3,066 matches
-
execută. Este natural ca fiorul comunicat lor prin suitele și alăturările de sunete să se traducă uneori, în mintea lor, în sentimente și concepții umane comune artiștilor muzicieni, celorlalți artiști și chiar totalității oamenilor, sensibili la artă sau nu. Să recitim ce scria pe această temă Schumann, despre "dificila problemă de a ști pînă unde are muzica instrumentală dreptul să meargă în reprezentarea gîndurilor și a evenimentelor"5. "Ne înșelăm cu siguranță dacă ni-i imaginăm pe compozitori luîndu-și pana și
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fragmentelor de fraze care sînt precum întrebările și răspunsurile. La teatru, actorii își interpretează rolul ca și muzicienii partiturile: au trebuit să le învețe pe de rost cu ajutorul textului tipărit; dacă nu au sub ochi cuvintele scrise, atunci le-au recitit de curînd, poate la repetițiile precedente: oricum, souffleur-ul este acolo, ca reprezentant al societății actorilor, citind în locul lor și putînd să suplinească în orice moment memoria lor slăbită. În ambele cazuri, din motive diferite, scopul societății n-ar fi atins
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
integrală în carnetele din 1932 a criticii aduse de Blondel Cadrelor în 1926, permite datarea între 1926 și 1932 a primului manuscris, care constituie primul capitol din vechea ediție, "Memorie individuală și memorie colectivă". La aceeași dată Halbwachs notează că recitește Identitate și simultaneitate de Bergson. Această recitire metodică și reevaluarea sociologică a simultaneității vor constitui, de altfel, o experiență ale cărei linii principale le evocă în capitolul despre timp. Pentru el, crucială este legătura unei conștiințe individuale cu una sau
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cel de-al doilea manuscris, din 1932. Începînd din 1925, se acumulează elemente formate din note de lectură și din meditații ocazionate de plimbări, elemente care vor fi refolosite în Memoria. Halbwachs și-a adnotat ulterior carnetele și le-a recitit în perioada finală de redactare a Memoriei. Avem de-a face aici nu numai cu o legătură îndepărtată, ci cu o întreagă muncă, din care nu putem determina decît punctele de plecare. Elementele din carnete reutilizate de Halbwachs în Memoria
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cea din 1930, la Chicago. Al doilea manuscris: 1932 Găsim în carnete o trimitere la începutul lucrului la al doilea manuscris, pe care-l numim "manuscrisul 1932": "Iunie 1930... mă apuc de Durată și simultaneitate, pe care n-o mai recitisem". Amintirea din vacanță, cînd sociologul lucrează și redactează, dovedește întoarcerea la problema timpului, departe însă de direcția din 1927. De ce recitește atunci Halbwachs această carte a lui Bergson consacrată paradoxurilor despre timp ale lui Einstein? După cum cititorul își amintește, cel
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
pe care-l numim "manuscrisul 1932": "Iunie 1930... mă apuc de Durată și simultaneitate, pe care n-o mai recitisem". Amintirea din vacanță, cînd sociologul lucrează și redactează, dovedește întoarcerea la problema timpului, departe însă de direcția din 1927. De ce recitește atunci Halbwachs această carte a lui Bergson consacrată paradoxurilor despre timp ale lui Einstein? După cum cititorul își amintește, cel dintîi editor afirma că Halbwachs voia să scrie o carte despre timp. Mărturia sa pare, în acest context, să aibă o
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
strictă între statistică și ansamblurile reale (grupurile), și nu între statistică și individ; ca sociolog al memoriei, susținînd că memoria colectivă este construită prin coexistența trecutului și prezentului, ca o structurare a timpului de către ansamblul coelctiv care este grupul. Dacă recitește, în anii 1930, Durată și simultaneitate, o face așadar, cu siguranță, dintr-o preocupare epistemologică legată de statistică: ca nou punct de plecare în regîndirea memoriei colective pe baza categoriilor timpului și pentru a face o critică a teoriei bergsoniene
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
le preia din toate operele sale de după 1925, adică de după Cadrele sociale: note împrumutate din Morfologia socială (1938) și din articolele despre Simiand, scrise după anii 1930; note legate de Topografia legendară a Evangheliilor (1941); reflecții pe care le regăsește recitindu-și cele patru carnete. Carnetele ne vor permite să ne formăm o idee despre momentul acestei însumări. Halbwachs afirma în Cadrele că rememorarea este un răspuns la o problemă ridicată de societate. Or, problema însumării operei sale îi este impusă
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
a trăi în trecut identitatea timpului prezent. Față de Cadrele sociale, semnificația rememorării se schimbă: Memoria colectivă este chiar o a doua sociologie a memoriei. Astfel, timpul devine centrul Memoriei colective în 1941-1943, chiar dacă știm că încă din anii 1930 Halbwachs recitise Durată și simultaneitate, me-ditînd asupra timpului. Principiile ultime de unificare a Memoriei colective După faza raționalistă, după faza filozofiei timpului din anii întunecați, după momentul lucrului la un cadru, apoi la celălalt și conștientizarea transformării Memoriei colective într-o operă
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
tot ceea ce este în afara copilăriei și a memoriei colective infantile familiale este asemenea unui imens rezervor conținînd posibila infinitate a altor memorii colective. Această reducție fusese deja operată în Cadrele sociale, cînd Halbwachs expusese mitul lecturii unei cărți pentru copii, recitită de adult cu o mare decepție; el explica faptul că lectura copilului însemna procesarea de către acesta a cadrelor infantile tratate cumpătat de un bun scriitor de cărți pentru copii: pe atunci, copilul își regăsea viziunea despre lume în cartea scrisă
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
decât contimpuran, ce poate fi în acei timpi nenorociți de învălmășeală în care totul se sfârșește și nimic n-au început încă?“ Ce este comun, sub raport lingvistic, în afara sintagmei stare (epocă) de tranziție, celor două texte transcrise mai sus? Recitiți-le cu atenție și veți descoperi singuri: este adverbul încă, prezent de trei ori la Scarlat Vârnav și o dată la C.A. Rosetti. Să i l adăugăm, din proprie inițiativă, pe deja, și vom observa imediat că toată dialectica mișcării
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
masive de cuvinte, în formele uzuale ale deceniilor 4-6: anonsa, benefis, burjuazie, capriț, clas, consert, dicsioner, ecselensie, enteres, familier, fraz, jaluzie, librer, mensionată, naturel, nuansă, orizon, prințip, problem, proțes, provințial, renonsa, retirat, seansă, semplu, solenel, soțietate, surfață, surnatural, șartă etc. Recitind o asemenea listă de termeni, uiți de la o vreme că i-ai extras din Grigore Alexandrescu și Anton Pann, din Heliade și Kogălniceanu, iar în auz începe să-ți răsune vocea lui Zaharia Trahanache: „A! ce coruptă soțietate! ... Nu mai
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
al dracului: știe să se prefacă, hoțul, ca să arză inima bietei creștine. E viclean, uită-te, de n-are margini.“ (Domnul Sarsailă autorul) Spectacol curios, dar totodată semnificativ: romanticul Heliade, în poemele căruia „trăsnetele“ și „plesnetele“ izbucnesc la tot pasul (recitiți spre edificare barem Cutremurul și Căderea dracilor), îi contestă romanticului Alexandrescu dreptul de a le mânui la rândul său. Argumente? O asemenea poezie e nesinceră, „natura în simplitatea ei“ arată altfel. „Natura“, nu mai e nevoie s-o spun, apare
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
schimbării, atunci când totul în jurul nostru părea sortit unui îngheț fără termen. La 21 decembrie 1989, după risipirea mitingului fatal, autorul va coborî în stradă, dornic să vadă ce „va urma“. Un nou alfabet de tranziție lua naștere sub ochii săi. Recitită după douăzeci de ani, cartea sugerează, volens nolens, unele paralele sau analogii cu actualitatea. Sintagme precum „fenomenul perturbării vechilor structuri și ierarhii“, „nostalgia timpurilor apuse“, „forme de imitație care în esență nu atacă sistemul, mulțumindu-se a-i primeni beneficiarii
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a poetului care a scris versul ce-l obseda prin muzicalitatea lui pe Sadoveanu, "unduioasa apă sună". Poemul acesta reușește singur să impună lectorului un alt tip de lizibilitate (ca să facem uz conceptul lui Matei Călinescu din A citi, a reciti 5) decât cel specific literaturii post-proletcultiste și post-realist-socialiste de la noi (ce să mai vorbim de "literatura" proletcultistă și realist-socialistă propriu-zisă). O lizibilitate substanțial mai complicată decât cea presupusă de un poem precum Ploaia, unde jocul intertextual era cu totul absent
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
acest tip de joc literar sofisticat - constând din presărarea în textul unei opere a unor indicii și aluzii abstruse (uneori subtil înșelătoare) la sursele textului, la paralele parodice și, mai inclusiv, la intertextele-cheie - urmărește să-l persuadeze pe cititor să recitească permanent și să reconsidere jucăuș textul dintr-o varietate de perspective noi, sugerate chiar de textul cu pricina. Lectura literară devine un soi de partidă de șah (inter)textual imprevizibilă, sau - mai precis, poate - se aseamănă cu încercările repetate de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de derutantă, sau cu efortul concentrat de a descifra o criptogramă complicată"6. Teză care se aplică și poeziei lui Mircea Ivănescu, cu preluările ei intertextuale și pastișele ei aluzive, cu nuanța că secretivitatea (alt concept din A citi, a reciti) nu era, aici, pur literară, ci implica și necesitatea politică a depășirii cenzurii, făcând, deci, parte dintr-un joc de șah a cărui pierdere ar fi putut avea consecințe neplăcute pentru jucător. Discreția intertextuală era motivată atât literar, cât și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lirismului, pentru ca numai cititorii inițiați de poezie să o descopere. În termenii teoriei literare, unui astfel de mod de înțelegere a literarității poetice i se potrivește ca o mănușă conceptul de secretivitate, pomenit deja mai sus, din A citi, a reciti a lui Matei Călinescu, conform căruia informația literară e deliberat ascunsă de către autor de ochii lectorului, ca într-un joc, astfel încât găsirea și asamblarea crâmpeielor de informație într-un tot cât mai coerent posibil se transformă în miză principală a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
detaliu făcând, la rândul ei, marele cititor) lizibilitatea și, în cele din urmă, relizibilitatea obligatorie pentru perceperea și priceperea adecvată a textului ivănescian. Însă relizibilitatea poeziei, după cum arată Matei Călinescu, în rândurile următoare locului deja citat din A citi, a reciti, devine cu atât mai pură cu cât este mai frecvent solicitată de către textul însuși după fiecare relectură. Așadar, se înțelege că a îngreuna relizibilitatea înseamnă, până la urmă, același lucru cu a o face mai pură. Se vede, prin urmare, că
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
o țară liberă. Am înțeles atunci că această năzuință aparent noncombativă e poate mai dură decât o declarație directă de război - pentru că, în vreme ce lupta cu imperiul răului îi admite existența, ignorarea lui disprețuitoare îl anihilează pe termen lung cu totul. Recitind textele lui Mircea Ivănescu și ale altor câtorva, nu puțini, poeți captivi în acele vremuri, trăiesc aceeași jubilație pe care o încerc citind textele lui Goma sau ale lui Steinhardt: în fond, în ciuda atrocității istoriei, oamenii aceia au fost liberi
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
vorbit de-a dreptul. Nu fac diferență între a scrie liber și a trăi liber; iată de ce pot admite ca profesori de etică cu egale drepturi și pe Paul Goma, și pe Mircea Ivănescu. Bibliografie Călinescu Matei, A citi, a reciti, Editura Polirom, Iași, 2003. Călinescu Matei, Poezia lui Mircea Ivănescu, prefață la Mircea Ivănescu, versuri poeme poesii altele aceleași vechi nouă, antologie și prefață de Matei Călinescu, Editura Polirom, Iași, 2003. Cernat Paul, Manolescu Ion, Mitchievici Angelo, Stanomir Ioan, Explorări
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
comunistă a femeii (Paul Cernat). 3 M. Ungheanu, ""Versurile" lui Mircea Ivănescu", în Luceafărul, 1968, nr. 38, p. 2. 4 Apud Lucian Raicu, ""Alte poeme"", în România literară, 1973, nr. 35, p. 10. 5 Vezi Matei Călinescu, A citi, a reciti, Editura Polirom, Iași, 2003, p. 44: Noțiunea de lizibilitate literară se bazează pe un paradox. Ca să capteze interesul cititorului, un text de o lungime oarecare trebuie să fie în același timp accesibil și dificil sau, cu termenii întrebuințați de formaliștii
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
formele acesteia), în acest paradox dezirabil: citind un poem scris la centenarul unei uniri, descoperi, dacă ești foarte atent, că citești și literatură contemporană evenimentului istoric, prezenteizată și resemnificată. 19 Ibidem, pp. 138-139. 7 Vezi Matei Călinescu, A citi, a reciti, Editura Polirom, Iași, 2003, partea a IV-a, (Re)citind de dragul secretului. Nu facem o aplicație analitică extinsă a conceptului de secretivitate pe poemele lui Mircea Ivănescu pentru că aplicațiile lui Matei Călinescu sunt programatic efectuate pe texte în proză, și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
2004, pp. 5-26. Fernandez, Laura Lopez, Experimental Poetic Practices in Spain, Literary and Linguistic Computing, vol. 17, nr. 2, Oxford University Press 2002, pp. 133-156. Gilbert, Roger, The Dream of a Common Poetry, American Literary History, pp. 350-363. Grigurcu, Gheorghe, "Recitindu-l pe Ion Caraion", în Acolada. Revistă lunară de literatură și artă, nr. 8/august 2008. Grimwood, Stevan, Iconography and postmodernity, Literature & Theology, vol. 17, nr. 1, Oxford University Press, martie 2003, pp. 76-97. Jantzen, Grace M., Eros and the
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
autor de „zigzaguri”, ins liber, curios. Plimbîndu-mă pe îndelete, procedez ca Bacovia: *) Acolo făceau impresia de anexe. Le-am reluat aci, unde, împreună, reprezintă circa o treime din corpul volumului. „cînd găsesc ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai tîrziu”. Acestea, fiind de mai multă vreme zilnice, s-au adunat sute. Ce cuprind? Observații, analogii, reflecții, nedumeriri, reveniri, completări la comentariile altora, apropouri la actualitate etc. Fie că depășesc o pagină-două, fie că sînt numai de trei rînduri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]