5,064 matches
-
nu m-a întrebat sau nu mi-a spus vreodată așa ceva - lucru pentru care le sunt recunoscător și care, într-un fel, mă impresionează, pentru că multe dintre personajele mele principale vorbesc fluent și idiomatic manhattaneza, au flerul de a se repezi în locuri în care proștilor le e teamă să calce măcar și sunt, în general, urmărite de o Entitate pe care mi-ar plăcea s-o identific, sumar, drept Bătrânul de pe Munte. Dar ce pot și trebuie să afirm este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu mesteacănul, pe care tot Încerca să-l scoată la păscut. Mașei Îi spunea, „săru’ mâna, bunicuță“ și căuta s-o ajute să treacă peste prag. Privind la biserica de peste drum, se Întreba ce căută capra ei acolo și se repezea să o aducă Înapoi În curte. Însăși casa În care locuise atâția ani devenise pentru ea un simplu pămătuf cu care Încerca să curețe mulțimea de pânze de păianjen ce apăruseră În grajd. Ograda o lua drept un snop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vitelor, coborând apoi În iesle și În troace, fără să se sfiască de râturile amenințătoare ale porcilor și de boturile taurilor, din care țâșneau jeturi de abur Înroșit. Ieșind pe ușa grajdurilor, se Îndreptau spre cuștile câinilor, care În loc să se repeadă să-i sfâșie, scoțând un scheunat jalnic, se strecurau În găurile săpate de șobolani și iepuri pe sub temeliile șurilor și ale caselor. Stolurile păreau că izvorăsc de undeva de pe graniță, de sub zăpada ce acoperea arăturile. Privind rândurile de sârmă ghimpată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pare destul de ciudat: deși depozitul e plin de șobolani, aceștia nu au mâncat salamul, dar au gustat din murături...“ Și atunci lui Ippolit Îi trecu prin cap că poate șobolanii erau la fel de mahmuri ca și el și că, În loc să se repeadă la resturile de mâncare ce zăceau pe masă, s-au apucat să roadă acriturile. Ideea aceasta Îl amuză atât de tare, Încât Subotin uită și de durerea sa de cap, și de arșița ce-i ardea În continuare măruntaiele. „Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gaură, aruncă ranga În ea. Se auzi un chițcăit jalnic și animalul (ce se umflase ajungând la mărimea unui câine), sângerând din abundență, Începu să alerge prin Încăpere risipind În urma lui o groază de bancnote. Dacă nu s-ar fi repezit să culeagă banii Împrăștiați pe jos, Elizei i-ar fi putut veni de hac. Dar cuprins de lăcomia lui, tovarășul de afaceri al lui Ippolit lăsă ca animalul, căruia-i curgeau mațele din burtă, să se retragă În vizuina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spate registrul. Preciză cu vocea evident iritată. „Străinii n’au acces... Bună ziua...” - mai zise laboranta furișindu-se În spatele ușii. „Idioata dracului...!” murmură indignată Atena luându-l protector de mână. „Va trebui să-i facem o reclamație...” Ne având altă alternativă se repeziră la secția de poliție unde În prealabil a depus reclamația dar, nu mică le fu mirarea aflând de fapt, aceasta se mutase undeva mai la marginea orașului. Fiind hotărât să rezolve ce se putea, Tony Pavone cu Atena de mână
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Promit: În doi timpi și trei mișcări am venit Înapoi”. Îmbrăcă paltonul Însă când să plece se opri În loc contrariat. Își aduse aminte, nu avea bani românești. Zâmbi, sărutând-o pe vârful nasului. „Ce să fac? Sunt nevoit să mă reped până În centrul orașului să schimb câțiva dollars. Mă Întorc repede...”. Tony Pavone coborî din troleibuzul 89 la Universitate. Tranversă bulevardul Încercând să se orienteze. Cum de fapt, nu avea cunoștință unde se află banca pentru schimbul valutar, se Îndreptă către
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
făcu țăndări, iar toate luminile se stinseră. Pământul se balansa În tote direcțiile iar clădirea hotelului Ambasador troznea infernal din toate articulațiile, riscând prăbușirea! Se auzi o voce țipând sfâșietor. „Cutremur de pământ...! Murim, vom muri cu toții...!” Cheflii localului se repeziră către ieșire dar, aceasta fiind Îngustă, se produse Învălmășeală. Oamenii urlau, călcându-se În picioare, agățându-se unii de alții, aplicând lovituri cu pumnii!! Înfricoșată Atena, sări În brațele lui Tony Pavone, plângând. „Vom muri prietene, vom muri...! Să părăsim
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
afară, riscul se amplifica. Unele clădiri se prăbușeau catapultând cărămizile În toate direcțiile În timp ce automobilele se tamponau claxonând, producând o altă serie de morți și suficient de mulți răniți. Alese soluția pe care o avea la Îndemână. Răsturnă câteva mese, repezindu-se la unul din stâlpii de rezistență, Îmbrățișându-l, lipindu-se de betonul lui salvator, pentru a nu fi aruncat la podea și călcat În picioare de mulțimea ce urla În pragul nebuniei. Își făcu curaj singur, șoptind fetei. „Sunt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să se mențină pe verticală, fiind departe de a realiza tragedia momentului...! Intenționă din complezență, să le adreseze câteva cuvinte Însă Atena speriată și tremurănd de frică, mai ales de Îmbulzeala și strigătele disperate a femeilor,Îl trase după ea repezindu-se la garderopă. Garderopa era goală!! Profitând de Îmbulzeală, de haosul general, uni clienți luaseră drept amintire două trei paltoane În plus...!! Câteva momente Atena privi fără grai garderopa goală, apoi izbucni În plâns exclamând. „Netrebnicii, au furat haina mea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
coșciugul este așezat deasupra gropii iar unul din rudele mortului ține o cuvântare Înșiruind numai fapte bune din viața anterioară a celui decedat. În timp ce groparii se pregătesc să introducă coșchiugul În groapă manipulând frânghiile, unele rude apropiate a mortului, se reped la sicriu implorând groparii să-l mai țină În suspensie câteva secunde: nu-l bocise suficient apoi, arunându-se pe coșciug, Într-o isterie de strigăte și leșinuri Încât Întreaga asistență se cutremură, dându-le lacrimile. În această situație, te Întreb
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întoarce Înapoi...! Ambițios, preotul nici nu vroia să audă. Jubila În sinea lui de isprava făcută făcând semn muncitorilor să părăseacă cimitirul, Încercând să ajute la strângerea uneltelor de lucru. Exasperat, Tony Pavone distruse Încuietoarea cu aceeași lovitură de târnacop, repezindu-se la preot, Îmbrâncindu-l către ieșire. „Băgas’ar dracul În barba ta de preot idiot...! Pleacă de aici afurisitule, În caz contrar, te amestec cu betonul și te torn În aleele cimitirului...!!” A doua zi dimineața, Șeful Șantierului i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Un mucalit, Îmi dă mie lecții...! Puțină răbdare. În curând vei face cunoștință cu puterea pe care o dețin, făcând tot posibilul să te distrug...!” Tony Pavone se dezlănțui. „Ție nu ți-e rușine mă canalie să tot ameninți...? Se repezi la el, Îmbrâncidu-l către eșire, strigând. Afară, afară din biroul meu câine turbat să nu te strivesc ca pe o muscă...!” Ticălosul opuse rezistență iar apariția la timp a Șefului de Șantier cu Gică Popescu puse capăt unei altercații ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a adus la noi tovarășe colonel...?” Lct.Col.Tudose Ion nu apucă să răspundă și În birou Își făcu apariția un necunoscut care Întrebă fără altă introducere. “Doresc să vorbesc cu inginerul constructor, Tony Pavone...!” “Se află În dreapta dumitale...” se repezi torționarul, arătândui-l cu mâna. Cine sunteți și În ce problemă vă interesează persoana...?” Necunoscutul dădu la iveală o legitimație pe care o trecu prin fața celor prezenți. “Sunt Lct.Maj. Voicu Ion dela circa 6-a miliție. Avem nevoie urgent la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rănile primite În timpul căderii. Iar vifornița părea hotărâtă să lichideze tot lotul de nefericiți Înainte de-a fi triați prin Înfometare și mai ales prin muncă forțată!! Se produse Învălmășeală. Atât Liberii deținuți cât și escorta Înarmată a gardienilor se repeziră cu bastoanele de cauciuc lovind fără predilecție, Încercând să ordoneze din nou coloana dezmembrată urlând, amestecându se cu zăpada troienelor și mai ales cu arestații Încât nu mai se știa cine-i călăul și cine-i osânditul În timp ce Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care Îi va transporta către tribunal. Legați În cătușe doi câte doi,iar când se aflau la câțiva pași de intrarea În duba miliției ce-i transporta la tribunal, se produse Îmbulzeală. Unii deținuți mai din urma convoiului, s-au repezit la intrarea dubei, vociferând, Îmbrâncind, lovind cu coatele pentru intra primii...! Această busculadă, le oferi milițienilor motiv de a se repezi asupra tuturor lovind cu bastoanele de cauciuc, la nimereală, Înjurând și lovind fără osteneală. Tony Pavone fu și el
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În duba miliției ce-i transporta la tribunal, se produse Îmbulzeală. Unii deținuți mai din urma convoiului, s-au repezit la intrarea dubei, vociferând, Îmbrâncind, lovind cu coatele pentru intra primii...! Această busculadă, le oferi milițienilor motiv de a se repezi asupra tuturor lovind cu bastoanele de cauciuc, la nimereală, Înjurând și lovind fără osteneală. Tony Pavone fu și el gratificat cu unele lovituri și, imediat revăzu imaginea unei oribile scene din filmul „Planeta Maimuțelor” În care Gorilele loveau cu biciul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bastoanele de cauciuc acolo unde loveau, se forma o umflătură a mușchilor de mărimea unei mingi de tenis iar durerile...căteva zile erau, interminabile...! Abea mai târziu, atunci când fură Îmbarcați În dubele Închisorii Tony Pavone Înțelese, dece unii s-au repezit să urce primii Îmbrâncind pe cei din jurul lor pentru a apuca loc pe cele două bănci de lemn din interiorul dubei În momentul când mașina se puse În mișcare iar el cu celălalt arestat legat de el la câte o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
magazinele sunt burdușite cu aur În formă de bijuterii, nu mai vorbim de unele pietre prețioase expuse În toate culorile În timp ce diamantele Îți Înflăcărează imaginația...! Oarecum documentată, Atena preciză. „Oameni cu multe parale vin din toate emisferele planetei și se reped să facă cumpărături În acest „Magnific” centru comercial al produselor din aur și pietre prețioase, minunându-se de măiestria făuritorilor...! Uite ce. Sunt de acord să efectuăm această mică plimbare, cu o condiție...!” „Cu toată plăcerea...!” „În momentul când ne
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gene false. Pe frunte avea un punct hindus făcut cu rujul. În același loc unde fusese făcută pata de Miercurea Cenușii. Ideea de ansamblu era să-l farmece și să-l Îmbuneze pe acest Lal mânios. Ochii ei, așa cum se repezi, fără să se uite, În afundătura camerei, erau aprinși și, pus În cuvintele bătrânului către sine, dilatați razna, chitiți pe senzualitate. Deși arăta ca o doamnă, gesticula prea mult, era mult prea expansivă, răspunzând exagerat de prompt și cu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
s-a părut să s-a adunat majoritatea clasei, înainte de a se ridica și a spune bună ziua. Dar în timp ce se prezenta a fost întreruptă de Michael Beale - un băiat musculos cu un dinte gri, sinistru în față - care s-a repezit spre ea din fundul clasei, urlând: — Îmi place de tine, Miss! Ea a râs curajoasă și i-a cerut să stea jos. Dar el n-a băgat-o în seamă și a rămas în picioare. La puțin timp, i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cum tiranică? am întrebat eu. — Știi tu, cică terorizează fetele din clasele mai mici. Le stoarce de bani. Zic că e un fel de mic gangster. — E așaaaa o mare prostie, a zis Richard. — De ce tot spui asta, s-a repezit Sheba la el. Richard a părut ofensat. Însă a spus doar, liniștit: — Pentru că așa e. M-am ridicat în picioare. — Trebuie să plec. Dacă pot să vă ajut cu ceva... Sheba a zâmbit și m-a bătut pe umăr. — Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
crem cu o voce electrinică care făcea anunțuri pe tonul acela ușor surprins, antebelic al lui Joyce Grenfell. Această achiziție a introdus un nou și binevenit grad de suspans întoarcerilor mele acasă. De făecare dată când intram în apartament, mă repezeam să văd dacă pâlpâia luminița roșie. Dar așteptarea mea n-a fost răsplătită decât o singură dată în acea vară. Și atunci nu era decât un mesaj de la proprietarul apartamentului meu, care îmi răspundea la un telefon al meu legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a zis ea repezit. Îmi dă fiori. Și-a rulat mâneca în jos. Apoi a sunat telefonul, iar Sheba a sărit să răspundă. Știam că era Connolly după cum a început să șoptească și să chicotească. A luat telefonul, s-a repezit în toaleta de la subsol și a închis ușa. Am stat, dând nervoasă din picioare, așteptând-o să se întoarcă. Când a ieșit, zâmbea. — O, nu-mi place deloc să fac asta, Barbara, dar va trebui să ies. El era. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
meu și al lui s-au izbit și a fost limpede - iar, prea târziu - că voia să mă sărute pe amândoi obrajii. S-a dat înapoi, iar eu m-am dat jos de pe scaunul de bar. Faptul că s-a repezit cu asemenea intimitate fizică a fost o greșeală din partea lui, simțeam eu. Niciodată înainte nu făcuse mai mult decât să-mi strângă mâna. Nu, nu, n-ai întârziat, am spus eu. (De fapt întârziase, evident. Însă doar cu aproximativ șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]