2,703 matches
-
Clare, albastre, frumoase. O fi pește în ele? Ioo!, confirmă amicul meu. Asfaltul străzilor, al drumurilor, n-are denivelări și mașina aleargă lin, plăcut. Nu e nici prea cald, nici prea frig. Telefonul mă cheamă din țară. Mă trezesc din reverie. Cîte grade sînt la noi? 40, răspunde fratele meu din Romînia. Au murit mulți oameni din cauza arșiței. Mașina plutește, n-am transpirat de 4 zile și la mine în țară se moare de căldură. Apoi se va muri de frig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
citesc: „Aici odihnește vestitul cântăreț cobzar starostele lăutarilor moldoveni Vasile Barbu Lăutaru 1780-1860.” Imi plec fruntea și parcă aud zumzetul cobzei acompaniind cântecul lăutarului: „Eu mă duc, mă prăpădesc, ca un cântec bătrânesc.” Vocea Spiritului domnesc împrăștie însă starea de reverie care m-a cuprins. - Să mergem în partea dinspre amiază a bisericii, ca să citim inscripția fixată în zid: „Această sfântă mănăstire s-au făcut de Io Duca-Voievod cu Doamna sa Anastasia, cu fiul seu iubit Io Constantin Voievod, cu Maria
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
apropierea pârâului ori la o fântână potrivită, în iazuri sau vase de capacitate îndestulâtoare, se confecționează de către credincioși „crucea de ghiață”, se adună apa necesară, se pregătesc de tragere vânătorii, iar când sosesc și slujesc preotul și dascălii este o reverie. O pioșenie care se mai păstrează. Se știe și se respectă ca în timpul cât apele rămân sfințite, sătencele nu spală rufe, mai ales în apele curgătoare, pentru că e păcat, iar dacă trebuințele cer, spălarea nu se face niciodată înainte de răsăritul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
portret tot mai greu digerabil. Patrioții de paradă m-au trecut la trădători, neoliberalii la conservatori, postmoderniștii la elitiști. Bătrânilor le apar frivol, tinerilor - reacționar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispoziție, elanul, jubilația. Nu mai am răgazuri fertile, reverii, autenticități. Mă mișc, de dimineața până seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, plăcerea de a fi și-a pierdut amplitudinea și suculența. Respir crispat și pripit, ca într-o etuvă. Când cineva
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ipoteze private, într-un univers paralel. În universul acesta nu te poți întâlni decât cu tine însuți, în forma ta cea mai proastă. Iei fiecare lucru drept altceva decât este, și anume drept ceea ce fac din el aprehensiunile, spaimele și reveriile tale. Bucuria reală, palpabilă, e adumbrită de o legiune de impurități imaginare. La fel, nefericirea reală e camuflată de nenumărate anestezii conjuncturale. Cu alte cuvinte, nu suntem capabili să recunoaștem, ca atare, nici fericirile, nici nefericirile curente. Luăm drept fericiri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de „maturitate“, de „origi nalitate“, sau de „curaj“ care să-i surprindă pe cei din jur. Moartea nu e, ca în vechime, o realitate crudă, riscantă, sângeroasă, cu miros de cadavru, ci o nălucă, o fantasmă privată, un joc, o reverie. Un subprodus al „civilizației“... O diferență semnificativă este și aceea dintre uciderea inamicului „ochi în ochi“, asumarea de aproape a imolării lui și uciderea „mecanizată“, de la mii de kilometri distanță, pe care o face posibilă tehnologia de ultimă oră: ucizi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de a se împotrivi. Simțea în aceasta un soi de plăcere, ca atunci când propria-i conștiință părea să-l abandoneze și când sufletul i se scurgea în afara ființei, nerămânându-i decât contemplarea pură. Începe premoniția (ca-n vis, așa vii...), reveria pe semitrezie: Alături teiul vechi mi se deschise:/ Din el ieși o tânără crăiasă/ [...] Și ah, era atâta de frumoasă,/ Cum numa-n vis odată-n viața ta/ Un înger blând cu față radioasă,/ Venind din cer se poate arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pentru că mă simt abia simțind. A învăța să privești fără să vezi, să privești pentru a nu vedea, acesta e desigur ultimul cuvânt al înțelepciunii, pentru eroul sensibil și pentru toți cei care, asemenea lui, își pun senzațiile în slujba reveriei 123. Ce altceva să fie această scufundare în noapte ca în apă?: Înfășat în întuneric/ Eu nu văd, nu aud șoapte./ Ah, mă simt atât de singur!/ Este noapte, noapte, noapte 124. Cerul, apa și noaptea par să fie sfetnicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o lume mirifică în care legile spațiului, timpului sau cauzalității sunt anulate în favoarea libertății totale a spiritului ce-și crează, el, propriile legi.243 Calea de acces în noua realitate este regăsită în starea de somnolență, care trece ușor în reveria visului visat cu ochii deschiși. E o imagine predilect eminesciană: Câte nopți eu cugetata-mi pân' se-nvăluie gândirea,/ Pân' ce visele-i gigantici se uscau în nălucire 244; sau, ca imagine aparent domestică, în fața focului, pe-o sofă roșă, [...] somnu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Eminescu", Venezia, 18-20 maggio 2000, Iași, Editura Universității "Al.I. Cuza", 2001. * Bachelard, Gaston, Aerul și visele, Traducere de Irina Mavrodin, În loc de prefață: Dubla legitimitate de Jean Starobinski, Traducere de Angela Martin, București, Editura Univers, 1997. * Bachelard, Gaston, Pământul și reveriile voinței, Traducere de Irina Mavrodin, București, Editura Univers, 1998. * Bachelard, Gaston, Psihanaliza focului, În românește de Lucia Ruxandra Munteanu, Prefață Romul Munteanu, București, Editura Univers, 1989. * Bahtin, Mihail, Probleme de literatură și estetică, Traducere de Nicolae Iliescu, Prefață de Marina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
seamănă cu cea grecească, însă numai ca să însemneze lucrurile cele mai tainice. Profanii nu trebuie să aibă acces în nici un caz la astfel de comunicare: opreliștea este absolută. Din păcate, limbile orale rămân la un stadiu primitiv și dispar repede. Reverie acvatică Plouă. Zalmoxis trebuie să fi primit mesajul. Ceea ce mă izolează plăcut și mă îndeamnă întotdeauna la meditație este ploaia; o ploaie măruntă ce picură monoton, fără întrerupere, uneori zile întregi. Monotonia ploii mă ține treaz în solemnitatea acestei prime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pericol, umbră, nebunie, identificare cu natura care prin mine pune în pericol cultura/civilizația. Este vorba, desigur, despre întreaga serie de opoziții masculin-feminin: logos versus liniște, sau și mai rău, lipsă de logică, incoerență; rațiune versus intuiție; logică versus vis/reverie, sau și mai rău fantasmagorii, cu alte cuvinte aiureli periculoase. Nu este nevoie să continui. Problematica este arhi-cunoscută de cei care se ocupă de studiile de gen și de feminism. O întreagă teorie și critică literară feministă a demonstrat cu
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ci spre transcendent, mulțumind Forței Absolute pentru marea Îngăduință arătată În acea zi. Și când nimeni nu se aștepta, Cerul, parcă scârbit de hainele-i Întinate de zgura nesăbuitei deșertăciuni, Își deșărtă cofele dolofane ale abiselor fântâni. Am ieșit din reveria provocată de măreția clipei și am grăbit, cât am putut de mult coborârea, dar treptele Înalte devenise lunecoase și ne temeam de ce este mai rău - o fractură sau o entorsă. Șiroaiele de ploaie udau cu dărnicie pământul „patimilor”, purificând, pentru
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
adore: que prétendez-vous encore? Inima-mi palpită de amoare. Sunt Într-o pozițiune pitorescă și mizericordioasă și sufăr peste poate. O, da! Tu ești aurora sublimă, care deschide bolta sublimă Într-o adorațiune poetică infinită de suspine misterioase, pline de reverie și inspirațiune care m-a făcut pentru ca să-Ți fac aci anexata poezie...”. Ori Rică a memorat textul epistolei de câte ori l-o fi rescris, chinuit de amoare, ori - indiferent de destinatară - textul rămâne același, cu minime și ipotetice adaptări
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
botanice; aceste grupe să fie evidențiate și cu 81 conținut. Aici nu este loc pentru ceva neașteptat, prea contrastant, brusc exprimat. Din contră, toate trebuie să fie metodic ordonate succesiv, calm, favorizând mai mult dispoziția spre gânduri profunde decât spre reverie. Genul calmant trebuie să predispună la un repaus complet, într-un colț izolat în desimea arborilor și arbuștilor. Construcția peisajului trebuie să fie statică, având liniile principale orizontale și verticale, nu înclinate în diferite direcții, și un colorit dulce al
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
o imobilitate solemnă, ce sălășluiesc în lăcașurile drepților. Apoi tabloul ia formă mai deslușită, o limpezime nouă îl luminează și pune în mișcare aceste apariții stranii; lumea Spiritelor se deschide în fața noastră. Swedenborg numea aceste viziuni Memorabilia; el le atribuia reveriei mai degrabă decât somnului; Măgarul de aur al lui Apuleius, Divina comedie a lui Dante sunt modelele poetice ale acestor studii ale sufletului omenesc". Am citit și recitit asemenea proze, gânduri parcă bolnave, revenind dintr-un tărâm maladiv al autorului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
totul realizat prin el însuși, infinitul fiind limitat de condiționarea lucrurilor finite, limitări ce învăluie și dezvăluie ideile primare. Cuvântul oglindit în lume este adeseori invers printr-un simbolism prozaic declanșator de drame cosmice. Focul. Contemplarea unei flăcări eternizează o reverie primordială 437. Pe masa mea stau două obiecte care reflectă timpul în gândirea filosofică clepsidra 438 și lumânarea 439. Flacăra este clepsidra care curge în sus. Mai ușoară decât nisipul care se prăvălește, flacăra își construiește o formă mereu schimbătoare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
antropologice, credința noastră în Dumnezeu se realizează prin această respirație, apartenență specifică umanității. Și totuși unde e iluzia că putem să ne eliberăm găsindu-ne identitatea prin scufundarea adâncă în imensitatea vieții? Și toate astea pentru că oamenii confundă imaginația cu reveria. Imaginația creativă diferă de fanteziile sortite să satisfacă individul. Einstein spunea că imaginația este avanpremiera atracțiilor viitoare. În niciun caz nu ne putem elibera prin gândire de obsesii, de imaginație și construcțiile tranzitorii ale spiritului nostru. Prin meditație nu avem
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
somn...677. La fel ca și Verlaine sau Malarmé, în Alchimia verbului, Rimbaud realizează o lume fantastică, imagini, mistere și simboluri părând o adevărată lume a halucinațiilor uneori prin experiențe mescalinice, dar ea este o îmbinare de mit, incantație și reverie descoperite în somnul poetului: Am văzut arhipeleaguri siderale și insule de vis/ Cu ceruri delirante deschise pribeagului rătăcitor./ Și-n aste nopți fără sfârșit când dormi exilul din abis/ Ce infinit de aripi ți-or da credința-n viitor?678
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
iar Cuvântul revelat omului are impactul necesar smulgerii adevărului din straturile gândirii necontrolate de om și accesului dincolo de personalitatea conștientă: "trebuie să dăm gândirii filozofice largul bulevard de vis"683. Patologia somnului, atât de complexă, trădează nopți de coșmar și reverie, insomnii după cum aminteam sau vise cu ochii deschiși. Paul Valery este un diurn apolinian spre deosebire de nocturnii lumii lirice, iar ordinea absolută pare a fi simbolul ce înlocuiește haosul 684. Chiar dacă Marcel Proust este un prozatoir oniric, poesia somnului său reiese
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și fără muzici prin suflet trec mereu;/ Speranța-nvinsă plânge; și rea, dominatoare/ Înfinge spaima negrul ei steag în craniul meu696. Alcoolul și drogurile (opium) crează o trecere spre paradisul pierdut, cu șansă mare de a deveni infern, experiențe când de reverie, când grotești și bizare. Dorm, resemnate sub tării,/ Mări vaste de melancolii,/ Și-n turle umbrele străbat/ Și totu-n goluri e-atârnat,/ Și dintr-un turn înalt, trufaș,/ Veghează moartea peste-oraș697. Viziunile din stările hipnagogice în care ochiul și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
memoria tuturor faptelor care ne privesc și poate avea deci o viziune a viitorului, lucru ce este imposibil a se obține în stare de veghe. Solicitat deopotrivă de spațiile nețărmurite ale visului, cât și de teritoriile sigure ale realului, decantând reveria și observația lucidă, împletindu-le, contopindu-le într-o melodie unitară, poetul impresionează prin căldura mărturisirii, sinceritatea tonului: Când citești o poesie,/suie în copac și cântă/dă frunzișul la o parte/și cu el ne înveșmântă,// taie o felie
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
memoria tuturor faptelor care ne privesc și poate avea deci o viziune a viitorului, lucru ce este imposibil a se obține în stare de veghe. Solicitat deopotrivă de spațiile nețărmurite ale visului, cât și de teritoriile sigure ale realului, decantând reveria și observația lucidă, împletindu-le, contopindu-le într-o melodie unitară, poetul impresionează prin căldura mărturisirii, sinceritatea tonului: Când citești o poesie,/suie în copac și cântă/dă frunzișul la o parte/ și cu el ne înveșmântă,// taie o felie
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viață dătător, Nu era azi nici mâine, nici ieri nici totdeauna, Căci unul erau toate, și totul era una...1328. Unii autori vâd în satisfacerea plăcerii scopul artei, insatisfacția ducând la fenomene asemenea reveriei, adică împlinirea dorințelor în plan imaginar printr-o realizare utopică a suspendării realității. Nu pot fi în același registru cu cei care ne consideră, pe noi oamenii, formați la focul mic limitativ și ultim al viselor cu ochii deschiși 1329
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
alese, Editura pentru literatură, București, 1968. 961 Al. Macedonski, Rondelul orelor, Opere, Editura pentru literatură, București, 1966. 962 Liviu Pendefunda, Lumină să devină, Sideralia, Editura Litera, 1979. 963 Id., Stelele umbrite, Legenda, Editura Contact int'l 2000. 964 Grigore Alexandrescu, Reveria 965 Dimitrie Anghel, În furtună, Poezii, Editura pentru literatură, București, 1968. 966 Liviu Pendefunda, Poema Focurilor, Legenda, Editura Contact int'l, 2000. 967 Ion Pillat, Ocean polar, Poezii, Editura Eminescu, 1983. 968 Dimitrie Anghel, Metamorfoză, Poezii, Editura pentru literatură, București
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]