2,508 matches
-
Întoarcerea la fire și dreptate. Noi nu-l pricepem... o-ncercăm adese Dar n-o putem. Făcuți suntem După asemănarea-acelui mare Puternic egoist, carele singur Îmbrăcat în mărirea-i solitară Ridică-n cer înnourata-i frunte. În van voim a reintra, -n natură, În van voim a scutura din suflet Dorința de mărire și putere, Dorința de a fi ca el în lume: Unici, Și această dorință, {EminescuOpIV 89} Temeiu la state, națiuni, și cauza Războaielor cumplite, care sunt Pașii istoriei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lui Mohamet cu-arătare luminată. {EminescuOpIV 225} În sublime revelații a misterului etern, 90"Mulțămesc vestalei groase ce-mi creă această soartă; "Dumnezei or s-ospăteze umbra mea când va fi moartă, "Închin viața-mi cugetărei, - un Pitagoras modern! ". El reintră în chilie, iar puicuța stă pe gânduri, Și mereu prin minte-i îmblă demnitatea de cucoș - "Ce-i lipsește lui Chirilă, ce au verii lui fieroși Și el n-are? ". - Astfel dânsa meditând îmblă pe scânduri. Dar îi bate inimioara
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un mărgăritar, Iar eu, eu singuratec în lumea cea pustie, "În chaos fără stele și fără de nimic, M-aș arunca - un demon - să cad o vecinicie, "Deapururea și singur deșertul să-l despic. Iar dacă liberate planetele cu-ncetul "Ar reintra în viață în vechile lor legi, "Ființele lor nouă priveasc-atunci cometul, "Neliniștind cu sboru-i veciile întregi. "Fantasmă nesfârșită și totuși diafană "Din lume exilată neaflând limanul său, "Demon, gonit de-apururi de ordinea tirană - Acela să fiu eu. - "Să faci minuni
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cum ți-e vorba și poartă-te cum ți-e portul”, este iute taxat de ceilalți și considerat un fel de Coana Chirița locală spre hazul general Încât cel În cauză se debarasează de acele ifose de „om cult” și reintră În propria sa piele, Într-o normalitate firească. Bun și fin cunoscător al universului rural, el Însuși născut În acest mediu, Val Andreescu realizează În romanul său o adevărată frescă a satului românesc din Moldova de centru, a anilor cincizeci-șaizeci
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de afecte, unde mișcarea entropică netezește suprafețele a o mie de bazine de Înot. M-am Întors la mașină, calmat de zgomotele Îndepărtate ale șoselei de coastă. Urmînd instrucțiunile franțuzoaicei, am găsit drumul Înapoi spre indicatorul către Malaga și am reintrat pe autostrada de mare viteză, care nu după mult timp Înconjură o plajă de culoarea limonitului și dezvălui o peninsulă arătoasă, din stîncă bogată În minereu de fier. Aceasta era Estrella de Mar, la fel de generos dăruită cu păduri și priveliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de a fi, cum spune Brice Couturier, «prea neglijent» pentru a gândi, există o artă de a trăi, de a privi; una dintre cele mai enigmatice revolte de care e capabilă ființa omenească: cea instalată În de-pasiune”2. Să reintrăm În polemică sau să lăsăm discuția deschisă? Am alege, din rațiuni lesne de Înțeles, cea din urmă variantă. Cu atât mai mult cu cât În ultimii ani un nou curent redeschide dosarul temei noastre: metrosexualismul. Să fie oare metrosexualul un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și tatăl, partizani fără teamă ai regalității, sunt ghilotinați În vârtejul Revoluției, iar mama, zvârlită În Închisoare și eliberată abia după moartea lui Robespierre. Vremurile se schimbă, iar ce a mai rămas din familia de Custine, mamă și fiu, Își reintră În drepturi și În viața marilor saloane pariziene. De atunci datează legătura Delphinei cu Chateaubriand, pe care micul Astolphe Îl venerează. Din 1811 cei doi Custine Încep să călătorească. Educația sensibilului tânăr prin ore private capătă abia acum amploare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să zic. Violet își ținu în frâu emoțiile. Nu cred că am de ce să fiu geloasă pe Tabitha, zise ea pe un ton ferm. Da, ar trebui mai degrabă să fie invers, zise Hugo, pus pe gânduri. Violet, care-și reintrase în formă, se apucă de mâncat. Eram la Café Flo pe Upper Street, unul dintre locurile preferate ale lui Hugo; de obicei, când trebuia să meargă la teatru seara, mânca un prânz zdravăn pe la ora două. Aceasta era principala masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ARTUR.): Da, domnule... ARTUR (Exasperat, lovind cu piciorul în obiecte.): Vă bateți joc de mine? GARDIANUL (Înfrânt.): Nu, domnule... ARTUR (Învins.): Ție ți-ar plăcea să mori aici? GARDIANUL: Nu, domnule... ARTUR: Vezi? Și eu de ce să mor aici? GARDIANUL (Reintrând în prerogative.): N-avem alt loc... Răzuind ceva cu bocancul.) Trebuie să ne înțelegeți și pe noi... ARTUR (Explorând încăperea.): Nu... Nu cred c-am să pot... (Cutremurat de repulsie.) Ce mizerie s-a adunat... GARDIANUL: E normal. Știți, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
șterge cu gesturi apăsate, de năduf, pe față și pe gât.) BRUNO (Privindu-l de pe marginea gropii.): Hai! GRUBI: Ce mai vrei? BRUNO: Hai încoa’! GRUBI (Pentru sine.) Fir-ar să fie! Au stricat totul! Ce oameni! (Urcă înapoi - sau reintră - pe scenă.) Uah! (Trântește de pământ cu pantoful pe care l-a folosit ca armă în urmărirea celor doi.) BRUNO: Stai jos. GRUBI: Ce să stau! BRUNO: Stai jos! GRUBI (Așezându-se.) Cum dracu’ trebuia să se termine povestea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
răsturnat ca pe o masă de joc; Bruno va arunca de câteva ori zarurile, tot mai atent la jocul său; ȘEFUL GĂRII își scoate jobenul și se șterge de sudoare; Ioana se ridică încet și își scoate pălăria imensă, personajele reintră în ritmul lor; zarurile lui Bruno lovesc tot mai puternic suprafața geamantanului.) CASIERUL: Hi, hi... (Privindu-și rezultatul unei aruncări.) Hi... (Ridicându-și capul.) Șase-șase... (HAMALUL și ȘEFUL GĂRII se apropie încet de CASIER.): Hi, hi... (O vreme personajele rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și s-o urmez Întocmai. Uneori, reușeam. Precaritatea luminii de care dispuneam reprezenta totuși un impediment serios. Nu-mi puteam face o idee despre configurația locului pentru că, la maximum doi metri de mâna În care țineam bricheta aprinsă, Întunericul Își reintra viguros În drepturi. Tot bâjbâind de colo colo, mă mai pricopsisem și cu teama că gazul se va sfârși Înainte de vreme, cu toate că, la plecare, alesesem dintre cele câteva brichete pe care le aruncam neglijent În geamantan la fiecare călătorie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
țărănci - reale sau legendare, e greu de spus - care însuflețește o răzmeriță religioasă și tradiționalistă. Un nou război civil stă gata să izbucnească și, ca să-l evite, Regina cere intervenția Angliei, Spaniei și a Franței. Trupele străine și escadra engleză reintră în activitate. Prin convenția de la Gramido (29 iunie 1847), cele două partide în luptă se împacă. Dar în 1851 izbucnește o nouă revoluție, de astă dată sub șefia lui Saldahna. Toate aceste insurecții, rebeliuni și lovituri de stat urmăreau fie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de deasupra patului și mă afund În pădurea de ulmi fermecată - pe care am vizitat-o până la urmă. 4 Un șir uluitor de doici și guvernante englezoaice, unele frângându-și mâinile, altele zâmbindu-mi enigmatic, Îmi ies În Întâmpinare pe măsură ce reintru În trecut. A fost Miss Rachel pe care mi-o amintesc Îndeosebi În legătură cu biscuiții Huntley and Palmer (bomboanele frumoase cu migdale deasupra din cutia de tablă Înfășurată În hârtie albastră și pesmeții fără gust de la fund), pe care-i Împărțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
căutînd să-i facă ferfeniță stomacul. Încă agoniza cînd călăul lui Îl apucă de gleznă, Îl tîrÎ pînă la apă și Își Începu drumul de Întoarcere, trăgîndu-l după sine, ca pe o dovadă Însîngerată a indiscutabilei lui victorii. Normalitatea se reintraseră pe insulă, care Își recuperă ritmul de viață, cu singura excepție că acum, În centrul ei și atîrnînd de ceea ce fusese arborele mic de pe Río Branco, pilotul lui, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, rămase luni Întregi expus În soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vorbim, vom vedea ce va rămâne din el când această criză va ajunge la capăt, Fugiți de problemă, domnule primar, Nu fug, nu, domnule ministru, am nevoie să-mi spuneți cum trebuie să fac ca să-i oblig pe lucrători să reintre în grevă, E problema dumneavoastră, nu a mea, Acum cel care fuge de problemă este stimatul meu coleg de partid, În întreaga mea viață politică n-am fugit niciodată de o problemă, Acum vreți să fugiți de asta, vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu fac una bună, Gordon. Măcar tu ești în viață. Măcar tu ești destul de tânăr ca să mai ai un viitor. Dacă mă trimiți la închisoare, eu sunt terminat. Sunt un om mort. Nu vrem să mori, Harry, a spus Trumbell, reintrând brusc în conversație. Vrem să facem un târg cu tine. — Un târg? Ce fel de târg? — Nu suntem dornici de sânge. Nu vrem decât dreptate. Gordon a suferit din cauza ta și acum considerăm că i se cuvine o compensație. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
adusese tot ceea ce-mi dorisem. Eram iar pe teren solid, împreună, și, cu toate arțagurile trecutului acum uitate, cina din seara aceea ar fi trebuit să fie o reuniune veselă, ocazie de glume, râsete și amintiri plăcute. Dar abia reintrasem în rolul de părinte al lui Rachel, că am fost chemat să o ajut să treacă peste cel mai greu moment din viața ei de adult. Fata mea trecea „printr-o perioadă urâtă“. Traversa o criză și la cine altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Și narațiunea ca mijloc terapeutic. Tot salvarea prin cultură, carevasăzică... Mă enervez, deci sînt român ! - cum ar spune marele Dan Chișu. Sau, mai corect, mă enervez și scriu, deci sînt român ! Scriu, de pildă, această pilulă la Dilema și totul reintră în obișnuit. Fascinantă țară... Românul liber-schimbist — Asta nu-i nimic ! zîmbește colegul. Eu am participat la o ședință de primărie, undeva într-o comună mai răsărită, care tocmai devenise oraș. Era și deputatul X de față. Principalul subiect pe ordinea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cald înăuntru, o bucurie pentru cei care veneau din frigul de-afară. Moldoveanul se temu să nu-l lovească șlogul pe omul în halat alb, acum nu era deloc de dorit o asemenea întâmplare, dar nu, în câteva clipe lucrurile reintrară în normal, așa că se duse să-și facă baia, dar nu la clasa a doua, ci la lux. Zăbovi înăuntru aproape o oră, se desfătă cu apa caldă care parcă-i topea toate nodurile dureroase din trup, trecu pe la masaj
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
duel. Mă-ntreb dacă asta o fi fost picătura care-a făcut să se reverse paharul... Aici domnul Peppin Mirto se întrerupse iar, și se repezi afară ca să vorbească cu domnișoara Iulia Margulis, care tocmai cobora. După vreo 5 minute reintră. — Așa, și cum îți spuneam, iartă-mă, te rog, pentru întrerupere - domnișoara Margulis mi-a cerut o părere, mă mai consultă la traduceri, o ajut cu plăcere. Ziceam că adversarul politic i-a trimis martorii. Nicu Filipescu s-a antrenat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
caii mănâncă același lucru, poate de-asta se spune și despre cai că zboară -, porumb cu bob mic, orz, linte, rapiță și-i explică în ce fel trebuie hrănită Pestrița și cum să-i facă o casă mare și luminoasă. Reintrară și ei în casa mică și cam întunecoasă a portarului, dar spoită cu var alb și ținută curată de nevasta lui nea Cercel. Femeia nu suporta porumbeii, fiindcă, zicea ea, au și sufrageria și privata și promenada în același loc.
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
regulă și că bănuielile lui de mai înainte au nimerit alături. Părinții, în schimb, întremați de comuniunea dintre vocile lor, nu băgară nimic de seamă, parcă erau în luna de miere. Costache remarcă o înseninare vădită a lui Alexandru, de când reintrase și se întreba intrigat ce se întâmplase acolo, afară. JOI 25 DECEMBRIE Cadouri 1 P ână anul trecut îmi scriam jurnalul în franceză,dar, de când am asistat la o conferință la Ateneudespre biata limbă românească și câte furtuni au trecut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ce fericire! Tocmai de aceea voia să apară în fața lor ca un tip interesant și enigmatic. Deci, trebuia să simuleze și să se prefacă că nu s-a întâmplat nimic. Ele vor crede că s-au înșelat și totul va reintra în normal. Exact în clipa în care era sigur că pericolul a trecut, că stomacul se liniștise, din nou un miorlăit sinistru ca la o nuntă de feline nedomesticite: "chiooorrr"; de data aceasta și mai intens și mai prelung. Era
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu o gură de aer proaspăt, să se mai înalțe pe baricada vieții măcar pentru încă o singură clipă, după care fie ce-o fi. După asemenea momente de extaz și exacerbare a sentimentelor, ce se repetau foarte des și reintrau, tot foarte des, în aceeași banală realitate diurnă, se observa clar că și ea avea aceleași aspirații ca și Mura, să-și slujească patronul, să nu iasă din cuvântul lui și să-l satisfacă în mod ireproșabil. Dacă se ține
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]