3,827 matches
-
de ascunse încât nu ți le mărturisești nici ție, ca să nu te trădezi! Arta nu se învață ca orice meserie stând în bancă sau la strung, dacă vrei să înveți pleacă la munte, vino pe la cafenea, fă dragoste, îmbată-te, revoltă-te, înjură, mută-ți ființa în toate stările, leapădă-te pentru a jura din nou credință, fii contradictoriu! Ne oprim locului și eu n-am pierdut nici un cuvânt din spusele lui, Eu rămân la autobus, tu încotro o iei, Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui Logan degetul mare ridicat. Gary cel Mare năvăli prin ușa laterală și-l Îmbrățișa ca ursul pe Logan. — Dragul de tine! Deși bine intenționată, micuța manifestare plină de recunoștință făcu stomacul plin de cicatrici al lui Logan să se revolte. — Destul! Destul! Gary cel Mare-l eliberă și se-ntoarse, cu un zâmbet paternal mândru. Acesta dispăru când văzu fața cuprinsă de durere a lui Logan. — Doamne, Îmi pare rău! Ești bine? Logan Îi făcu semn cu mâna că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
după multe nopți nedormite și beții crâncene, precum și după obsedantele neliniști ale clarvăzătoarei Cleopatra. Zise în schimb: — Flota lui Augustus l-a prins în capcană la ieșirea din golf. Era a doua zi din septembrie. Marinarii lui Augustus s-au revoltat fiindcă nu-și primiseră simbriile de mai multe luni, iar Augustus le-a spus că pe corăbiile Cleopatrei se afla o comoară. Dar Augustus nu era la bord; amiralii săi se luptau pentru el. Mi s-a spus că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-și recunoască superiorii: din când în când, din Senatus se evidenția cineva născut să comande - un consul, un triumvir, un pater patriae -, iar senatorii îi delegau o parte din putere. Sau respectivul o lua prin forța armelor, iar senatorii se revoltau pe dată. Astfel, după interminabilele masacre din timpul războaielor civile, Augustus anulase blând vechile structuri republicane. Întrucât era cu neputință ca toți cei o mie de membri ai Senatului să cadă repede de acord asupra problemelor zilnice care nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu o uimire obtuză, iar inteligentul Callistus tăcea, cuprins de o neîncredere alarmată. Tânărul Împărat, care nu avea alți oameni cu care să se consulte, fu dezamăgit. Deodată Sertorius Macro izbucni: — E un risc enorm. Șase sute de senatori s-ar revolta. De la o zi la alta, ți-ai face șase sute de dușmani. — Nu pe toți șase sute, replică Împăratul, străduindu-se ca glasul să-i rămână calm. Cei care sunt azi în minoritate mâine vor fi cei mulți. În scurtă vreme, Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cohortele pretoriene aflate de cealaltă parte a ușii, legiunile din toate provinciile și violenta, incontrolabila simpatie a poporului. Dorindu-și cu disperare să supraviețuiască, unii încercară să dea motivațiile aflate cel mai la îndemână și declarară că nu știau nimic. Revoltați, populares începură să strige și înăbușiră acele glasuri înspăimântate. Apoi acuzații, asemenea naufragiaților care se agață unul de altul, se dezvinovățiră, implorară, invocară mărturiile celorlalți, se îngrămădiră în jurul tronului, îngroziți de ideea că marea ușă de bronz avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spuse Galba cu calmul absolut al strategului. Împăratul răspunse: — N-aș vrea să trimit oamenii în marea aceea. A făcut-o tata odată, și a fost tragic. Nu spuse că ideea de a-și lega numele de un război îl revoltase și-l înspăimântase; evitarea războaielor era singurul vis care îi mai rămânea, ultima insulă care nu se scufundase. — Poate că va fi de-ajuns să le arătăm britanilor puterea noastră; au uitat de noi pentru că nu ne-au văzut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în timp ce funiile umede ridicau încet spre cer stela imensă cu vârful de elektron. Cluvius Rufus, scriitorul, care urmărise cu inima bătându-i nebunește spectaculoasa înălțare a monumentului, întrebă: — De ce și acel obeliskos? Aș vrea să știu de ce întrebi asta! se revoltă celălalt, cuprins de-acum cu totul de aburii vinului, și agită codexul. Pe cine trebuie să aperi? Cine sunt prietenii tăi secreți? Vecinii săi observară că, pe lângă monumente, carnețelul conținea și o listă de nume; era vorba nu doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceasta, el Îi dă Învestitură socială numai lui Abel, transformându-l În cel avut, și-l condamnă pe Cain să devină un revoltat și un revoluționar, fiindcă acesta este mai neajutorat. Și ce poate face acela care n-are? Se revoltă Împotriva celui care are și Își face și el parte. Cain se „posomorăște“ tocmai pentru ierarhizarea socială ce s-a instituit În mod nedrept. De fapt, el, din această perspectivă a dreptății, nu-l ucide pe fratele său, ci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai ales gândul că ea poate să fie la fel cu oricine, la fel de fericită, la fel de pură; să aibă aceeași pudoare impudică, să emită același strigăt gâtuit de senzualitate În momentul orgasmului, să suspine agonic ca și cum ar muri. Dar atunci mă revolt enorm și vreau să-i imput cum de-a putut să mă mintă atât, spunând că eu sunt singurul ei amant, unicul nel mondo: „Ce mi-ai dat tu, eu nu-ți pot plăti nici cu milioane... Tu m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă ucizi cu disprețul?“ (mâna mea lovește); „tu mi-ai dat aripi, cu tine am zburat pentru prima dată“ (mâna mea coboară); „eu sunt o femeie atât de pură, de ce mă disprețuiești?“ (mâna mea se ridică); „n-o să mă mai revolt, dar tu mă ucizi de fiecare dată, tu nu știi ierta“ (mâna mea lovește); „unde-am fost, unde-am fost, de ce ții atât de nebunește să știi unde-am fost, ce importanță are, dacă nu mă iubești?“ (mâna mea ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întâmplat! Încă o dovadă că nu trebuie să-mi leg viața de oameni, ei mă distrug. Acum nu pot spune decât atât: Petre mă Înșală, nu știu ce-i cu mine... Sunt tristă, e adevărat, nespus de tristă, dar de ce nu mă revolt? Oare nu m-a lovit În propria mea mândrie? M-a lovit, e adevărat, Însă prea tare și mi-a amorțit mintea, deocamdată. Dar știu sigur că voi simți din plin durerea Încă a unei răni, a unei răni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nou stăpână pe mine, oare cât va mai dura această Încredere minunată? 28 octombrie 1961 (sâmbătă) Petre mi-a dat seara telefon că vine, l-am așteptat cu inima la gură și... n-a venit. Ce să cred? Să mă revolt? Nu pot, țin prea mult la el. Să plâng? De ce? E dureros, e adevărat, dar nu trebuie să disper, am doar În față lupta cu școala și cu poezia. Până vineri va trebui să fac o poezie. Voi Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-mi porii; respir cu forță, foalele plămânilor vibrează muzical; mă scrutez, mă observ din afară ca un străin. De unde această putere asupra lui A.? De ce raporturile noastre nu sunt reciproce? Dar ea știe că eu nu cedez și nu se revoltă. Oare de ce nu se revoltă? Dar dacă mă Înșală ca să se răzbune? Mă Întorc brusc spre ochii ei, i-a aplecat ca și când ar fi citit Îndoiala mea; obrajii i s-au Înroșit, e aceasta o formă de a recunoaște involuntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
foalele plămânilor vibrează muzical; mă scrutez, mă observ din afară ca un străin. De unde această putere asupra lui A.? De ce raporturile noastre nu sunt reciproce? Dar ea știe că eu nu cedez și nu se revoltă. Oare de ce nu se revoltă? Dar dacă mă Înșală ca să se răzbune? Mă Întorc brusc spre ochii ei, i-a aplecat ca și când ar fi citit Îndoiala mea; obrajii i s-au Înroșit, e aceasta o formă de a recunoaște involuntar când mă minte. Se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
după alta. Iubeam. După ce a descoperit acest nou sentiment al iubirii, adolescentul Flaubert, cu o precocitate bolnăvicioasă, nu se fixează prea mult la prima etapă a educației sentimentale și descoperă concomitent sentimentul de gelozie turbată; el se lamentează, plânge, se revoltă că femeia iubită nu poate să fie a lui și că, În chiar această noapte când el se află singur În fața ferestrelor ei, ea aparține altuia (soțului) cu toate comorile Închipuite și neînchipuite ale corpului ei: Stăteam singur pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a procedat la fel. - Cine e Robert-Houdin? - E un iluzionist francez foarte faimos. Și el a ajutat poliția. De fapt, a ajutat armata franceză. În jurul anului 1800, erau niște extremiști algerieni care încercau să facă determine triburile locale să se revolte. Pretindeau că au puteri magice. Guvernul francez l-a trimis pe Robert-Houdin pentru un fel de duel magic. Pentru a le arăta baștinașilor că francezii au magicieni mai buni și mai multă putere. Strategia a funcționat. S-a dovedit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Podul Suspinelor și, în final, către sălbăticia din New England, unde Sfatul își va putea relua lupta contra celor impuri, murdari și ignoranți. Va putea să șteargă de pe fața pământului negrii, homosexualii, evreii, hispanicii, străinii - toți aceia față de care se revolta Constable în cadrul alocuționilor sale săptămânale de la Sfatul Patrioților și pe website-urile secrete, frecventate de mii de cetățeni cu „gândire dreaptă” de pe tot cuprinsul țării. Constable se ridică, păși către ușă și privi din nou afară. Paznicii nu aveau nici cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
albastră a zorilor. Invitați de colegii lor sovietici, astronauții americani aflați În vizită la Moscova au adus un omagiu memoriei lui Gagarin. Recent, pe Muntele Athos, călugării uneia din mănăstiri, relicvă istorică datând din secolul al XI-lea, s-au revoltat și au amenințat cu incendierea clădirii. Evenimentul pare a fi un reflex al schismei intervenite În ultimii ani, pe tema calendarului religios. Unchiul iese din grajd ținând În mână găleata cu lapte. În aerul tare de afară simți aburul laptelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Îi Încânta pe acei copii care erau certați dacă lăsau firimuturi pe canapeaua crem din bumbac. Din moment ce prietenii ei credeau că mama și tatăl ei erau cei mai grozavi din tot cartierul, Ruby n-a găsit de cuviință să se revolte - cel puțin, nu Într-un mod obișnuit. Nu țipa decât foarte rar și nu făcea crize de isterie. Însă ce a făcut, a fost să-și dezvolte un apetit pentru management și științe economice Încă de la liceu. Starea de amărăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
hotărâtă să meargă mai departe și dacă nu le-ar fi avut pe Chanel și pe Fi care o iubeau și o Îmbărbătau mereu. Ele stăteau cu ea de vorbă ore Întregi și o Încurajau să plângă și să se revolte Împotriva lui Sam cât se putea de tare. Fi venea la magazin cu lasagna și budinci pentru a-i da putere. Se oferi chiar să-i sune pe Buddy și Irene să vadă dacă putea să afle mai multe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Am rămas un musafir fix în casa mea. Nu m-am indignat nici măcar atunci când, în absența mea, în zilele ploioase, camerista mută uscătorul de haine lângă caloriferul din biroul meu. M-am obișnuit cu aceste intruziuni umede fără să mă revolt. Am rămas în fotoliul meu fără să pot întinde prea mult picioarele, mi-am așezat cartea pe genunchi și am început să vă privesc lenjeria. Am găsit în hainele acelea ude o companie care o întrecea poate pe aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Am vorbit despre asta cu mama ta, ea spusese că alunecam pur și simplu în obișnuința vieții adulte, o tranziție necesară și, în fond, plăcută. Aveam doar patruzeci de ani și de o bucată de vreme încetasem să mă mai revolt. Nu pentru că mi-aș fi vândut sufletul diavolului, pur și simplu nu-l oferisem zeilor, îl ținusem în buzunar, într-un buzunar din stofă subțire în care se mai găsea și acum, în timp ce mă aflam în barul acela urât. Vodca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
simțeam trupul, îi respiram parfumul pielii. Erau momentele cele mai grele, cele în care aș fi vrut să iau o canistră de benzină și să aprind tot, mătura, patul, câinele. Un con de fum negru și gata. Speram să se revolte, îi priveam mâinile pe care nu și le mai rodea și speram să-și lăsase unghiile să crească ca să-mi zgârie fața. Gândul de a părăsi o ființă atât de neajutorată și de blândă mă speria. De partea cealalaltă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
e și rolul. Mă-ntorc pe scenă! La comedie!> Judith Sidoli, scriindu-i dragului ei Giuseppe Mazzini, îi vorbea de „sentimente care se transformă în necesități“, de „muncă din necesitatea materială a unei opere, din vanitate“, iar marele proscris se revolta împotriva acelei judecăți. Puțin mai târziu, în altă scrisoare - de la Grenchen, la 14 mai 1835 - îi scria: „Sunt ore, ore solemne, ore ce mă trezesc pe zece ani, ore în care ne văd pe noi; văd viața; îmi văd inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]