3,846 matches
-
la un Remington de dinainte de război căruia îi lipsea „e“-ul. — Așadar, tot mai folosiți vechea tehnologie? Spre deosebire de ziarul lui Fran, Express făcea parte dintr-un trust înfloritor și avea calculatoare strălucitoare pe fiecare birou. N-om fi noi hi-tech, replică Fran pe un ton superior - nevrând să recunoască eforturile pe care le făcuse în ultimul timp pentru ca Citizen să aibă o ediție on-line -, dar cel puțin ne păstrăm independența. — Drăguț din partea lui că a trecut pe-aici. Stevie privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în brațe înainte s-o facă de rușine izbucnind din nou în plâns. N-aș sta nici la zece pași de el. Nivelul de testosteron emis de Jack Allen trebuie să fie un pericol pentru sănătate. — M-am gândit întotdeauna, replică Stevie, privind-o cu coada ochiului, că trebuie să fie un tată minunat. Fran studie chipul femeii mai în vârstă. Oare Stevie bănuia adevărul, faptul că era într-un stadiu avansat de aspirație maternă, la un pas doar de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Cred că ar trebui să-l demascăm. Fran mototoli scrisoarea și o aruncă la coș. Pentru prima dată, rată. — Știi ce, insistă Stevie la sfârșitul programului, închizând ușa în urma ei, cred sincer că ar trebui să te duci acasă. Nu, replică Fran. Mă simt bine, sincer. Atunci de ce-o fi șpaltul ăla îmbibat de lacrimi? Articolul lui Sean despre pisicuța tărcată rămasă în copac e înduioșător, dar nici chiar așa. Oh, Stevie... Stevie întinse brațele și Fran se cufundă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care-l consultă? S-ar putea să fie mai deschis cu mine. Ea aruncă o privire înspre tatăl ei, dar Ralph se încăpățâna să citească ziarul. În seara de dinainte încercase să susțină că făceau prea mare caz. — Dar, tati, replicase ea blând, știi și tu că există o problemă. Ar fi o prostie s-o eviți, altfel starea ta nu se va ameliora niciodată. Păi tocmai asta e, Franny - și ea văzuse atunci teama din ochii lui -, dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
una la Paște, una la Crăciun, felicitări. Înainte scriam mai mult, dar am avut probleme, acum doi ani. Am sunat-o și, fiindcă nu a vrut să vorbească cu mine, el a început să mă jignească și după aceea am replicat și eu. Concluzia a fost că el s-a dus la poliție, iar poliția, la părinții mei. De atunci nu mai dau telefoane, nu mai trimit scrisori să semnez. Numai felicitări, dacă le primește, bine, dacă le aruncă, iar bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și cultură, între civilizație și rafinament. Și între grefa dificilă a sufletului germanic și altoiul natural al spiritului francez. De aceea, oamenii politici și scriitorii Bucureștiului sînt atît de incomparabili esteticește celor de peste însîngerate stînci...” De pe poziții asemănătoare îi va replica B. Fundoianu care - deși recunoaște că, la talente comparabile, Blaga și Cotruș s-au „lansat viguros”, în vreme cu Maniu și Arghezi sînt „pentru izolați” - introduce niște bine-venite corecții: Școala Ardeleană, de pildă, a constituit - cu latinismul ei didactic - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
română și expresionismul, ed. cit., p. 136.) Un comentariu din Integral nr. 8 despre succesul de la Teatrul Central cu piesa Căsătoria, de Gogol, în regia lui I. Sternberg, salută reacțiile favorabile ale lui A. Hefter, F. Aderca și T. Arghezi, replicînd acuzatorilor că montarea nu a fost - cum s-a spus - „constructivistă”, ci „sintetică: în alt sens decît de teatru pur, poate. Regisorul a redus la tipic personagiile Căsătoriei. La radiografie ni i-a revelat nuzi, dincolo de carnea care înșală: vidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că o să ai un băiat. Nu se zice În general că femeile care urmează să nască băieți arată fantastic, În vreme ce fetele te storc de energie? Mi-am mîngîiat pîntecele, care vădea cele 27 de săptămîni de sarcină, și i-am replicat cu toată seriozitatea: — Soacra mea jură că voi naște o fetiță și, aparent, ea nu greșește niciodată. — Ei bine, cînd eram Însărcinată cu gemenele, lumea zicea că o să am un băiat și o fată și faza nostimă e că nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și umedă, plină de urmele ploii care căzuse seara, nu ardea nici un foc. Fără să schițeze un gest, ca o fantomă a ierburilor, Ana aștepta. Nu există nici un rug în pădure" am zis. "Dar nu în pădure, Galilei, mi-a replicat ea. Privește în tine. De fapt, asta e ce te chinuie. Duci cu tine, în sufletul tău, o rană care nu se cicatrizează." IV ― Și cam asta pățesc în fiecare noapte. Dar, în fiecare dimineață, sunt recunoscător că exist. Chiar
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
capetele cu o piatră. Un necunoscut m-a oprit. "Mai bine pune-i să abjure, Galilei". Am crezut că-și bătea joc de mine. "Cum adică, să abjure?" "Adică să-și contrazică menirea." " Dar de ce să mai pierd vremea? am replicat eu. Mai bine îi omor". "E mai important, Galilei, a adăugat pe același ton străinul. E mai important să-i faci să-și contrazică menirea. Morți, ei tot ți-ar mai inspira teamă. Însă, dacă vor abjura, capetele lor nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
acest timp, cineva îmi explica: "Știi ce se povestește, Galilei, despre sângerosul Tiberiu? Că figura în fruntea listei celor proscriși, listă pe care o întocmea singur. Și totuși, nu s-a condamnat niciodată." "S-a exilat pe insula Capri, am replicat eu, și a pus astfel marea între Roma și el"."Dar a făcut-o pentru că avea pasiunea exilului, a sunat răspunsul. Cei care pot să condamne la moarte nu vor să dea exemple decât prin alții..." Apoi, s-a întors
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și neașteptată. Nu m-a surprins faptul că-mi știa numele. Aflasem deja că un sol al ducelui sosise aici înaintea mea. - Și n-ai găsit vreo fântână sau vreun pârâu unde să te speli, înainte să mi te înfățișezi? replică el, ridicându-și privirea. Ochii îi erau leiți cu ai lui Rotari, având în plus o cumpănită fermitate, care impunea respect. Nasul drept, cu o mică cocoașă la mijloc, ovalul prelung al feței, arcuirea sprâncenelor se transmiseseră și ele nepotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ac de scris. Rotari s-a uitat amuzat la exponate și a zis: - Nici dușmanii nu se înving, nici pământurile nu se cuceresc cu cărți și cu pene de scris. - Dar cu ele se guvernează și se scrie istoria, am replicat. A luat loc pe pat. - Ce-ai vrea să mă înveți? Nu există nimic în pergamentul acela care să mă intereseze. Drept care, zeflemisindu-mă, a spus: - Și-apoi n-am hotărât că o să mă-nveți tot ceea ce știi despre femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
l-a mirat foarte tare, căci intra în contradicție cu convingerile lui: - Să nu ai tu inițiativa, las-o întotdeauna pe ea să-și dea în vileag dorința. - O longobardă nu va face asta niciodată. Nu sunt ca Teodora, a replicat șovăielnic, dar, de mai multe ori, în anii ce au urmat, mi-a cerut sfatul. VII Mai mult ca sigur că cineva ne-a pârât lui Faroald în legătură cu drumul și cu ținta noastră sordidă. Două zile mai târziu, după cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În fața acelui oblon luminat doar de raza palidă a unui lampion, pe care cineva scrisese cu vopsea neagră: DACĂ TOT CEEA CE POSEZI TE POSEDĂ, DACĂ AI PIERDUT TOT ȘI EȘTI DISPUS LA TOT, EȘTI UN BARBAR. — Și eu te așteptam, replică necunoscutul, acid. Sunt douăzeci de ani de când te aștept. Precaut, Elio Încercă să ajungă lângă agentul de escortă care Îi deschidea portiera mașinii blindate, dar necunoscutul Îl prinse de braț și Îl trase Înăuntru. Elio nici nu avusese timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îl scuză Merlo. Să se angajeze În problemele acestor oameni săraci, să mențină ridicată tensiunea electorală. Tatăl tău e un leu de lupte, știi și tu asta. Aici, afară, se simte ca un pește pe uscat. — Dar ăsta este electoratul, replică Zero fără milă. Când, În cele din urmă, Elio termină de citit, discursul său fu primit cu o tăcere definitivă și arzătoare, ca un scuipat. Din rândul suporterilor se ridică un ropot nesigur de aplauze. Chipul lui Elio - alb ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de joi extrem de dificilă, mib30 a pierdut 2,45, ENI mai mult de 4, iar Alianța chiar 16, aici e un adevărat dezastru, se poate să fie doar vina celor de la The Economist? — Gurile rele străine pot spune ce vor, replică Elio automat, ca și câinele lui Pavlov. Italia e o țară sănătoasă, economia Își va reveni. Zero se strecură printre pensionari și Îl trase de mânecă. — Ce cauți aici? Îl apostrofă Elio deloc Încântat că Îl vede. Un pianist, dotat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lipsa dureroasă a mamei și trebui să se ciupească pe ascuns, de teamă să nu plângă. — La ce-ce oră? o Întrebă șoptit pe doamna Fioravanti, care se zgâia În oglindă lingându-și buzele și aranjându-și bretonul. — Ce anume? Îi replică Maja absentă, Întrebându-se neliniștită dacă noua sa coafură pe care i-o făcuse Michael o făcea, Într-adevăr, să pară mai tânără. Un june amenințător și urât mirositor, cu părul violet și cu inel În nas, le ieși alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cresc cam imbecili În prezența lor, serios, străinele nu te Înțeleg când vorbești cu ele, au obiceiuri ciudate, și apoi nu știi niciodată ce-i Învață pe copii, iar cei din Eritreea sunt musulmani. — Ba să știi că sunt creștini, replică mama lui Lorenzo. Aceasta vorbește perfect italiana, a făcut chiar și școala italiană, cândva Eritreea făcea parte din Imperiu, nu? Apoi lăsă baltă lecția de istorie, căci ospătarul Începuse să aducă prăjituri mamelor micuților invitați. — Țin să precizez că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rămânea cu tatăl ei, pară Olimpia. Nu cred, protestă Emma. Valentina mi-a trimis un SMS după meci, spunea că au câștigat. Dar nu mi-a spus nimic despre el. — Și ce, o mai lăsai să meargă, dacă-ți spunea? replică Olimpia atotștiutoare. Nu, astăzi nu. Astăzi a Încercat să mă ucidă. Astăzi l-am denunțat. Carabinieri m-au asigurat că mă vor anunța. Dar el va afla despre asta și-i va fi și mai rău. Avocata Îi recomandase Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pasă de ele! Cea mai plângăcioasă era chiuveta, care spunea: Toți își curăță mâinile deasupra mea, eu rămân murdară și plină de microbi! Mmm!... sunt foarte furioasă! Bine, chiuveto, dar de mine ce zici? În mine își curăță tot corpul! replica cada. Vă gândiți doar la voi! Eu le spăl hainele murdare! spuse revoltată mașina de spălat. A! mi-am amintit cum Andrei își pune pe mine pensulele murdare de la pictură, prosopul și mușamaua pe care pictează, vorbi cada. Obiectele din
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-i vorbească despre Pierric. - Cretinul de frate-tău iar a fost văzut pierzînd vremea la Ty Kern, bombăni Yvonne. Numai de asta n-aveam nevoie după toate cîte s-au Întîmplat. - Nu-l pot pune sub un clopot de sticlă, replică Gwen. - Dar la Sainte-Guénolé, da. Tocmai am vorbit cu cei de acolo. S-a eliberat o cameră, poate merge acolo mîine. Sainte-Guénolé. Pudic numit „Institut pentru persoane În dificultate”. În realitate, un azil de alienați a cărui vizitare o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
permisul de Înhumare era un caz de forță majoră al naibii de dificil. Fără a mai vorbi de trimiterea trupului la autopsie. Se răzvrătise: - Fratele tău a murit de o fractură a craniului, căzînd pe stînci. - Eu l-am găsit pe nisip, replicase ea cu aerul acela Îndărătnic moștenit de la familia Kermeur. - Poate că s-a lovit de faleză În cădere. - Suferea de amețeală chiar și cînd se urca pe un taburet. Așa că nu văd cum s-ar fi dus la plimbare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca niște prezențe amenințătoare. Loïc o Întrerupsese cu un rîs scurt care aducea mai degrabă a lătrat. - Și parcă văd cum ai să pretinzi că pescărușul din văl era semn rău. - Gildas credea acest lucru și a murit din pricina asta, replică ea, cu Încăpățînare. Și dacă Într-adevăr nenorocirea și-a ales ca țintă familia noastră? În două cuvinte, ea Îi povestise ce se petrecuse pe șantier. - În cazul ăsta, Încearcă să faci ce sugerează Ryan ca să Îndepărtezi ghinionul: șterge-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Și dacă Într-adevăr nenorocirea și-a ales ca țintă familia noastră? În două cuvinte, ea Îi povestise ce se petrecuse pe șantier. - În cazul ăsta, Încearcă să faci ce sugerează Ryan ca să Îndepărtezi ghinionul: șterge-o de aici! Îi replicase el cu răceală. Ea aruncă o privire spre valurile care se spărgeau cu putere de recifele din golful Jefuitorilor de corăbii și se clătină pe picioare. Fără sprijinul scriitorului, care o zărise de la far, poate că ar fi și căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]