructiv pe atât de plictisitor, cel puțin după o anumită oră, când în dosul ochelarilor cu ramă groasă i se instalează invariabil o migrenă fără leac. Nu o durere insuportabilă, mai degrabă un soi de lehamite, o sâcâială. Parcă n-a citit aceleași rapoarte din toate colțurile lumii! Ce mi-e Bulgaria, ce mi-s Filipinele! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Oricât de hotărât, oricât de puternic, nu pot face nimic, nimic, nimic. Orice efort este zadarnic. Și oftează, zicând: ─ Mai bine iau o pauză. Atunci lasă jos din brațe geamul dublu, adus cu destule opinteli de la prăvălia de oglinzi și rame unde i-a fost înlocuită sticla crăpată. Se odihnește pe pat, își scoate ochelarii de miop și își tamponează cu batista fruntea asudată. Geamul e greu. Balamalele nu spun nimic. Însă își pune ochelarii la loc și le inspectează atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
urcă scările de la capul holului și în scurt timp bolnavul recalcitrant, flancat de cei doi, le coboară. Ceilalți pacienți răsuflă ușurați. Numai unul dintre ei, un lungan rulat ca un trabuc într-un trenci soios, purtând niște ochelari imenși în rame negre de baga, rostește moale, aproape în șoaptă: Avea dreptate omu’, stă-ăm aici de două ore... Și se pornește pe o tuse adâncă și nesănătoasă. O femeie cu un copil îl apostrofează. Da’ du-te dom’le mai încolo când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cuvântarea, tocmește câte apreciază că e durerea, unu, două, trei discursuri, câți vorbitori vrea să aibă la ceremonie, eu angajez specialisul pe domeniu, le execută, le citim, le discutăm și p-ormă le dăm familiei gata printate, laminate, facem și rame dacă vrea familia, tragem și pă sidi, avem și adresă pă internet, avem servicii diversificate, tarifele sunt satisfăcătoare, totul bine organizat, că mai e și ecoul ăla care vine și mă anunță din timp care e cam pe duse-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un dans bine învățat, treceau rând pe rând la locurile lor. Un ins subțirel, cu o pelerină galbenă, cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, se așeză la primul rând de rame. La celelalte strapazane își făcu loc un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă s-ar fi topit de râs. La ghionderul din capătul barcazului se strecură printre cei de la rame un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lui n-a fost stâlcit sub povara timpului; a rămas Samuel de la bun început. După trezire, își plimbă ochii prin interiorul navei, conceput foarte simplu, fără accesorii tehnice care să-și trădeze epoca. Ecranele seamănă cu niște desene fixate în rame subțiri, butoanele parc-ar fi autocolante, terminalele au contururi discrete și culori pale. Nimic nu se poate schimba aici. Mesajul de trezire pare să fie, ca de obicei, unul înregistrat. Cuvintele se aud din nou și din nou, modulate obsedant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
optsprezece, cu obraji bucălați și brize în formă de arc al lui Cupidon. Avea părul blond și pufos și pielea asemenea catifelei albe și scumpe purtate până devine puful cel mai moale. Întotdeauna mi-o imaginam într-un portret în ramă aurită, lungită pe un șezlong, făcându-și vânt cu evantaiul, îmbrăcată în mătase albastră și mâncând brioșe. Chiar și fusta de latex pe care o purta în seara asta era acoperită cu straturi de șifon și drapată cu lanțuri, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și am aterizat fix la picioarele scării, un efort care mi-a făcut bine. În fața mea erau Sally și un tânăr de-o vârstă cu mine, cu o față drăguță, de om deschis, și un comportament manierat. Purta ochelari cu rame subțiri și buzele sale aveau o curbură plăcută. —Bună, eu sunt Ben Sabot, zise el, strângându-mi mâna. Mâna sa era la fel de mare ca întreaga-i făptură, cu niște degete ca lopețile, acel tip pe care proștii cu diplomă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-se în jur după o scrumieră. Camera era foarte bine mobilată, leit hol de hotel de lux, așa cum se dorea a fi, cu canapele tapisate, picturi cu păsări înrămate și, ici-acolo, mese personalizate, până la un punct, de fotografiile în rame de argint presărate oriunde era un pic de loc. Singurul element distonant era foarte practicul calculator, acoperit frumos cu o husă din plastic de un gri deschis și așezat pe masa din lemn de cireș de lângă fereastră. Violet e încăpățânată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la urma urmelor, acul era mult mai aproape de el decât de mine. —Ben, zisei eu, cu greu. Nu mă așteptam să te găsesc aici. Ben părea la fel de simpatic și de normal ca de obicei. Poate că era din cauza ochelarilor cu rame foarte subțiri și a puloverului bine ales, sau a feței lui pătrate, care-ți dădea încredere, și a danturii lui frumoase, care probabil le dădea foarte multor oameni impresia complet falsă de siguranță. —Stai jos, Sam, zise el, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cel mare. Îi recunoscură pe inginerul Planchart și pe căpitanul Salas. Alți trei erau îmbrăcați ca la oraș și se vedea că nu sunt din tabără, probabil străini. Iar alți doi purtau salopete cu nenumărate buzunare și ochelari negri cu rame de aur. — Par piloți. Poate că avioneta încă mai e pe aici. Se întoarse spre Kano: Spune-le războinicilor tăi să o caute. Kano turui pe limba lui și într-o clipă șase yubani dispărură în liniște prin hățișuri. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se așeză Într-un scaun rotativ din imitație de piele. Mare parte din suprafața de lucru era acoperită de-un calendar de birou enorm, peste care se odihneau dosare, o cutie de corespondențe și un telefon. La dreapta, Într-o ramă de bronz, era o fotografie a unei femei orientale și trei copii mici, aparent rodul acestui mariaj mixt. — Soția dumneavoastră? Întrebă Brunetti, ocupând un scaun din fața biroului. — Da, e frumoasă, nu-i așa? — Foarte, răspunse Brunetti. — Iar ei sunt cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
în tensiune și clocotind de nervi. Lângă ea se afla un scaun de plastic portocaliu, gol. — Îmi cer scuze că am întârziat, a bolborosit Hugo. În fața semicercului stătea în picioare o femeie cu un chip alungit, cu niște ochelari cu rame subțiri și un zâmbet larg și vesel. Hugo s-a gândit că felul în care ochii femeii sclipeau prin lentilele ochelarilor avea ceva aproape maniacal. Bună seara, a zis ea. Numele meu este Lotti. Da, ai întârziat, dar mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
uitându-te la fața lui, că Brant avea probleme serioase. Deși expresia lui era, în mod normal, una îngrijorată, acum chipul îi arăta și mai tensionat decât de obicei. Brant a privit-o pe Alice cu gravitate prin ochelarii cu rame subțiri. — Ce s-a întâmplat? l-a întrebat ea. —Amanda Hardwick, a răspuns Brant scurt. —Of, fir-ar al dracului! E un mod de exprimare. Dar sper c-o să reușești să rezolvi situația. —N-am timp. Sunt înglodată până peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spus preotul. Congregația a redevenit serioasă. În fine, evenimentul luase cursul obișnuit al lucrurilor. Ne-am adunat aici, în fața Domnului... — Hei, a spus Bo ridicând o mână. Adică... hei! Preotul s-a oprit și s-a uitat la el peste ramele ochelarilor cu jumătate de lentile. —Poftim? — Omule, tu când spui „Domnului“, a zis Bo cu vocea lui repezită și cântată, ne referim la orice fel de domni, nu? Nu numai la ăla din Biblie, nu? Îi includem, de pildă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
imediat de acord că vechile strecurători înșurubate în tavan reprezentau niște abajururi atrăgătoare și eficace. Cu toate că, în sinea ei, considera că strecurătorile din metal erau mai drăguțe decât cele din plastic. Discurile cu partea din mijloc scoasă și transformate în rame de fotografii erau, la rândul lor, ceva impresionant, iar fostul televizor din sufragerie era un acvariu excelent. Așa cum zicea Jake: În casa asta, e mereu ceva la televizor și nici măcar nu avem nevoie de abonament. În ciuda acestor emoții, lui Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]