3,646 matches
-
Lumea din Occident dădea din colț în colț. Și atunci de ce să complice și mai tare situația ? V.A. : PĂi, tocmai asta mi se pare ciudat. După ce ai obți‑ nut un parlament cu o majoritate covârșitoare, de ce să mai provoci represiunea asta ? Doar ca să astupi gura presei, a opiniei publice, ca lumea să se sperie, să omori în fașă opoziția politică ? A.M.P. : Cred că au fost provocatori care au generat vio‑ lențe. Și pe acești provocatori îi văzusem deja în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
prin ’99, încă așa era. În ’90, acești polițiști români erau identificați cu represi‑ unea din timpul lui Ceaușescu. Numai că aici, spre deo‑ sebire de restul țării, s-a adăugat și acest element etnic foarte puternic. Era, nu doar represiunea politică, ci și faptul că acela care se identifica cu comunismul era un român. În multe sate oamenii au atacat postul de miliție și au omorât polițiști, iar vinovații au avut avocați foarte notorii din UDMR care i-au apărat
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
V.A. : Ce s-a întâmplat în guvernarea Iliescu-NĂstase ? În 2000 a venit din nou stânga la putere și deja v-ați referit la lucrurile foarte grave care s-au petrecut cu cei din fosta guvernare. A.M.P. : Partea de represiune a fost groaznică, după cum spuneam. Pe Giurgiu l-au ținut, după părerea mea, atâta timp la pușcărie ca să-i prindă pe Radu Sârbu și pe câțiva dintre oamenii importanți de la PNȚ. Pe de altă parte, PNȚ-ul a fost distrus
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în halul în care se fură în țările ce sunt sistematic corupte, nu vei putea niciodată, de exemplu, să crești salariul unuia de la vamă, față de cât ia el. N-ai cum, pentru că e prea puțin. Deci trebuie cumva, între costul represiunii, pe care îl crești, mărind șansele să fie prins, și o majorare de salariu, pe care să-l apropii de ceea ce se cheamă un „punct de echilibru“. Și asta am gândit și eu, să creez acest punct de echilibru la
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
este antirusesc. Societățile alea au regulile lor, sunt niște societăți închise. În general, Rusia nu este atrăgĂtoare pentru ele. Principala chestie la care ar trebui să se gândească Putin este de ce trebuie să invadeze alte țări sau să plătească o represiune așa costisitoare, că în Caucaz e plin de tancuri și trupe ? CĂ, dacă Rusia ar fi atrăgĂtoare, de ce nu vrea nimeni să copieze modelul rusesc ? SĂ rezolve el problemele cu care se confruntă de secole Rusia și apoi o să se
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
prin pozițiile lor, ca nemulțumiți (?) și de pătare a celor cunoscuți și recunoscuți de toată lumea ca opozanți ai regimului. Ce se mai poate remarca în această Carte albă este încercarea, cu mijloace, se înțelege, subliminale, de "albire" a organelor de represiune care erau "nevoite", nu-i așa (?), să ia măsurile "adecvate" impuse de delațiunile și mîrșăviile unor scriitori împotriva altora. Prin acest volum se încearcă, cu mare abilitate, manipularea și dirijarea cititorilor pe cărările stabilite de chiar această organizație, la fel de ocultă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
celor reținuți administrativ. Dacă pînă în 1989 exista o motivare în păstrarea acestui secret, folosit drept instrument suplimentar de teroare asupra victimelor prezente sau viitoare, după, păstrarea cu încăpățînare a secretului, inclusiv minimalizarea numărului celor trecuți prin ghearele aparatului de represiune, nu poate urmări decît diminuarea atrocităților și a terorii instalate în perioada comunistă în ochii opiniei publice. Autorii Introducerii apreciază numărul proceselor politice, numai pentru perioada 1949-1960, la 134.150, cu judecare a minim 549.400 de persoane, cu condamnări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nepredarea cotelor, întîrzieri în plata impozitelor, întîrzieri în efectuarea muncilor agricole, cifra totală a deținuților politici este incomparabil mai mare". Cine parcurge cele 185 de documente inserate în această carte, zguduitoare pentru maniera în care comuniștii și organul lor de represiune, Securitatea, știa să-i elimine pe cei de altă opinie politică, va constata că, din cele 170 de persoane judecate, 105 au fost judecate pentru uneltire împotriva ordinii sociale (art. 209, Cod penal), (după 1970 cu numele schimbat de uneltire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cît de vag exprimat pentru a te priva de libertate. Și în 1951 (documentul 75), și în 1981 (documentul 185) pentru scrierea unor scrisori anonime ostile regimului se puteau primi 9 ani de închisoare. Întrebarea este cum reușeau organele de represiune să afle autorii acestor anonime? Este clar că numărul informatorilor și colaboratorilor Securității era extrem de mare. Pentru confecționarea unei banderole tricolore (document 122) s-au pronunțat sentințe de 15 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică etc. Un artist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
inexistente în realitate, va constata că numeroși scriitori au căzut victimă acestui sistem, mulți fiind împușcați sau decimați prin regimul greu din închisori. În 1989 la Uniunea Scriitorilor sovietici a fost creată o "comisie federală pentru moștenirea scriitorilor victime ale represiunii"; Monica Lovinescu se întreabă cu îndreptățire: "de ce în timp ce foarte conformista Uniune a Scriitorilor sovietici (din care o treime pierise de altminteri sub marea teroare) iniția o astfel de comisie, Uniunea Scriitorilor Români, ce se pretinsese uneori și fusese o citadelă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Bineînțeles că nouă nu ne venea a crede: "Lasă-ne, domnule, acum ești și proroc?" Dar Stalin a murit chiar în '53!" Vasile Balanovici, în acest context, face cîteva remarci privind problema delicată "a evreilor care au fost implicați în represiunea comunistă. Numele unor anchetatori evrei revin cu încăpățînare în multe din relatările foștilor deținuți politici: Ruchenștain, Hudescu-Segal și alții. Acest adevăr nu poate fi nesocotit. Mai pot spune că, după 1944, chiar evreii au provocat atitudini antisemite: la orice nemulțumire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
comunist din România, un sistem totalitar de la înființare și pînă la prăbușire, a fost unul bazat pe încălcarea constantă a drepturilor omului, pe supremația unei ideologii ostile societății deschise, pe monopolul puterii exercitat de un grup restrîns de indivizi, pe represiune, intimidare, umilire și corupție". Aplicarea dogmelor leniniste a avut ca efecte: industrializarea forțată, avînd ca pivot industria grea, o industrie depășită istoric și economic; limitarea proprietății private prin colectivizarea brutală a agriculturii, naționalizare etc.; o așa-zisă modernizare socială prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
religioase, culturale ori de orientare sexuală; exterminarea grupurilor de partizani care reprezentau rezistența anticomunistă în munți (1945-1962) (este pentru prima oară cînd de la o asemenea tribună este recunoscută și afirmată rezistența armată anticomunistă fenomen unic între țările din lagărul socialist); represiunile contra cultelor; lichidarea violentă a revoltelor țărănești (1949-1962) și colectivizarea forțată, însoțită de arestări, ucideri, detenție politică sau / și deportarea țăranilor care s-au opus; reprimările etnice, materializate în deportare cu scop de exterminare, nu mai puțin gonirea și "vînzarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Parlamentului a declarației mele de condamnare a crimelor comunismului, de regret și de compasiune față de victimele acestora, în spiritul Rezoluției nr. 1481 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 25 ianuarie 2006". Susține stabilirea unei zile comemorative în memoria victimelor represiunii și terorii comuniste și propune: ridicarea în București a unui Monument al Victimelor Comunismului; înființarea în capitală a unui Muzeu al Dictaturii Comuniste din România; organizarea unei expoziții permanente, cu documente ilustrative privind activitatea poliției politice, în cadrul Palatului Parlamentului; prezentarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nomenklaturii. După 23 august 1944, natura regimului politic instaurat în România, a fost aceea de ocupație sovieto-comunistă. Modelul stalinist impus de tancurile "eliberatoare" a susținut o construcție instituțională cum precizează Marius Oprea în Cuvîntul înainte la Banalitatea răului, bazată pe represiune și recunoscînd primatul ideologiei asupra binelui propriului popor. Atît Dej, cît și Ceaușescu n-au fost animați de afirmarea cu adevărat a binelui național. Sub directa îndrumare a consilierilor sovietici, imediat după ocupație (dar încă mult timp și inclusiv după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fata din casă, Marioara Gabor, de șaptesprezece ani. Din comentariul Luciei Hossu Longin aflăm că "în mașina militară care conduce grupul la Cîmpulung, Marioara Gabor este violată de ostașii ruși și moare cîteva ceasuri mai tîrziu". Cel care a coordonat represiunea în Moldova, trimițînd la moarte mii de partizani români, a fost Emil Bodnăraș, alias Emil Bodnarciuc, ucrainean, refugiat în Rusia, după ce a dezertat din armata română, și revenit în Țară ca spion sovietic. Aici este arestat, reușește să fugă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
luptă și suferință știu că a fost o falsă sinucidere. Mîna lungă a Securității și-a făcut datoria. Președintele SUA, aflat pe 11 iulie 1997 în Piața Universității de la București recunoaște: Nici un popor din Europa nu a suferit mai mult represiunea comunistă; nici un popor nu a plătit un preț mai mare pentru dreptul fundamental de a trăi liber". O recunoaștere venită cu mult prea tîrziu, după mai bine de cincizeci de ani și jertfa a sute de mii de români, mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
București și cenușa aruncată în gaura de canal de la Glina. "Să nu existe în România temeiuri de urmărire penală pentru cei care, în patru decenii de dictatură, au provocat, au organizat, au aprobat, au ordonat, au permis și au practicat represiuni și exterminări, au săvîrșit acte de teroare sau violență, au supus oamenii la anchete de o inimaginabilă cruzime, au pronunțat sentințe distrugătoare pentru ființa umană. Nu soluția juridică ne lipsește, infracțiunea de omor fiind imprescriptibilă, ci voința politică ca justiția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în lagărul de muncă forțată de la Salcia, undeva în Balta Mare a Brăilei unde va lucra pînă la istovire, la îndiguire. * Florin Constantin Pavlovici, autorul Torturii pe înțelesul tuturor, face un adevărat rechizitoriu instanțelor militare, regimului comunist: În sistemul de represiune care a stăpînit România mai mult de patruzeci de ani, există o categorie de slujbași ce s-a acoperit de-a pururi de rușine. În ea s-a întîlnit corupția magistratului civil cu brutalitatea soldatului. Din această acuplare morbidă s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
le amestec, pentru simplul motiv că lefegiii lor au fost din aceeași rasă. Din punctul nostru de vedere, al victimelor, între anchetatori și procurori sau între judecători și angajații Direcției Generale a Penitenciarelor nu exista cine știe ce deosebire. Reprezentau instituții de represiune politică, își răspundeau unii altora și se completau de minune. Ca niște vase comunicante perfecte, aceste instituții își vărsau cadrele dintr-una într-alta și nu era deloc o raritate să-ți vezi procurorul devenit judecător peste noapte sau anchetatorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o anume respectabilitate. Și Încă Îi mai protejează memoria. Crimele lui, motivate „democratic“, par mai puțin cumplite decât crimele naziste. Pentru motivul evident că democrația este respectabilă, iar rasismul abject. În fapt Însă, comunismul este responsabil nu numai de o represiune brutală, de destine zdrobite, de crime, care, oricât ar fi de „motivate“ ideologic sau prin splendoarea „proiectului ideal“, tot crime sunt, dar, În plus, și de dereglarea totală a mecanismului social. I se potrivește perfect faimoasa expresie a lui Talleyrand
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
deplin la orașe și sate. Mai rămânea ca românii să achite și nota de plată; au tot achitat-o până În 1989 și, ținând seama de consecințe, continuă să o achite și astăzi, și o vor mai achita o vreme. De la represiune la „destindere“ Anii ’50 au fost și anii marii represiuni. Mulți români au luat drumul Închisorilor, condamnați pentru delicte politice, unele reale (În raport cu legislația comunistă), altele Închipuite, inclusiv pentru delictul de opinie, sau chiar fără a fi condamnați, prin simple
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
achite și nota de plată; au tot achitat-o până În 1989 și, ținând seama de consecințe, continuă să o achite și astăzi, și o vor mai achita o vreme. De la represiune la „destindere“ Anii ’50 au fost și anii marii represiuni. Mulți români au luat drumul Închisorilor, condamnați pentru delicte politice, unele reale (În raport cu legislația comunistă), altele Închipuite, inclusiv pentru delictul de opinie, sau chiar fără a fi condamnați, prin simple decizii „administrative“. Pe lângă arhipelagul de Închisori, a funcționat și „canalul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
taie Dobrogea În două, unind Dunărea cu Marea Neagră. Începute În 1949, lucrările au fost sistate În 1953, pentru a fi reluate mai târziu, În vremea lui Ceaușescu. A fost un eșec tehnologic și economic, dar un succes al aparatului de represiune. Cine era Închis sau trimis la canal? În principiu, oricine era bănuit nu numai de acțiuni anticomuniste efective, dar și, În genere, de atitudine ostilă. Era de ajuns un denunț sau o vorbă nepotrivită. O anecdotă cu iz anticomunist, rostită
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
este că nici nu s-a mai dat; spre deosebire de crimele naziste, urmărite În justiție până astăzi, aproape nimeni n-a fost judecat pentru crime comise În timpul comunismului. Nu există un Nürnberg al comunismului. Ca În toate situațiile de acest gen (represiuni masive și secrete), nici statistica nu este ușor de făcut. În ce privește România, ea variază, În mare, Între o sută-o sută cincizeci de mii de persoane Închise și deportate, și unul sau două milioane. Palierul de jos rezultă din datele oficiale
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]