2,350 matches
-
invarianța, respectul regulilor, simbolismul sacral, aspectul performativ), iar D. Kertzer (2002, pp. 9-11) identifică patru note definitorii (caracterul structurat, simbolismul, fixitatea, dramatismul). La rândul său, R. Grimes (1990, p. 14) susține că ritul se individualizează prin 15 trăsături (performat, formalizat, repetitiv, colectiv, standardizat, tradițional, serios, condensat, simbolic, idealizat, dramatic, paradigmatic, mistic, adaptativ, deliberat). Într-una dintre cele mai minuțioase analize ale acestor criterii E. Rothenbuhler (1998, pp. 7-25) identifică următoarele dimensiuni definitorii: a) acțiunea: „Ritul este acțiune, nu numai gândire” (p.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acestea sunt considerate puternice, capabile să genereze schimbări; j) caracterul condensat: În simbolurile din ritual, „pot fi reprezentate deodată multiple Înțelesuri, acțiuni și semne” (p. 17); k) caracterul estetic; l) comportamentul tradițional: „Există Întotdeauna În mit ceva stereotip, standardizat, stilizat, repetitiv și inflexibil, formal. Faptul că ritul este repetitiv Înseamnă că alții l-au performat În același fel, Înainte” (p. 20); m) regularitatea: ritul se reia ciclic; n) referirea la sacru: „Evenimentele rituale permit celor care le celebrează să participe la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
j) caracterul condensat: În simbolurile din ritual, „pot fi reprezentate deodată multiple Înțelesuri, acțiuni și semne” (p. 17); k) caracterul estetic; l) comportamentul tradițional: „Există Întotdeauna În mit ceva stereotip, standardizat, stilizat, repetitiv și inflexibil, formal. Faptul că ritul este repetitiv Înseamnă că alții l-au performat În același fel, Înainte” (p. 20); m) regularitatea: ritul se reia ciclic; n) referirea la sacru: „Evenimentele rituale permit celor care le celebrează să participe la viața serioasă, oricum ar fi aceasta definită” (p.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
formele și formalitățile ei, ceremonia celebrează semnificațiile făurite de om, ceea ce este cultural determinat, ceea ce este regulat, ceea ce are un nume și o explicație”. Pentru acești cercetători, deosebirea esențială vine din gradul de formalizare: ceremoniile sunt mai strict reglementate (dimensiunea repetitivă, predictivă și standardizată este mai evidentă) și, prin formalizare, ele impun și legitimează ordinea socială și structurile de putere deja existente. În acest sens, politicul abundă În ceremonii intens formalizate: zilele naționale, depunerile de coroane, decorările, paradele militare, congresele partidelor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și obișnuințele, eticheta, ritualizările" În acest sens, numeroase studii abordează limitele conceptului de ritual. Altfel spus, ele dezbat posibilitatea (sau dificultatea) de a integra În categoria riturilor și alte forme de manifestare socială, care se individualizează și ele prin caracterul repetitiv și stereotip, prin funcții sociale sau psihologice și prin faptul că sunt codate de o anumită tradiție sau convenție socială. În această discuție, prima disctincție care trebuie făcută este Între obicei (custom, coutume) și obișnuință (habit, habitude). Termenul obicei (sinonim
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fuma nu se află pe același plan cu obișnuința de a vizita săptămânal părinții, de a utiliza anumite formule de protocol, de a bea cafeaua la aceleași ore ale zile și cu aceleași gesturi. Ca și riturile, aceste comportamente sunt repetitive, stereotipe, formalizate de o anumită tradiție, convenționalizate de anumite coduri sociale și relativ neinstrumentale. Pot fi ele, prin Însumarea acestor caracteristici considerate rituri În toată puterea cuvântului? Numeroase acțiuni, prin caracterul lor de rutină periodică, repetitivă sau compulsivă, pot să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
riturile, aceste comportamente sunt repetitive, stereotipe, formalizate de o anumită tradiție, convenționalizate de anumite coduri sociale și relativ neinstrumentale. Pot fi ele, prin Însumarea acestor caracteristici considerate rituri În toată puterea cuvântului? Numeroase acțiuni, prin caracterul lor de rutină periodică, repetitivă sau compulsivă, pot să se asemene cu riturile - obișnuințele, uzajurile, unele obiceiuri, relațiile de reciprocitate, formele de evitare, micile atenții, actele de igienă ș...ț și, de ce nu, ora petrecută urmărind Jurnalul de știri, ieșirea regulată pentru a arunca gunoiul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
făcut prin modificarea comportamentelor de hrănire, atac, apărare etc. Astfel, ...comportamentul ritualic reprezintă un set de acțiuni formalizate care implică doi sau mai mulți indivizi, aflați Într-o relație de comunicare activă și reciprocă, având un comportament structurat, stereotip și repetitiv de-a lungul timpului, produs prin coordonarea membrilor pentru atingerea unui scop sau unei acțiuni sociale (Ch. Laughlin Jr et alii, 1979, p. 29). Specialiștii În etologie (J. Huxley, 1966, 1971; K. Lorenz, 1966, 1971; Ch. Laughlin Jr, 1979; J.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1966, p. 282; vezi și J.W. Smith, 1979, p. 53). Firește, etologii nu pretind că animalele fabrică ceremonii; ei susțin Însă că: a) animalele au dezvoltat prin reacții adaptative și au perpetuat genetic o seamă de comportamente cu caracter repetitiv și cu funcție de comunicare; b) aceste comportamente nu sunt funcțional diferite de riturile umane. Ei propun, În consecință, utilizarea termenului ritual pentru comportamentele animale și a sintagmei „ceremonie rituală” pentru manifestările umane (Ch. Laughlin Jr et alii, 1979, p. 27
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rigorile militare până la cele ale protocolului diplomatic, ar fi compatibile cu - să spunem - pelerinajele, sacrificiile, vrăjitoria sau riturile funerare. Mi se pare că o asemenea operație conceptuală este excesivă, deoarece, chiar dacă riturile implică atribute precum caracterul convențional (codat social, stereotip, repetitiv) sau funcția de comunicare, aceasta nu Înseamnă că orice comportament care Întrunește asemenea atribute devine, automat, ritual. În acest sens, două observații mi se par pertinente. Referindu-se la dimensiunea comunicațională, R. Rappaport (1999, pp. 52-53) atrage atenția asupra faptului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de studiile de mitologie comparată și de antropologie ale secolului al XIX-lea, studii care vedeau În sacrificiu o dovadă a „primitivismului” și a sălbăticiei specifice societăților non-moderne. Pentru Freud, manifestările religioase și cele neurotice au numeroase elemente comune: sunt repetitive și ritualizate, se nasc din și generează sentimente de vinovăție, sunt Întemeiate pe represiunea instinctelor fundamentale. De asemenea, Freud era convins că: a) evenimentele din copilărie explică comportamentele din perioada adultă; b) Între evoluția umanității și evoluția, dezvoltarea individului există
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
resemnificat trecutul. Dacă inițial finalitatea sărbătorii era una „conservatoare” (a păstra și apăra memoria revoluției), foarte repede o nouă perspectivă, teleologică, și-a făcut loc: sărbătoarea trebuia nu numai să comemoreze faptele de odinioară, ci și să promoveze un „viitor repetitiv”, un viitor al speranței, un viitor care garantează victoria finală a revoluției din 1789 (M. Ozouf, 1976, p. 200). Astfel, Încă din primii ani de după 1789, un ansamblu ceremonial articulat Începe să se contureze și să se generalizeze, având În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În ziarele care povesteau ce se Întâmplă pe străzi” (S. Newman, 1997, p. 187). Desigur, nu toate manifestările de stradă sunt constructe ritualice. Putem vorbi Însă de un caracter ceremonial evident atunci când ele se Înscriu Într-o „istorie”, fiind deci repetitive, formalizate și Încărcate de elemente simbolice. După Danielle Tartakowski (1998, p. 221), demonstrația ...se distinge de alte forme de luptă sau de exprimare prin faptul că se Înscrie Într-un lanț ce integrează fiecare eveniment singular În istoria tuturor manifestărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care se afirmă valorile comune, Împărtășite de participanții la acest eveniment ceremonial. Acesta este reuniunea politică: „În aspectele sale cele mai generale, reuniunea nu există decât pentru a depune mărturie despre unitate și despre comuniune. ș...ț Prin formele sale repetitive, reuniunea celebrează armonia, respinge diferența - și, de aceea, poate fi considerată un ritual” (Y. Pourcher, 1990, p. 89). Structura reuniunii politice este una rigidă, intens formalizată: ordinea intervențiilor, lungimea discursurilor, conținutul și, deseori, reacțiile publicului sunt stabilite cu minuțiozitate. De
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
starea sa gelatinoasă, mucilaginoasă, constituie un agent lubrefiant la nivelul articulațiilor. Acidul hialuronic este un polimer liniar, la baza structurii căruia stă diglucidul format din acid glucuronic și N acetilglucozamină legate 1,3 * glicozidic, numit acid hialobiuronic. Între unitățile diglucidice repetitive se stabilesc legături 1,4 * glicozidice, în acest fel acidul glucuronic alternează cu glucozamina N acetilată, iar legătura 1,3 * glicozidică cu legătura 1,4 * glicozidică: Acidul hialuronic este solubil în apă grupările carboxil fiind complet ionizate cu formare de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
lexicului în enunț și a propozițiilor în frază. Din loc în loc se ivesc expresive caracterizări metaforice. În Conul Leonida față cu reacțiunea, cuvântul anunță "apropiata lui metamorfozare în element decorativ, cu efect de somnifer". Personajele urmuziene "mimează viața prin mișcările repetitive ale ciclului mecanic prestabilit", "Verigi în lanțul genealogic al literaturii române a absurdului, Caragiale, Urmuz și Eugen Ionescu se definesc unii pe ceilalți ca într-o ecuație reversibilă, presupusă de "jocul cu mărgelele de sticlă" al intertextualității" etc. În structura
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în dușumea, lungitul gâtului, agățatul de grinzi pe la diferite binale și alte gesturi automate și agresive, cu alură de ritual absurd la care făpturile lui Urmuz se supun involuntar și inevitabil ca niște păpuși hidoase care mimează viața prin mișcările repetitive ale ciclului mecanic prestabilit sau chiar predestinat. Deși între cele două universuri tipologice asemănările sunt revelabile prin astfel de străfulgerări aproape divinatorii, arheologia textului urmuzian dezvăluie totuși o infralume de esență caragialiană, după cum o dovedesc personajele reductibile la cele câteva
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de alarmă cu privire la lipsa de sens ca miez al "autocosmosului" și implicit al tuturor componentelor acestuia, de la, să zicem, convențiile literare sterile, la comportamentul social tabuizat și denaturant de norme, și, până la urmă, la viața însăși, redusă la o mecanică repetitivă, supusă absurdului. Deosebirea dintre cei doi autori iese mai ușor la iveală la nivelul limbajului, mai precis, absurdul caracterizează discursul auctorial urmuzian și pe cel al unor personaje caragialiene țăranii din Flăcău, Cum se înțeleg țăranii, Domnul și Feciorul din
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
doi brăduți, la distanță de două orașe), [...]. Unul nu știa de preocupările celuilalt, nu călătoreau nicăieri; când se-ntâlneau, nu-și împărtășeau gândurile (probabil și ele identice), doar uneori, poate de ochii lumii, își aruncau unul altuia, ca să sfideze mecanica repetitivă: "Îmi pare că tu nu știi să trăiești, că n-ai învățat încă să te descurci...".30 În același ultim tom al tetralogiei, prinde contur un tip de caragialescă triadă conjugală, ambiguă în privința realelor raporturi între craidon și încornorat. În
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
până deasupra epitrohleii. Prezența adenopatiei la acest nivel, nejustificată de o leziune de vecinătate, are adesea semnificația adenopatiei generalizate (rujeola, sifilis secundar). Se palpează cotul căutând eventualele bursite, tendinite, frecvente la cei care depun o muncă fizică intensă sau mișcări repetitive (tenismeni). Se studiază mobilitatea cotului, apariția de cracmente, concomitent putând fi evidențiate semne de hipertonie extrapiramidală cu apariția semnului roții dințate. Vom ține seamă de faptul, că tegumentele de la nivelul cotului sunt sediu frecvent pentru psoriazis. · Se efectuează inspecția și
Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
multiple, de ordin ereditar, familial, social și de multe ori agresivitatea copilului determină agresivitatea adultului și intervențiile nepotrivite, care mai apoi duc la amplificarea nivelului de agresivitate. În momentul apariției recompensei, de orice fel, a agresivității, aceasta devine un comportament repetitiv și greu de remediat. Intervențiile pe care trebuie să le efectueze profesorul au În vedere evidențierea calităților elevului agresiv și recompensarea acestora și mai puțin accentuarea celor negative, pentru ca elevul să se simtă valorizat și important. Personalitatea profesorului este factor
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
și romanul politic. În cazul primului filon, în care se înscriu romane precum Cordovanii, Suferința urmașilor (1978), volume de nuvele ca Eclipsă de soare (1969), Vuietul (1969) și Ploaia de la miezul nopții (1973), tematica, schema conflictului și tipologia personajelor sunt repetitive. Monografia satului surprins într-un moment de cumpănă se realizează prin reverberarea conflictelor în biografia eroului principal. Pe autor îl interesează perioada „obsedantului deceniu” ca epocă, ca eveniment principal - colectivizarea, văzută ca un fel de cabală strunită de alogeni cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
aria inspiratorie sunt responsabili pentru ritmul de bază al ventilației, pe baza activității automate a acestui centru (descărcarea periodică de impulsuri cu caracteristici temporale prestabilite; descărcarea în rampă; fig. 78). Când toți stimulii aferenți cunoscuți sunt aboliți, acești neuroni descarcăr repetitiv potențiale de acțiune care vor avea ca efect impulsuri nervoase eferente către diafragm și alți mușchi inspiratori. Ritmul intrinsec al ariilor inspiratorii începe cu o perioadă de latență de câteva secunde în timpul căreia nu există nici o activitate. Apoi încep să
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
caracteristici - care trebuie precizate -, acestea ne autorizează să Întrezărim prezența „religiei”. Astfel, itinerarul cercetării nu poate decât să treacă de la documentarea preistorică generală la constatarea actelor sau „comportamentelor religioase” și, de aici, la eventualele descoperiri ale unor manifestări sistematice și repetitive ale acestor comportamente, pe care le putem numi „religii” preistorice. Într-o a treia etapă, este necesar să se revină de la religii la religie: la presupusul nucleu ce caracterizează acest fenomen cultural. Dar acest proces se poate dovedi imposibil. În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rituri cultuale și non-cultuale, tocmai expresiile materiale ale cultului sunt cele care oferă, de obicei, materia primă pentru identificarea comportamentului religios preistoric. Comportamentul ritual constă Într-o serie de acte prescrise și formalizate, de secvențe comportamentale și simbolice stereotipizate și repetitive, particulare sau publice, religioase sau seculare. Secvențe În general durabile În timp sau chiar Împărtășite de societăți diferite din punct de vedere etnic: condiția istorică a ritualului este de a fi o practică tradițională repetată de-a lungul timpului, fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]