4,815 matches
-
Teodor Tihan, „Paralele”, ST, 1971, 5; Sorianu, Contrapunct, 180-183; Andriescu, Disocieri, 260-270; Mihai Dinu Gheorghiu, „Așteptarea aproapelui”, „Dialog”, 1974, 4-5; Nicolae Manolescu, Două romane, RL, 1974, 37; Andriescu, Relief, 203-214; Ciobanu, Critica, 154-157; Iorgulescu, Rondul, 214-218; Zaharia Sângeorzan, Evoluția unui romancier, TR, 1975, 12; Ardeleanu, Opinii, 82-86; Ungheanu, Arhipelag, 192-207; Popa, Dicț. lit. (1977), 547-548; Dana Dumitriu, Convergența unor destine, RL, 1979, 27; Val Condurache, „Sărutul pământului”, CL, 1980, 6; Ioan Holban, Biografiile lui Corneliu Ștefanache, CRC, 1980, 3; Valentin Tașcu
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
sentimentul alienării sale iremediabile. Critica a relevat experimentele de construcție, opțiunea pentru „epicizarea” materiei dramatice - subtitlul atribuit de autor, „roman dramatic în două părți (zece tablouri)” e elocvent în această privință, iar Mihail Sebastian opina că „autorul procedează ca un romancier, povestește, relatează”, semnalând virtuțile „realiste” ale textului, însă a blamat excesele lacrimogene, înduioșarea ieftină, finalul forțat etc. Oarecare ecou în epocă a avut Vis de secătură (o probabilă eboșă fiind reprezentată în 1941 sub titlul Secătura mahalalei). Ambianța - după cum relata
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
esopic, la care cenzura îi silea pe autori, cititorul contemporan știa că e vorba de umările grevei minerilor din 1977, despre care Buzura, cel dintîi, avusese îndrăzneala să scrie; îi plăcea această îndrăzneală și era sensibil la abilitatea cu care romancierul știa să strecoare în ficțiunea lui o realitate teribilă și bine ascunsă oficial. Cititorul tînăr actual (cititorul de mîine, în general) nu se mai poate sprijini exclusiv pe intuiție. Numeroase detalii nu mai au înțeles dacă nu sînt explicate. Un
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17170_a_18495]
-
sînt explicate. Un adaos de informație devine necesar. Lectura prevenită (în cazul unor studenți de la Litere chiar faptul că li se propun astfel de romane spre analiză le oferă indicii prețioase) e atrasă, cu siguranță, de strategia literară de jocul romancierului cu cenzura și al naratorului cu subiectul. Cititorul separă cumva intuiția de informație. Sau, poate, intuiția lui se adresează mai mult planului tehnic, al organizării romanului, al manierei de a relata, al sugestivității unor aspecte. Această lectură va transforma treptat
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17170_a_18495]
-
Jules Verne. Un reportaj de Paul Agarici redescoperă (pentru mulți, descoperă) prototipul real al Castelului din Carpați. E vorba de un castel, azi în ruine, din Țara Hațegului, ridicat în secolele XII-XIII de familia Cândea (devenită în secolul XV Kendeffy). Romancierul francez a avut informații excepționale de la una din ultimele proprietare ale castelului, care i-a fost prietenă și care trăia la Paris. Reporterul nu găsește nici o indicație, nici un panou rutier care să atragă turiștilor atenția asupra castelului. Incultura șefilor turismului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14963_a_16288]
-
lucruri de citit în LUCEAFĂRUL nr. 27: un interviu al d-lui Gh. Grigurcu, un articol virulent al d-lui Marin Mincu despre stupefiantele aprecieri literare găzduite săptămînal de COTIDIANUL ale doctorului Al. Ciocâlteu (Nichita, epigon minor al lui Rilke, romancierul G. Călinescu egal Nimicul, Camil Petrescu scriind despre Bălcescu în anii '50 spre a fi cadorisit de regim cu o casă etc.!!), și obișnuita rubrică a d-lui Alexandru George. Să spicuim din aceasta din urmă, avînd titlul Cînd noi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
crede că se ocupă cu „treburi de-astea, la modă acum, scrisul care-l scrie pe unul, cu altul care-l scrie pe altul, ceva de mai mare hazul”. În afară de cele două personaje-autor, Ovidiu Rădulescu și Dumitru G. Stan (primul romancier, celălalt romancier și memorialist), creaturile fictive ale lui L. sunt, în viață, producători, cititori și imitatori maniaci de literatură. De la pupitrul lui de dispecer, prozatorul reușește să controleze ferm rețeaua de circuite complicate prin care parvin informațiile în cartea sa
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
se ocupă cu „treburi de-astea, la modă acum, scrisul care-l scrie pe unul, cu altul care-l scrie pe altul, ceva de mai mare hazul”. În afară de cele două personaje-autor, Ovidiu Rădulescu și Dumitru G. Stan (primul romancier, celălalt romancier și memorialist), creaturile fictive ale lui L. sunt, în viață, producători, cititori și imitatori maniaci de literatură. De la pupitrul lui de dispecer, prozatorul reușește să controleze ferm rețeaua de circuite complicate prin care parvin informațiile în cartea sa, împiedicând-o
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
în germană și maghiară, îmbinând sfaturi utile cu moralizarea specifică anilor de avânt stalinisto-dejist, L. ajunge la „pădurea de povești și fabule” din Biblioteca fantastică (1976; Premiul Uniunii Scriitorilor), proză influențată de literatura lui Borges, pentru a se defini ca romancier de „saga familială” în romanul Bietele corpuri (1986). Nu au fost puțini cei care au citit în Bietele corpuri povestea „ființei romanești” ori, în filigran, povestea evreității în spațiul românesc și european, romanul fiind afiliat Metamorfozei lui Franz Kafka ori
LARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287748_a_289077]
-
M. Condiescu), nici unul dintre numele de prim-plan nu lipsește. Cele mai multe dintre siluetele critice vibrează reținut de plăcerea dialogului cu opere și scriitori „de nivel european”. B. amendează tacit opinii curente, avansează ipoteze de lectură neconvențională pentru T. Arghezi (ca romancier) și Mihail Sadoveanu (componenta mitică și inițiatică). Paralelele comparatiste (Urmuz - Kafka, Mateiu I. Caragiale - E. A. Poe, Ibrăileanu - Alfred Valette, M. Blecher - Th. Mann) vin de la sine, constituind repere pentru ipoteticul cititor străin. Trecerea sub tăcere a tensiunilor și disputelor dintre
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
1934) - R. și-a ilustrat mai accentuat concepția umanitarist-pacifistă, pe care o slujește toată viața. În Petru Arbore e urmărit, în trei etape (Întâile năzuinți, Izvoarele interioare și Prăbușiri creatoare), destinul unui personaj reflexiv, care împrumuta multe elemente din biografia romancierului. Absolvent al Facultății de Arhitectură, Petru Arbore e constrâns de împrejurări să construiască, împotriva voinței sale, o uzină de armament în preajma războiului din 1914-1918, ceea ce declanșează o adevărată dramă lăuntrica pe tema contradicției dintre idealuri și realitate. Prăbușirea interioară este
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
devine cadru didactic la Catedra de limba engleză a Facultății de Filologie, unde parcurge toate treptele, până la gradul de profesor (1990), fiind și șef de catedră (1990-1992, din 2000). În 1974 își susține teza de doctorat cu tema Thomas Wolfe, romancier american la început de secol. Ca bursier, studiază în Marea Britanie (1970), la University of North Carolina, Chapel Hill, SUA (1971-1972) și din nou în Marea Britanie (1979). Va funcționa și ca visiting professor la School of Slavonic and East European Studies
STANCIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]
-
cartea devenind, prin el, un roman-eseu, ca și Doctor Faustus și Iosif și frații săi. Antierou prin definiție, recomandat încă din titlul romanului Omul fără însușiri, este Ulrich al lui Robert Musil: personaj „existențialist prin excelență”, el reprezintă creația unui romancier ce se distanțează de obiectul narației, ca și de sine însuși, prin stilul de o „ironie diamantină” al unui „pasionat glacial”, al unui „ironist tragic”. Eseista consideră că viziunile lui Musil anticipează fenomene psihice care își vor găsi expresia romanescă
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
cele de dată mai recentă, după cum nici un context explicit teologic, cum este cel al scrierilor Părinților, nu conferă mitului decât un anumit prestigiu, și nicidecum un plus de calitate sau de „adevăr”. Versiunile moderne, așa cum ne sunt ele oferite de romancieri, de regizori sau chiar de naivii „apocalipticieni” ai zilelor noastre sunt tot atât de vrednice de considerație și tot atât de pline de sens ca și versiunile „clasice” ale unui Hipolit sau ale unui Commodian. Dacă „sacralizăm” prea mult trecutul, riscăm să nu îl
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se va deschide, Cluj-Napoca, 1978; Terasa, București, 1979; Ierarhii, București, 1981; Cestiuni secundare, chestiuni principale, București, 1983; Schimbarea la față, București, 1985; Rame și destin, București, 1989; Quo vadis, Domine?, I-II, București, 1993-1996; Marea miză. Teme și obsesii ale romancierului român contemporan, Târgu Mureș, 2003. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, „Așteptând în liniște”, ARG, 1973, 5; Ulici, Prima verba, I, 199-202; Culcer, Citind, 225-231; Titel, Pasiunea, 153-155; Dinu Flămând, „Bate și ți se va deschide”, R, 1978, 10; Radu Petrescu, „Bate
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
o zi cineva Îl va descifra și se va convinge astfel de realitatea unor anumite fapte yoghinice șindubitabil siddhiț, Își dădea seama deci că tocmai atunci acest document a fost descifrat de cineva care, cunoscând sanscrita și yoga, este un romancier care va fi tentat - și ceea ce bineînțeles am făcut - să povestească această Întâmplare extraordinară. Atunci, ca să suprime orice risc de verificare a autenticității povestirii și.e. a lui Zerlendiț - deoarece casa ar putea fi ușor identificată și s-ar găsi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
favorizate de o cultură solidă și de o excepțională vivacitate a spiritului. Impresii diverse din experiențele trăite în Germania sunt adunate în Icoane fugare. Documente omenești (1916). Criticul a tradus din Honoré de Balzac (nuvele), Vicente Blasco Ibáñez (Călătoria unui romancier în jurul lumii) și Heinrich von Kleist (povestiri). Notele caracteristice ale personalității acestui critic sunt, în ordinea intelectuală, puterea de speculație și spiritul de sistematizare, iar în ordinea sentimentală, pasiunea tradusă în deformație pamfletară și violență stilistică. Spiritul de sistematizare și
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
Z. Ornea, București, 1968. Traduceri: Honoré de Balzac, Nuvele, Craiova, [1895]; Mihai Eminescu, Der arme Dionis, București, 1904 (în colaborare cu W. Majerczik); Heinrich von Kleist, Logodna din St. Domingo și alte povestiri, București, [1928]; Vicente Blasco Ibáñez, Călătoria unui romancier în jurul lumii, București, [1932]. Repere bibliografice: Sadoveanu, Cărți, I, 3-8; Chendi, Scrieri, IV, 382-386; Ibrăileanu, Opere, I, 224-253; N. Iorga, „Curentul nou”, „Sămănătorul”, 1905, 49; Botez, Scrieri, 35-46; Aderca, Contribuții, I, 326-328, II, 259-260; Arghezi, Scrieri, XXVII, 154-156; Lovinescu, Critice
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
în Germania, la Mössingen-Belsen, lângă Tübingen. Cunoscând în timpul detenției pe Al. Ivasiuc, S. va urmări, după eliberare, cu interes evoluția prozatorului. Este atras de primul roman al lui Ivasiuc, Vestibul, pe care îl consideră mai dens decât alte opere ale romancierului. Consideră că e o scriere de meditație și o situează în șirul narațiunilor filosofice românești, începând cu Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu. Reușește să ofere un echivalent german la fel de exact, care reconstituie atmosfera caracteristică a textului. Și Păsările a găsit
SCHERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289551_a_290880]
-
38; Eugen Todoran, „Retorica literară românească”, O, 1976, 40; Mihai Dinu Gheorghiu, „Retorica literară românească”, RL, 1977, 4; Radu G. Țeposu, „Liviu Rebreanu. Sărbătoarea operei”, CNT, 1978, 51; Iorgulescu, Scriitori, 342-343; Tudor Ionescu, „Textul ipotetic”, ST, 1984, 11; Leon Volovici, Romancierii spațiului evreiesc, „Minimum” (Tel Aviv), 1985, 5; Nicolae Manolescu, Tot despre actualitatea romanului, RL, 1985, 30; Șerban Cioculescu, „Explozia” romanului, RL, 1985, 34; Ion Vlad, Romancierii despre roman, TR, 1985, 34; Marian Papahagi, „Romanul românesc în interviuri”, ST, 1985, 9
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
1978, 51; Iorgulescu, Scriitori, 342-343; Tudor Ionescu, „Textul ipotetic”, ST, 1984, 11; Leon Volovici, Romancierii spațiului evreiesc, „Minimum” (Tel Aviv), 1985, 5; Nicolae Manolescu, Tot despre actualitatea romanului, RL, 1985, 30; Șerban Cioculescu, „Explozia” romanului, RL, 1985, 34; Ion Vlad, Romancierii despre roman, TR, 1985, 34; Marian Papahagi, „Romanul românesc în interviuri”, ST, 1985, 9; O istorie literară deschisă (în dezbatere: „Romanul românesc în interviuri”), AFT, 1986, 11 (semnează Mihai Zamfir, Florin Manolescu, Dan C. Mihăilescu, Traian Ungureanu); Călinescu, Biblioteci, 243-248
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
TR, 1985, 34; Marian Papahagi, „Romanul românesc în interviuri”, ST, 1985, 9; O istorie literară deschisă (în dezbatere: „Romanul românesc în interviuri”), AFT, 1986, 11 (semnează Mihai Zamfir, Florin Manolescu, Dan C. Mihăilescu, Traian Ungureanu); Călinescu, Biblioteci, 243-248; Nicolae Manolescu, Romancierii despre roman și despre realitate, RL, 1988, 30; Valeriu Râpeanu, „Romanul românesc în interviuri”, SLAST, 1988, 32; Piru, Critici, 8-11, 127-130; Ion Vlad, Măștile provocării, măștile sfidării, TR, 1992, 36-37; C. Stănescu, Lecția lui Eugen Ionescu, RMB, 1993, 849; Z
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
1967), 370-372; Botez, Memorii, II, 107-111; Piru, Ist. lit., 314; Ion Simuț, Proza galantă a lui Teodor Scorțescu, F, 1982, 4; Nicolae Manolescu, „Concina prădată”, RL, 1982, 31; Mircea Anghelescu, Un prozator uitat, T, 1983, 2; Teodor Vârgolici, Redescoperirea unui romancier - Teodor Scorțescu, ALA, 1997, 370; Popa, Ist. lit., I, 773; Dicț. scriit. rom., IV, 200-203. T. V., D. Mc.
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
Antonescu, descrie scene de război și dă, după Shirer, o versiune pitorească și sugestivă a bătăliei pentru Anglia. Toate acestea se citesc cu interes, iar cei care îi reproșează prozatorului excesul de informații cad într-un suspect purism estetic. Totdeauna romancierul realist a pus psihologiei o ramă istorică și, întâlnind un eveniment capital (războiul), l-a descris în chip documentat pentru a justifica o stare de spirit mai generală. Un exemplu, pe care îl citează și P., e Lev Tolstoi, altul
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
numai istoria își selectează exponenții, ci și indivizii superior dotați (în bine sau în rău) pot orienta într-un sens sau altul istoria. Istoria, în orice caz, nu este o zeiță inocentă, indivizi abjecți fac uneori ceea ce vor cu ea. Romancierul mărturisește a fi interesat de latura umană a acestui complicat determinism, respingând ideea fatalității, despre care Tolstoi credea că acționează și în istorie. Ca personaj literar, Paul Ștefan se definește mai ales prin viața lui sentimentală. Cariera socială este un
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]