3,455 matches
-
Dumnezeu este cel cu totul altul și distanța devine astfel locul gloriei. Pentru Ezechiel, gloria divină strălucește cu o formă de om întipărită în Dumnezeu: a apărut în înălțimi, o figură cu asemănare omenească 73. În același fel Dumnezeu se revelează lui Daniel într‑o înfățișare de om ceresc: iată apărând pe norii ce‑ rului unul asemănător cu Fiul Omului. Astfel omul, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu 75 aspiră neîn‑ cetat să contemple modelul divin ce‑1 poartă în
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
și profunditatea divină: în Cristos, Dumnezeu devine un chip și omul la rândul său își recunoaște propriul chip78. Este foarte interesant de notat că, curentul filosofic contemporan care apar‑ ține filosofului Emmanuel Levinas, susține următorul aspect: ceea ce carac‑ terizează și revelează pe celălalt, pe aproapele, este Fața sa; față care mă in‑ terpelează în libertatea mea, care mă deranjează în egoismul meu, care e în definitiv o invitație în a primi transcendența care se face văzută în ea. Levinas nu ezită
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
există vreun castel atât de frumos care să se poată compara cu el86. Frumusețea lui Dumnezeu se oglindește în chipul uman al lui Cristos: Fi‑ gura lui Cristos este chipul uman al lui Dumnezeu, Duhul Sfânt se odihnește asupra lui revelându‑ne frumusețea absolută divino‑umană pe care nici o artă nu va putea să o exprime vreodată în mod adecvat 87. Sfântul Gherman, patriarh de Constantinopol, afirmă că odată cu Cristos cerul întreg a coborât pe pământ. Deci dacă Cuvântul întrupat, după
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
nu inven‑ tează sensuri, forme și idei, ci le descoperă printr‑o visio supra‑retinală proprie ochiului lăuntric. 5.3. Inspirația Inspirația este afectarea transcendentă a organului contemplativ prin care sub forma unei viziuni, un nou nivel al invizibilului este revelat. Inspirația presupune intervenția activă a lui Dumnezeu când unui artist i se comunică o viziune într‑o manieră analogă profetului. Inspirația este impulsul divin care coboară asupra omului. Ea este ceva cu adevărat tainic ireductibil pentru me‑ canismele asociative ale
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
a supus lu‑ mea vizibilă ca pe un imens câmp în care să‑și exprime capacitatea sa inventivă. Așadar, Dumnezeu l‑a chemat la existență pe om transmițându‑i misiu‑ nea de a fi artist. În creația artistică omul se revelează mai mult ca niciodată ca imagine a lui Dumnezeu și își realizează această misiune în primul rând plăsmuind materia propriei umanități și apoi exercitând o stăpânire creativă asupra universului care îl înconjoară. Evident, este vorba de o participare care lasă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
vedere pentru toate artele vizuale, ele trebuie să aibă aplicabilitate la operele tridimensionale ale sculpturii și arhitecturii așa cum au și în cazul picturii. Am descoperit, de exemplu, că figura de bronz a cântărețului realizată de Barlach (vezi figura 107) își revelează structura dacă o privim organizată în jurul unui centru de echilibru din golul interior al figurii. Același lucru este valabil pentru o altă figură ghemuită, Noaptea lui Maillol. Și în acest caz compoziția operei devine vizibilă iarăși atunci când este corelată cu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
-le în obstacole în curgerea evenimentelor, precum rocile din mijlocul râului, sau le preschimbă în entități evolutive, care ies la iveală cu întreaga lor putere, fiind lăsate mai apoi în urmă. În arhitectură, compoziția stabilă și atemporală a clădirii este revelată în propria-i dimensiune temporală de vizitatorul care se mișcă prin ea. În cazul ruloului pictural, privitorul stă liniștit, dar introduce acțiunea temporală, punând opera în mișcare. Această scrutare a unei acțiuni din poziția avantajoasă a unui punct stabil de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
spațiul libertății. Iubirea Am văzut că primul contact cu eul meu ca eu gol, care premerge oricărui proiect și oricărei preluări în proiect, se produce în frică. Tocmai pentru că, prin amenințare, hotarele mele sunt puse în discuție, ele nu se revelă în pozitivitatea lor decât pe o cale negativă: știu că sunt pentru că, fiindu-mi frică, sunt amenințat să nu mai fiu. Frica mă face să mă adun în mine și să-mi măsor întinderea în această supremă concentrație de ființă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prin „depersonalizarea“ pe care o presupune metabolismul iubirii. De aceea cei care nu iubesc și nu sunt iubiți își pierd identitatea. Când nimeni nu ne-a iubit și nu am iubit pe nimeni, nu suntem decât eul gol care se revelă în frică. Când nimeni nu ne iubește, nu apucăm să avem un chip și avem doar chipul nimănui. Suntem, fără ca propriu-zis să fim. Acest miracol al dobândirii eului prin dedublare și prin iubirea de altul își capătă expresia sensibilă în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Micerinos), păzită de Sfinxul deșertului - cel care unește întruchiparea celor patru semne principale ale zodiacului: Leu, Vărsător, Scorpion și Taur. Evident, aceste construcții enorme au constituit morminte regale, dar la fel de sigur este și caracterul lor astronomic. Datele matematice și astronomice revelate de dimensiunile piramidei, ca și raporturile lor, sunt descrise pasionant de abatele Th. Moreau, în lucrarea "La Science mystherieuse des Pharaons". Prețuirea cercetării cerului de către faraoni se poate vedea și după mormântul lui Semfos, rege al Tebei - 2.000 î.e.n.
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
în background cercetarea mai amplă a fenomenului spațializării în literatură. Efectul de spațializare sesizabil într-un text literar provine fie din spațializarea elementară a limbajului 30, fie din resursele stilistice ale figurilor retorice 31. Privită din perspectiva spațializării, descrierea se revelează ca o formă de reprezentare a obiectelor și personajelor unei povestiri, ale cărei funcții sunt, în genere, două: o funcție pur ornamentală, subliniată și în retorica tradițională, și o funcție simbolică, explorată în romanul realist 32. Studiul lui Genette are
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
evoluția istorică a descrierii. Pentru Alain Robbe-Grillet rolul descrierii într-un text nu constă în fixarea cadrului - utilitatea consacrată de tradiție - și nici în reprezentare 41. Descrierea din textele Noului Roman Francez reinventează obiectul, ascunzându-i identitatea în loc să i-o reveleze. Funcția sa este una creatoare, asemănătoare celei a imaginii din montajul cinematografic 42. Poziția lui Michel Riffaterre deschide posibilitatea de a considera fragmentul ekphrastic o interpretare a obiectului de artă real și de a întrevedea astfel dimensiunea hermeneutică a ekphrazei
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
este exemplar reprezentată de studiul publicat în 1952 de Helmut Hatzfeld, Literature through Art. Metoda comparatistă acreditată de studiul lui Hatzeld reafirmă crezul horațian al compatibilității literatură/ pictură. În prefața studiului autorul afirmă această compatibilitate drept premisă: o pictură poate revela sensul unui text literar și invers 28. Al doilea element al specificului strategiei comparative rezidă în viziunea cultural-globală asupra epocii literar-artistice în care textul literar, respectiv, pictura au apărut. Interpretarea unei opere prin intermediul alteia este dictată de însăși materia artistică
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
constau în tehnici coloristice sau de cioplire și nu în desenul pe apă, zăpadă sau nisip. Diferența între limbajele propriu-zise și cele presupuse este că unele sunt perene, iar altele evanescente.... Esențial este schimbul energetic între arte și literatură, care revelă o origine comună. Căci limba, culoarea, piatra comunică între ele ca și cum s-ar cunoaște, s-ar căuta, s-ar uni. Cu adevărat formele par numai niște vehicule transportând o formă străină lor și esențială, creația însăși 52. Florin Berindeanu investighează
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
provizoriu. Această odaie și femeia citind, iată o cetate inexpugnabilă". În sfârșit, Antipa explică împrejurările în care a hotărât să înrămeze reproducerea și să facă din ea o pavăză a liniștii sale: o viziră în casa familiei Baroni i-a revelat fața până atunci necunoscută a succesiunii, a prefacerilor, a translației între strămoși și urmași: degradarea. " Când am urcat prima dată în casa unde stă Baroni...religie a liniștii". Refugiindu-se în spatele unui simbol al statorniciei calme, Antipa încearcă să exorcizeze
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
resemnat în ea și să redevii, de fapt cine ești35. Citită din perspectiva acestor aluzii explicite la condiția de autor/narator, cartea devine mai mult decât un roman de idei, un roman al ideii de literatură. În acest context se revelează recursul la descrierea ekphrastică a statuii Victoria din Samotrache. Opera de artă din galeriile Luvrului este, cum am văzut, rezultatul a numeroase lucrări de restaurare, fără de care sculptura așa cum o știm astăzi nu ar fi existat. Scrisorile viceconsulului Charles Champoiseau
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
mai multe ori asupra lui ("Până atunci figurile dizgrațioase ale celor șase orbi o înspăimântaseră: Bruegel i se părea prea crud. Acum însă tabloul începuse să o intereseze (...)". Dar și atunci când revine și privește pânza compoziția ei nu i se revelează brusc, ci pas cu pas ("Involuntar, Ioana continua să descopere detalii noi (...)", vezi nota 11). Descoperirea treptată a scenografiei picturale o face să reevaluaze permanent semnificația ei, astfel încât de la repulsia inițială pe care i-o provocau siluetele oribilor, reacția Ioanei
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
nu au murit toți oamenii, nici în pânză, dar nici în realitatea fizică a sanatoriului în care ea trăiește. În contextul discuției despre receptare, pasajele ekphrastice se constituie și într-un excelent exercițiu contemplativ pentru cititori. Cele două fragmente se revelează astfel ca o tehnică mise en abyme a însăși ideii de contemplație. Ele forțează cititorul din toate timpurile la o comparație a descrierii ekphrastice cu scenografia reală a tabloului. Descoperim astfel că Buzura evocă atât tabloul original creat de Pieter
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
unor stereotipii reciproc acceptate de autor și, respectiv, cititor. În plus, în romanul ekphrastic românesc al perioadei 1960-1995 se conturează câteva particularități ale scriiturii ekphrastice. Analiza dialogului dintre literatură și arta vizuală (pictură sau sculptură) în romanelor din această perioadă revelează prezența a două categorii de inserții ekphrastice: referința ekphrastică și descrierea ekphrastică. Delimitarea celor două categorii rămâne un punct sensibil al studiilor ekphrastice. Criteriul pe care l-am luat în considerare atunci când am propus distincția dintre cele două forme ale
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
plină derulare, ele constituind oaza noastră de naturalețe, sursa indeniabilă a unui reviriment autentic în spațiul românesc. Partea I Biserica și intelectualitatea interbelică Regența Patriarhală În viziunea intelectualității interbelice, Ortodoxia era singura religie revelată, adevărata credință, așa cum a fost ea revelată de Hristos apostolilor și cum a fost păstrată, în pofida "terorii istoriei", în Răsăritul Europei de Predanie, singurul îndreptar în viața Ecclesiei. Această Tradiție cuprinde învățătura hristică și cea formulată de Sinoadele Ecumenice, pornindu-se de la principiul că adevărul creștin nu
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
omul - natura. Petre Țuțea s-a oprit la trei cetăți cu destin istoric: Ierusalim, Atena și Roma pentru a ilustra acest proces interior. Astfel, Ierusalimul este simbolul patimilor, al biruinței lui Hristos. Asistăm la spectacolul Fiului omului, prin misterul teandric revelându-se legătura eternă dintre om și Dumnezeu. Atena este cetatea spiritului căutător de adevăr, bine și frumos - kalokagathia. Ca o mare cultură, ea a unit imanentul cu transcendentul, propunând modelul paideic ideal. Este perioada de punere a marilor probleme și
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cu umanul, prin coborârea Logosului. Ordinea interioară a omului și ordinea naturii izvorăsc din Dumnezeu, divinitatea fiind situarea înaintea lumii, ființa nenăscută, cum afirmase și Thales. Ordinea și sensul lumii, precum și lucrurile din ea, aparțin lui Dumnezeu, ele putând fi revelate celor aleși. În Sfânta Scriptură, Dumnezeu se revelează omului drept o realitate care poate fi obiectul unei anumite cunoașteri. Acest act de cunoaștere nu se raportează la inteligență; a-l cunoaște pe Dumnezeu presupune a-l recunoaște în procesul de
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
omului și ordinea naturii izvorăsc din Dumnezeu, divinitatea fiind situarea înaintea lumii, ființa nenăscută, cum afirmase și Thales. Ordinea și sensul lumii, precum și lucrurile din ea, aparțin lui Dumnezeu, ele putând fi revelate celor aleși. În Sfânta Scriptură, Dumnezeu se revelează omului drept o realitate care poate fi obiectul unei anumite cunoașteri. Acest act de cunoaștere nu se raportează la inteligență; a-l cunoaște pe Dumnezeu presupune a-l recunoaște în procesul de adorare, proces care necesită participarea totală a omului
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pe care o descoperă Sfântul Duh și la care ființa umană participă plenar. Contemplarea mistică ca formă esențială a cunoașterii revelate se asociază cu vederea eshatologică. Sinteza palamită desăvârșește tradiția patristică, transgresând dualismul maniheist dintre sensibil și inteligibil. Dumnezeu se revelează creaturii în plinătatea Sa, fără a fi vorba de o cunoaștere intelectuală sau sensibilă. Limita este între creat și increat; cu alte cuvinte, aceasta nu înseamnă reducerea sensibilului la inteligibil sau materializarea duhovnicescului, ci comuniunea totală a omului cu necreatul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
aceea capetele acestea se numesc naturale și vorbesc despre curățirea minții. Fără îndoială, această contemplare naturală nu se face fără ajutorul Duhului Sfânt. Ea este a doua treaptă a urcușului duhovnicesc"4. Puterea soteriologică a rugăciunii inimii și a minții revelată de Sfântul Maxim Mărturisitorul 5 apare și în gândirea lui Evagrie Ponticul, în sensul stabilirii unui mediu dialogic autentic cu Divinitatea, rugăciune ipostaziată drept urcușul minții spre Dumnezeu 6 Mântuitorul Iisus Hristos, vorbind prin pilde despre Împărăția Cerurilor, o aseamănă
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]