14,075 matches
-
se așeze și își continuă convorbirea. Dacă mi-ați putea da o parte din uleiul acela alimentar, spuse ea, orfanii ar fi foarte fericiți. Le plac cartofii prăjiți în ulei și le fac bine. Vocea de la capătul firului îi dădu replica, iar ea se încruntă și se uită la domnul J.L.B. Matekoni de parcă ar fi vrut să-i transmită iritarea ei. — Dar nu puteți vinde uleiul dacă e expirat termenul de garanție. Nu văd de ce-ar trebui să plătesc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
firului spuse ceva, iar ea dădu din cap răbdătoare. Pot aranja ca Daily News să vină să vă fotografieze când donați uleiul. Toată lumea va ști că sunteți un om generos. Doar va scrie la ziar. Urmă un schimb scurt de replici, apoi puse receptorul în furcă. — Unora le vine greu să dea ceva, comentă ea. Asta are de-a face cu modul în care au fost aduși pe lume. Am citit despre asta într-o carte. Există un doctor pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un zâmbet abia schițat, am zis să văd și eu ce fel de casă e. E destul de mare, nu-i așa? — E o casă confortabilă, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Cred că vom avea destul loc în doi. — Prea mult loc, replică Mma Potokwane. O să aveți loc și de copii. Domnul J.L.B. Matekoni se încruntă. — Încă nu ne-am gândit la asta. Poate suntem deja prea în vârstă ca să mai avem copii. Eu am patruzeci și cinci de ani. În plus... Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de gând să mă apuc să alerg înainte de-a învăța să merg. Așa ne-au învățat la Colegiul de Secretariat din Botswana. Întâi învață lucrurile simple, abia apoi treci la cele complicate. Nu invers. — Iată o filozofie de bun-simț, replică Mma Ramotswe. Mulți tineri din ziua de azi n-au au învățat lecția asta. Își doresc imediat slujbe importante. Vor să înceapă de la vârf, cu bani mulți și-un cogeamite Mercedes-ul. — Asta nu-i înțelept, comentă Mma Makutsi. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o să vină și o să-i ceară socoteală stăpânului nostru și ar putea să-i zică neveste-sii că bărbat-su’ are o amantă. Și-atunci, s-a zis cu noi. N-are nici o importanță cine v-a trimis. — Ba da, replică Mma Makutsi. Nu trebuie să-i spun chiar totul. I-aș putea spune doar că se vede cu un alt bărbat, dar că nu știu cine-i respectivul. N-are nici o importanță pentru el. Tot ce trebuie să știe este că nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că primul meu caz nu a fost unul dificil, zise ea. Cel puțin nu a fost greu să aflu ce era de aflat. Întrebările pe care le-am pus la sfârșit, însă, ei bine, acelea sunt ceva mai dificile. Da, replică Mma Ramotswe, aruncând o privire în josul paginii. Sunt chestiuni de ordin moral. Nu știu ce rezolvare să le dau, continuă Mma Makutsi. Dacă socotesc că un răspuns este corect, de îndată-i văd toate neajunsurile. Dacă iau în considerare celălalt răspuns, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acolo nu sunt dealuri după care să te ghidezi. Te poți rătăci ușor. În special dacă ești un alb scos din mediul înconjurător cu care ești obișnuit. La ce vă așteptați? Nu cred că s-a rătăcit și a murit, replică Mma Ramotswe. Cred că i s-a întâmplat altceva. Se întoarse cu fața spre ea. — Ce anume? sări el. Ea dădu din umeri. Nu știu exact ce. Dar cum aș putea să știu? Eu nu am fost acolo. Făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în seara acesta. — Nu, zise el. Mâine. Voi veni în seara asta, insistă ea. Femeia aceea a așteptat zece ani. Nu trebuie să mai aștepte. — Bine. Vă scriu adresa. Veniți în seara asta la ora nouă. — O să vin la opt, replică Mma Ramotswe. Nu toate femeile fac ce le spuneți, să știți. Plecă din biroul lui și, în drum spre dubița albă, își ascultă propria respirație sacadată și simți cum îi bate inima gata-gata să-i sară din piept. Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
menajere și grădinari? Prin simplul fapt că-și lăsase grădina în paragină, doctorul Ranta se dovedise a fi egoist, ceea ce n-o surprindea deloc pe Mma Ramotswe. — Prea egoist, remarcă domnul J.L.B. Matekoni. — Exact la asta mă gândeam și eu, replică Mma Ramotswe. Deschise ușa dubiței și coborî. Dubița era un pic prea micuță pentru o doamnă ca ea, de o corpolență tradițională, dar se atașase de ea și se gândea cu groază la ziua în care domnul J.L.B. Matekoni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
banii i-ați luat, spuse Mma Ramotswe. Se uită la ea sfidător. — Era o slujbă. Eu sunt economist de profesie. Studiez lucrurile care merg și cele care nu merg. Poate nu m-am făcut bine înțeles. — Ba v-ați făcut, replică Mma Ramotswe. — Ei bine, continuă el, noi - conducerea, ca să zic așa - locuiam într-o casă mare. Șeful era un neamț, un individ din Namibia, Burkhardt Fischer. Era cu nevastă-sa, Marcia, și mai erau o sud-africană, Carla Smit, băiatul american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
altruist și că ar fi mai bine să lase lucrurile așa cum sunt. Mma Ramotswe rămase perplexă. — Și te-a crezut? întrebă sceptică. — Da, răspunse Mma Makutsi. Nu-i un bărbat prea sofisticat. Mi s-a părut destul de mulțumit. — Sunt uluită, replică Mma Ramotswe. — Ei bine, asta e, spuse Mma Makutsi. El e fericit. Soția continuă să fie fericită. Băiatul primește o educație aleasă. Iar amantul soției și nevasta lui sunt fericiți, de asemenea. Iată o rezolvare pe cinste. Mma Ramotswe nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un avorton ca tine se ocupă de vrăjitorie. Zicînd acestea, negrul Întinse brațul și Îl apucă de gît, strîngîndu-și mîna puternică ce părea o creangă de fier: - Mișcă-te! i-a poruncit pe același ton zeflemitor, dar care nu admitea replică. Bătrînul o să-ți facă socotelile... Nu Îl lăsă liber nici o clipă, amenințîndu-l că-i rupe dintr-o singură lovitură spinarea dacă Încearcă să fugă și Îl obligă să Înainteze așa, caraghios, cu picioarele depărtate, cu mersul legănat și umilit, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din cer, chiar lîngă el. Deschise gura să strige, dar amuți terorizat cînd simți tăișul ascuțit al unui cuțit atingîndu-i beregata. - O vorbă numai și te scurtez de-un cap, l-a anunțat Oberlus pe un ton care nu admitea replică. Întinde mîinile. Celălalt ascultă pe dată, mut Încă de groază, iar Iguana, cu mișcări precise, Îi legă mîinile cu lanțul, petrecîndu-i-l apoi, În așa fel Încît să formeze un fel de laț, pe după gît. Ascunse În tufișuri butoiașul, ibricul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
foarte strict În această privință. Îi strînse pe cei patru laolaltă, le arătă pistoalele grele, lămurind dintru bun Început cine era unicul stăpîn cu autoritate pe insula aceea, și pronunță sentința, pe un ton care nu admitea nici un fel de replică: - Dacă vă prind Împreună, am să trag la sorți, o să-l ucid mai Întîi pe unul dintre voi, iar celorlalți o să le tai degetele... Tu, de colo! Arată-le francezilor ce degete Îți lipsesc - așteptă pînă cînd Mendoza ridică mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înfrunte o tentativă de rebeliune din partea prizonierilor, care refuzau să se Îmbarce. Cu lovituri de bici și amenințări cu moartea, Îl legă de bănci, apoi se postă În fața lor, spunîndu-le: - Lucrurile sînt clare... Tonul lui nu admitea nici un fel de replică. Dacă ajungem pe uscat, n-o să mai am nevoie de voi și să veți Întoarce la casele voastre... Dacă nu ajungem, asta se va Întîmpla numai pentru că toți ne-am dus pe fundul mării. Așa că pregătiți-vă să vîsliți, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și-au făcut apariția pe Strada Mare colonelul Stoicescu și maiorul Stavri. K. F. avusese dreptate, trebuia să-i lase să coboare în Vladia, o dată ajunși acolo totul se schimba, devenea de înțeles. Ceea ce n-a înțeles însă a fost replica lui K.F. atunci cînd a închis ușa de la intrare în urma lui. Domnișoara i-a spus: "Ți-a trebuit cam mult, adjutante, să-mi întorci vizitele. Drept să-ți spun, nu credeam că o să reziști atîta vreme. Se pare că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
argument. La Îndemnul lui am revenit În Rusia și m‑am angajat la redacția revistei Der Stern din Moscova. Așa Încât să ne putem vedea zilnic. Trăiam În preajma lui, ca să nu zic la umbra lui. (Poezia „Soarele de sub abajurul roz“ fiind replica ironică a lui Mendel Osipovici la remarca mea. Iar, vai, nu „obsesia sângelui menstrual“!) Vă este cunoscut, domnule, că În acea perioadă M.O. era deja căsătorit și că avea o fiică (sau, cum spune Nina Roth‑Swanson, “Își Încoronase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu-l vom putea cuceri. Și poți să fii sigur că din acestă chiar că nu s-a mai întors nimeni. Vetéa Pitó poate să se scufunde aproape douăzeci de metri, remarcă băiatul. În laguna sau printre recifele de corali, replică pe bună dreptate celălalt. Dar cere-i să se scufunde la douăzeci de metri aici, în larg, și-o să vezi ce-ți răspunde. Nu... semnala convins. Tot ce se gaseste sub chile îi aparține zeului Tané, care obișnuiește să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
răspunde. Nu... semnala convins. Tot ce se gaseste sub chile îi aparține zeului Tané, care obișnuiește să-i pedepsească foarte aspru pe cei care se-ncumetă să intre pe domeniile lui. —L-ai văzut vreodată? întreba Tapú Tetuanúi. Pe Tané? replică celălalt. Bine-nțeles. Tu nu? Băiatul, nedumerit, făcu semn că nu. — Unde puteam să-l văd? —Pe Zeul Mării? În mare, răspunse. În zori, cănd valurile capătă nuanțe cenușii, si pe inserat, când apa are culoarea și consistentă unei curmale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
decât două lucruri: ori să executam public câte trei prizonieri pentru fiecare dintre ai noștri care este asasinat, ori să-i urmărim pe fugari prin pădure și să-i vânam până la ultimul. Mă scârbește gândul să execut femei și copii, replică dezgustat Navigatorul-Căpitan, întorcându-se către ceilalți, pe fețele cărora se putea citi că sunt de acord cu el. Istoria insulei Bora Bora nu trebuie mânjita cu o asemenea acțiune. Și crezi că e mai bine să-i lăsăm să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
membrii săi. Și-atunci ce facem? insistă RoonuíRoonuí. În ceea ce mă privește pe mine, nu sunt dispus să-mi trimit oamenii în interiorul insulei. — Iar în ceea ce mă privește pe mine, nu sunt dispus să accept să se treacă la represalii, replică hotărât Miti Matái. Nu vreau să-ți contest autoritatea, dar cred ca ar trebui să te gândești de două ori înainte să faci ceva de care să te rușinezi toată viața. Dă-mi o alternativă... ceru Căpetenia Războinicilor. Am s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
poartă în pântece un copil zămislit cu un alt monstru, si care va deveni, la rândul lui, moștenitorul tronului? Asta să fie viitorul care ne așteaptă? Vatrebui să ne supunem tiraniei unui asemenea neam de nebuni? — Nu putem accepta așa ceva, replică de îndată Chimé din Farepíti. N-ar fi corect. Dar asta e legea, sublinie Roonuí-Roonuí, cu un efort vizibil. Poate că nu ne place, dar am conviețuit cu aceste legi mii de ani, și toată lumea noastră s-ar putea nărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fapt, nici el nu știe. Tot ce pot să-ți spun este că mi-a cerut să nu-i permit să se întoarcă în Bora Bora. Celălalt îl privi ca si cum Tapú ar fi evitat răspunsul și, în cele din urmă, replică prost dispus: — Păi dacă n-o putem duce înapoi în Bora Bora, nu i-o putem înapoiă lui Octar și n-o putem aruncă în mare, ce naiba putem să facem cu ea? S-o lăsăm în grija lui Tané. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de dispreț... remarcă Chimé din Farepíti, indicând cu un gest silueta prințesei, care rămăsese ghemuita la prova, cu privirea ațintita asupra insulei. De ce-o fi viața mereu atât de nedreaptă? — Ea nu va deveni niciodată regina insulei Bora Bora, replică Tapú Tetuanúi cu o seriozitate care îi surprinse pe prietenii lui. Puteți fi siguri de astă. —Ți-a venit vreo idee ca să scapi de ea? întreba imediat Vetéa Pitó, cu speranța în glas. — E posibil... afirmă prietenul lui. Dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Nerușinatul asta reușește tot ce-și propune și nimeni nu-ndrăznește să-l contrazică. Noroc că nu și-a propus decât să devină Navigator-Căpitan, căci altfel nu i-ar fi fost greu s-ajungă rege. —Eu nu amăgesc pe nimeni, replică Tapú Tetuanúi la fel de serios. Nu fac altceva decât să gândesc, pentru că am avut doi profesori care m-au învățat că numai gândind îi putem înfrunta pe cei mai puternici că noi. Dacă Miti Matái n-ar ști să gândească așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]