4,361 matches
-
timp, nu au un sfîrșit liniștit. Celebra prezicere "ăsta n-o să moară în patul lui!", aplicabilă în general criminalilor, se pare că rămîne valabilă și pentru comedieni. Să ne reamintim spre exemplu, de Molière: în ziua celei de-a patra reprezentații a Bolnavului închipuit, se simte foarte rău; cu toate acestea, urcă pe scenă. În timpul spectacolului, are un spasm cumplit; termină reprezentația cu greu și, acasă, cere o bucățică de parmezan; abia gustă, tușește, scuipă sînge, vrea să se facă lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
că rămîne valabilă și pentru comedieni. Să ne reamintim spre exemplu, de Molière: în ziua celei de-a patra reprezentații a Bolnavului închipuit, se simte foarte rău; cu toate acestea, urcă pe scenă. În timpul spectacolului, are un spasm cumplit; termină reprezentația cu greu și, acasă, cere o bucățică de parmezan; abia gustă, tușește, scuipă sînge, vrea să se facă lumină și moare, într-o baltă de sînge. I se refuză slujba de înmormîntare; după intervenția tardivă a regelui, arhiepiscopul aprobă înhumarea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mort în timpul filmărilor, într-un sat din Argeș, Eugenia Dragomirescu sinucigașă la numai treizeci de ani, George Vraca, marele nostru interpret al lui Vlaicu și Richard, ieșind din scenă pentru a se injecta cu morfină și mort imediat după terminarea reprezentației, Teofil Vîlcu dispărut înainte de vreme, orb, Florica Demion interpreta Ziței (din filmul lui Jean Georgescu O Noapte furtunoasă) otrăvită cu ciuperci, Vasile Nițulescu pierzîndu-și vocea în plină forță creatoare, George Calboreanu, cel mai mare Ștefan cel Mare, stingîndu-se în uitare
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
frumoase actrițe de pe scena Armatei bucureștene (Paula Chiuaru) care a ars în desuurile de nailon, carbonizate. Vă mai dau un ultim exemplu: Cazimir Tănase, un actor sătmărean care, la bătrînețe, făcuse cîteva roluri apreciate în film, a murit chiar în timpul reprezentației cu piesa lui Sorescu A treia țeapă. Colegii de scenă au fost siliți să joace pînă la capăt fără nea Cazimir, care a fost luat de Salvare, din culise. Tîrziu, după ce s-au demachiat, au pornit spre morgă să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
schimbat deoarece de ziua de naștere a Tovarășului a programat premiera piesei Tîlharul! Cînd i s-a atras atenția asupra gafei, a "îndreptat-o" propunînd Comedie cu olteni! Unul dintre cele mai mari spectacole a fost scos doar după trei reprezentații, chipurile la cererea oamenilor muncii, publicată-n Scînteia! (e vorba de Revizorul, pe care am avut șansa să-l văd de două ori). O piesă de Mihai Ispirescu a beneficiat pe scena de la "Nottara" de "doar" nouă vizionări! În primul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
un sac cu cartofi unui șef din Consiliul Culturii, damigene, altuia; dar nu era om să nu aibă treabă pe acolo și să nu fie întrebat: "Ce ne aduci ca să te ascultăm?". Chiar într-un spectacol de după '90, într-o reprezentație pentru copii, mi s-a scos replica: "Măi animalule!" (deși un urs i se adresa unui iepuraș). Aștept plin de curiozitate să văd ce noi forme de cenzură vor apărea, căci nu-i așa? am fost lăsați destul să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
diavolului, spre exemplu, el mergea, în scenele de grup, pe un practicabil lung, de 30 de cm. înălțime, în timp ce colegii mai dezvoltați erau ținuți la podeaua scenei. El avea cizme cu toc, ceilalți fără. Firește, așa cum intuiți, la una dintre reprezentații vlăjganii s-au răzbunat: au rupt practicabilul cu un sfert de oră înainte de-a bate gongul, i-au ascuns lui Leahu cizmele cu toc, iar ei și-au pus toți talonete. Bietul director, să facă infarct!... (de altfel, precizez
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
numea Asta-i ciudat! Și fusese montată, în orașul de pe malul Dunării, de un regizor fără strălucire, dar cu un destin spectaculos (grec fugit din patria natală și, printre altele, căsătorit, prin deceniul șapte, cu văduva lui... Lucrețiu Pătrășcanu!). După reprezentație, a urmat masa, la restaurantul de pe colț: eram cel mai tînăr invitat! MRP, la final, a trecut printre noi și, însoțit de nevastă (care nota), după ce ne privea, dicta: "Cutare-și achită singur!", " Cutare-și plătește doar băutura!", "Cutare e
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
este un testament artistic. Ion Vartic, Marta Petreu, Roxana Croitoru ș. a. ne-au oferit un volum cutremurător prin subtext (eroul lui Will dispare odată cu regizorul), dar și interesant prin propunerile, chinurile, dubiile, întristările, renunțările și efuziunile creatorului. Filmul devenirii importantei reprezentații clujene e seducător. Pentru spectatori, interpreți și alți oameni de teatru. O să punctez aici întîmplări, soluții, sfaturi, propuneri, idei care mi s-au părut antologice: Horatio ar trebui să fie... un cîine! (regizorul a renunțat foarte greu la idee!); Hamlet
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
fără voia lor, personajele dau curs unor reacții mai mult sau mai puțin previzibile. Între acestea, cele mai probabile sînt mistificarea, trucarea comunicării dialogale, și, în sens opus, exhibarea ei cu certă plăcere pe scena astfel creată. Personaje cu gustul reprezentației, animate de un spirit propriu histrionic, ludic sau narcisiac renunță cu ușurință la scutul invizibil vulnerabil, în plus al intimității dialogului. "Teatralizarea epicului", cum i-a spus Vasile Popovici (autor, mai tîrziu, și al Lumii personajului), situație cu vii aderențe
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
rescriere, opera lui Verdi este un hipertext. Influența acesteia din urmă asupra imaginarului și textelor camilpetresciene o presupunem, din rațiuni ce se impun. Notele disparate, în amintitele bruioane, fac referire la tenor, la scena precisă ca element, ca secvență a reprezentației operei -, la spectacolul în care, pe scenă, bărbatul o umilește pe Violeta, aruncîndu-i banii în față. Fără dificultate, recunoaștem referințele directe la textul de grad secund. Marguerite, personajul din Dama cu camelii, este acum Violeta. Nu vom ști dacă citarea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și Doamna T. reiau parca scena dintre Alfredo și Violeta. Drama femeii este adîncită prin expunerea publică, a poveștii intime, a secretului despărțirii, a disprețului lui Fred exprimat în cel mai odios mod posibil. Un salvator, prezent și el la reprezentația tristă a defăimării Doamnei T., este Ladima. El va cere satisfacție lui Fred, într-un gest fundamental de onoare. Cititorul înregistrează gesturile tuturor actorilor scenei, deopotrivă cu dispoziția lor în spațiu, în afara și în mijlocul reflectoarelor imaginare care separă scena (jucată
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
frère" . Martorul are și el statut variabil, în funcție de abilitățile sale. Se poate mulțumi cu fotoliul său de observator norocos, pentru că sagace, după cum are libertatea să intre în joc. Nu rareori, cel care decodează sensul ascuns al ironiei este antrenat în reprezentație. El dă replica, ajută la verosimilul înscenării, se pune gaj pentru seriozitatea demersului, îl confortează suplimentar, prin însăși prezența lui, pe cel săgetat. Ascultătorul nostru este "mîna a doua" în operația vivisecției pe care o practică ironistul. El înțelege ce
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de instinct, dar stilizată prin geniul natural al autorului (Vladimir Streinu). În atmosfera generală de râs, de voioșie colectivă "se conturează o lume a carnavalului popular". Sfatul Poveștilor și al Amintirilor din copilărie este unul imaginar cu personaje carnavalești, cu reprezentații scenice (G. Călinescu). Personajele joacă roluri de bufoni, vorbesc, gesticulează, mănâncă enorm, râd. Atât viziunea din Povești, cât și cea din Amintiri din copilărie este una carnavalescă, rezultată în urma degradării lumii oficiale. "Prefața la poveștile mele e o parodie a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și ni-l închipuim ca fiind râsul întregului popor (Petru Poantă). Infernul e un "grandios ospăț", Raiul e sărăcie lucie. Dănilă Prepeleac își bate joc de dracii hilari și proști. În povestea Ivan Turbincă, moartea își pierde măreția, devine o reprezentație veselă. Prostia lui Dănilă Prepeleac este o înțelepciune plină de voioșie. Amintiri din copilărie I. Creangă s-a născut într-un Humulești mistic, despărțit de Târgu-Neamț, de "Ozana cea frumos curgătoare". În acest spațiu al Amintirilor din copilărie se mișcă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de tip autenticist și un apel la tehnicile de analiză psihologică. În romanele sale încearcă o sincronizare a literaturii noastre cu literatura occidentală. A fost și un serios teoretician al teatrului, încercând o descriere istorică și o definire a specificității reprezentației dramatice. Susținea "regia autentică" și "regia sintetică" o integrare a tuturor elementelor reprezentației într-o viziune echilibrată. ELEMENTE DE ESTETICĂ A ROMANULUI Camil Petrescu aspira către autenticitate, "momente autentice de simțire" în roman, prin autenticitate înțelegând ilustrarea realității prin propria
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sale încearcă o sincronizare a literaturii noastre cu literatura occidentală. A fost și un serios teoretician al teatrului, încercând o descriere istorică și o definire a specificității reprezentației dramatice. Susținea "regia autentică" și "regia sintetică" o integrare a tuturor elementelor reprezentației într-o viziune echilibrată. ELEMENTE DE ESTETICĂ A ROMANULUI Camil Petrescu aspira către autenticitate, "momente autentice de simțire" în roman, prin autenticitate înțelegând ilustrarea realității prin propria conștiință. Alte concepte folosite în spirit camilpetrescian: a. substanțialitatea (literatura trebuie să reflecte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
aspectele pozitive ale vieții. De aceea, literatura lui Caragiale se opune optimismului și idealismului micii burghezii. Comediile intrate în repertoriul Teatrului Național nu au avut un succes răsunător. Cea mai populară dintre ele, O scrisoare pierdută, are o sută de reprezentații în treizeci și doi de ani (1884 1914). D-ale Carnavalului este fluierată la premieră. O noapte furtunoasă este scoasă de pe afiș după două reprezentații. Dacă publicul din marea burghezie îl consideră pe Caragiale un original, mica burghezie îl vede
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
un succes răsunător. Cea mai populară dintre ele, O scrisoare pierdută, are o sută de reprezentații în treizeci și doi de ani (1884 1914). D-ale Carnavalului este fluierată la premieră. O noapte furtunoasă este scoasă de pe afiș după două reprezentații. Dacă publicul din marea burghezie îl consideră pe Caragiale un original, mica burghezie îl vede ca un defăimător al ei. Născută spontan, prin imitare și adaptare bruscă, ea este reticentă la spiritul critic. Caragiale nu găsește astfel un public potrivit
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de localități, Venturianu își păstrează aspectul artificial. În mod particular, la Rică, numele propriu nu sugerează neseriozitatea unui fante de mahala - deoarece el întemeiază o familie -, ci simplitatea minții care vântură vorbe goale, fără conținut. Cine asistă întâia oară la reprezentația comediei sau o citește prima dată nu are cum să știe că acest filfizon este una și aceeași persoană cu autorul editorialului din jurnalul „Vocea patriotului naționale“, articol pe care îl citește Ipingescu și îl comentează lui Jupân Dumitrache. Iată
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cimetière des voitures, în care textul biblic apare deformat parodic, în textul filmului acesta este nemodificat. Într-o altă piesă, însă, în Oraison, complementară în construirea sensului cu Le Cimetière des voitures, si pe care Garcia o introduce la începutul reprezentației sale, textul din Biblie este preluat ca atare 40. "FIDIO: Începând de astăzi, vom fi buni și puri [...] FIDIO: Am cumparat Biblia. LILBE: Și e suficient? FIDIO: Da, ne va fi suficient. [...] FIDIO (citind): La început, Dumnezeu a creat cerul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
lumea pendulează între rațional și irațional. În spirit clasic, miezul zilei, momentul ales pentru a prezenta mulțimea pestrița, ar trebui să corespundă ordinii. Prin costum, însă, multe personaje par coborâte din tablourile lui Velásquez 57, iar acesta este unul dintre reprezentații barocului, curent artistic îndrăgit de Arrabal. Prin urmare, mulțimea care vrea să-l vadă și să-l asculte pe Emanou aparține atât lumii ordonate a polițiștilor, a celor care vor să îl ucidă pe acest idol (marca în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pe care Victor Garcia a făcut-o piesei. Cred, însă, că această construcție nu mă poate interesa decât pe mine sau, poate, pe specialiști. E o satisfacție cu totul personală. [...] Sunt tot timpul foarte surprins. N-am văzut niciodată o reprezentație care să fie fidelă piesei, care să corespundă regiei mele interioare. [...] Regia mea interioară trebuie să rămână secretă, asta mi se pare mai rodnic, pentru că autorul se arătă adesea mulțumit de el și de rezultatul muncii sale.") 17 "...J'en
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
iar Nică însuși cu vărul său Zaharie țin locul buhaiului. „Reprezentarea e abia la început, dar povestitorul ține să o percepem în desfășurarea ei „naturală-. De aceea, ni se adresează astfel: „Și ce să vezi?ăcititorul / ascultătorul imaginar). Din această „reprezentație nu lipsește interjecția „hăi, hăi!, atât de sugestivă pentru „rama povestirii-, ambianța ce tocmai s-a înfiripat. Urmează o adevărată scenă comică: copiii se așteptau să fie bine primiți, numai că se ivește o „hapsână de nevastăși le strică socotelile
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
dar că aceasta nu aduce nici o schimbare în atitudinea noastră de neutralitate față de Turcia, și că este cu totul lipsit de sens de a da ascultare guvernului otoman, ca armata română să atace armatele rusești. Ministrul de externe insista ca reprezentații puterilor garante, să intervină pe lângă Poartă, ca atunci când trupele ruse vor intra în România, armata otomană să nu invadeze teritoriul românesc. De aceea, în această perioadă, el este împotriva cooperării statului român cu Rusia pe teren militar contra Turciei. Ca
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]