3,443 matches
-
se hotărâse, va acționa la rece și fără milă. Își simțea nervii ca de plumb, acest element atât de stabil. Vorbi deschis, atât bărbatului, cât și femeii. De fapt, pe el numai femeia îl interesa. Puțin după ce începuse, Prescott se rostogoli pe o parte pentru a-l privi în față. Dar Gosseyn se prefăcu că nu-l observă. Douăzeci de minute mai târziu, când termină, se așternu tăcere. În lumina vie care năvălea prin ferestre, pupilele ochilor lui Prescott îl fixau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de surpriză îi contractă trăsăturile. Substanța dură din care erau confecționate piciorul, brațul și corpul scoase un zgomot surd când se prăbuși pe marmoră. În spatele lui, Hardie, al cărui chip regulat oglindea aceași tulburare, căzu în genunchi și apoi se rostogoli pe o parte. Gardienii se prăbușiră la rândul lor, doi dintre ei căznindu-se să-și scoată armele înainte de a-și pierde cunoștința. Thorson scăpă din brațe pe Amelia și se nărui lângă ei, apoi căzu și Patricia. În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în grosime de aproape 500 de metri, formată din indivizi având fiecare o personalitate și o voință proprii. Mulțimea era când imobilă, când tălăzuită de o hulă umană. În ea germinau veleități care acționau ca bulgării de zăpadă care se rostogolesc pe panta unui munte și care declanșează avalanșe. Ici, colo, răsunau horcăieli și gemete, în locurile unde oamenii erau striviți de presiune. Răsunau și țipetele nefericiților care, împiedicându-se cădeau și erau călcați în picioare. Mulțimea este o femeie fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
îl condusese apăsarea, la întâmplare, pe unul din acele tuburi. La urma urmei, asta n-avea însă nici o importanță. Acest prim act nu avusese decât un singur obiectiv: să se debaraseze de vibrator. Fără să mai aștepte, îl împinse afară, rostogolind apoi pe urma lui fără vreun menajament cele patru corpuri neînsuflețite. Câțiva pași mai încolo pe coridor se vedea o ușă, dar el n-avea nici o clipă de pierdut cu explorările. Trebuia să evite să mai revină la acest nivel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
un singur led nu a clipit demonstrând că ea ar avea cunoștință de crima pe cale să se producă în chiar prezența sa. Gosseyn se târa frenetic pe gazon când îl atinse primul glonț. Fu lovit în umăr și impactul îl rostogoli pe traiectoria unei raze de energie incendiară. Carnea și veșmintele îi fură cuprinse de flăcări. Trupul ce-și continua rostogolirea fu lovit de alte gloanțe, care-l sfârtecară în mii de bucăți care continuau să ardă cu furie. Dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se hotărâse, va acționa la rece și fără milă. Își simțea nervii ca de plumb, acest element atât de stabil. Vorbi deschis, atât bărbatului, cât și femeii. De fapt, pe el numai femeia îl interesa. Puțin după ce începuse, Prescott se rostogoli pe o parte pentru a-l privi în față. Dar Gosseyn se prefăcu că nu-l observă. Douăzeci de minute mai târziu, când termină, se așternu tăcere. În lumina vie care năvălea prin ferestre, pupilele ochilor lui Prescott îl fixau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de surpriză îi contractă trăsăturile. Substanța dură din care erau confecționate piciorul, brațul și corpul scoase un zgomot surd când se prăbuși pe marmoră. În spatele lui, Hardie, al cărui chip regulat oglindea aceași tulburare, căzu în genunchi și apoi se rostogoli pe o parte. Gardienii se prăbușiră la rândul lor, doi dintre ei căznindu-se să-și scoată armele înainte de a-și pierde cunoștința. Thorson scăpă din brațe pe Amelia și se nărui lângă ei, apoi căzu și Patricia. În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în grosime de aproape 500 de metri, formată din indivizi având fiecare o personalitate și o voință proprii. Mulțimea era când imobilă, când tălăzuită de o hulă umană. În ea germinau veleități care acționau ca bulgării de zăpadă care se rostogolesc pe panta unui munte și care declanșează avalanșe. Ici, colo, răsunau horcăieli și gemete, în locurile unde oamenii erau striviți de presiune. Răsunau și țipetele nefericiților care, împiedicându-se cădeau și erau călcați în picioare. Mulțimea este o femeie fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îl condusese apăsarea, la întâmplare, pe unul din acele tuburi. La urma urmei, asta n-avea însă nici o importanță. Acest prim act nu avusese decât un singur obiectiv: să se debaraseze de vibrator. Fără să mai aștepte, îl împinse afară, rostogolind apoi pe urma lui fără vreun menajament cele patru corpuri neînsuflețite. Câțiva pași mai încolo pe coridor se vedea o ușă, dar el n-avea nici o clipă de pierdut cu explorările. Trebuia să evite să mai revină la acest nivel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
întoarse sus, pentru a căuta și alte victime, alte cuiburi în care să-și poată pune la clocit ouăle. În timp ce el cobora în cala cu trupul celei de-a treia victime, oamenii lucrau la etajul al nouălea. Pe coridor se rostogoleau valuri de căldură, stârnite de un vânt drăcesc. Deși costumele spațiale erau prevăzute cu câte un dispozitiv de refrigerare, oamenii se sufocau de căldură și asudau de zor, muncind ca niște roboți. În plus, ochii le erau orbiți de lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că servanții avuseseră un moment de ezitare când îl văzuseră pe tehnician între ei și monstru. În clipa următoare, trei dintre ei se prăbușiră peste tun și, agățându-se instinctiv de țeava lui, îl răsuciră fără să vrea. Tunul se rostogoli departe de ei, târându-l pe al patrulea servant, care, din nefericire, apasă o clipă pe detonator. Cei trei camarazi ai săi, aflându-se în bătaia tunului, muriră pe loc. Tunul sfârși prin a se izbi de un perete, pulverizându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
podea în fundul sălii. În clipa următoare, o replică exactă, cu ochii roșii, a primului monstru se materializă în aer și se prăbuși cu zgomot ceva mai încolo. Un al treilea își făcu apariția, căzu peste al doilea și, după ce se rostogoli de câteva ori, se ridică mugind. Peste câteva secunde, în sală se aflau o duzină de monștri. Grosvenor își scoase arma și trase. Urletele drăcești se întețiră. Solzi metalici se izbeau, scrâșnind, de metalul pereților și al pardoselii, ciocănite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
somn. M-am întors descurajat și mai epuizat decât oricând. Iar a trebuit să stau până mi s-au obișnuit ochii cu bezna. Eram exclus din lume. Am desfăcut sfoara cu care era legată pătura și din ea s-a rostogolit pe jos un pachețel învelit în hârtie. Cu siguranță un dar de la femeie, de la Epiharia. Am pipăit îndelung podeaua rece, plină de praf și de mizerii. Pachetul trebuie să fi fost foarte mic și ușor, n-a făcut deloc zgomot
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în atelierul tatălui său încă de la cincisprezece ani, își dădu seama că în spatele simplității aparente se ascundea de fapt o mare și rafinată complicație electronică. Nucleul îl constituia un glob energetic, cu un diametru de aproape trei centimetri, care se rostogolea la întâmplare înăuntrul unei sfere mari de plastic. Repede, mai repede, tot mai repede alerga pe suprafața interioară, până când viteza lui depășea rezistența materiei. Atunci, fiind o forță pură, desfidea limitele închisorii sale. Străbătea prin plastic de parcă acesta nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Că, la Teheran, nu e tânăr care să n-aibă un cont al lui. Se loghează cu decodoare, am să îți arăt într-o zi“. Era ca și cum se uita pe gaura cheii într-o casă străină: zilele lui Armin se rostogoleau fără a fi părut că sunt paralele cu zilele lui Omar. Cu atât mai puțin erau tată și fiu, ci exact așa: două fețe de pe continente vecine. Godun, care ajunsese primar și își terminase mandatul, se lupta pentru Camera Deputaților
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
delicat motanul de urechi: ― Cred că e timpul să mergem la culcare. CAPITOLUL III PANICĂ ÎN CĂSUȚA CU ZORELE ― Ah! Bine că mi-am adus aminte! Cristescu deschise servieta și scoase un pachet punîndu-i pe masă. Prin hârtia ruptă se rostogoliră câteva migdale și un marțipan, prăjituri mici de ciocolată, bezele. E pentru tine, dragul meu! Locotenentul mirosi fursecurile cu pornirea instinctivă caracteristică a gurmanzilor apoi arboră un zâmbet de circumstanță." A avut parastas în familie, pesemne..." Îl luă gura pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
deci în insulele Bermude. Un prinț excentric pe care-l cunoscusem la Istanbul... În odaia goală, femeia visa cu ochii deschiși. Povești exotice cu prinți indieni și apași seducători, îndrăgostiți de bătrânica șubredă, înghesuită în patul de bronz. Vorbele se rostogoleau, susur limpede veghind somnul motanului. Târziu adormi strângând în brațele ofilite cărămida care se răcise. * Doru Matei crăpă ușa aruncând priviri furișe. Din odaia lui Grigore Popa răzbătea un glas cu intonații specifice. Îi veni să rîdă: "De aproape 30
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
adevărat scandal... Scoase un țipăt ușor. Pe zidul din spatele scrinului, o hartă udă își lățea contururile. Un firicel de apă curgea de sub mobilă înaintînd spre mijlocul odăii. ― Inundație! țipă bătând cu pumnii în prima ușă. Ne inundă! Popa deschise prudent rostogolindu-și ochii mici. Părea că adulmecă. ― Ce-i? mârâi iritat, hotărîndu-se în sfârșit să iasă. Prin ușa întredeschisă se vedea patul neatins. ― Ne inundă! repetă Valerica Scurtu. Se repezi apoi la scrin încercînd inutil să-l împingă. ― Ce s-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i țîșnească sîngele pe nas, și chiar și din urechi i se scurgea un lichid cald. Cea de-a patra lovitură ― mai știa doar că se află pe la jumătatea drumului spre sala de comandă ― dar căzu jos grămadă. Apoi se rostogoli pe scări. Cea de-a cincea lovitură îl prinse cînd se străduia să se pună din nou pe picioare. Acum își vedea cu ochii înfrîngerea, era o senzație maladivă, aproape mortală, dar își mișca mereu picioarele, aproape uluit că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
la "barca de salvare". O cercetă iute și constată că nu e nimeni înăuntru. Oftînd, se lăsă pe scaunul multifuncțional din fața tabloului de comandă, trase aer în piept și cu multă emoție apăsă de lansare. CA O MINGE CARE SE ROSTOGOLEȘTE PE O PANTĂ STICLOASĂ, MICA NAVĂ ȚÎȘNI ÎN VĂZDUH. VĂZUT DE LA ÎNĂLȚIMEA DE UN KILOMETRU, VECHIUL ȘI MINUNATUL ORAȘ SCÎNTEIA ÎN SOARE. PĂREA FOARTE APROAPE, UNELE DIN VÎRFURILE CLĂDIRILOR APROAPE CĂ-I ZGÎRIAU NAVA ÎN TIMP CE ZBURA. LUI HEDROCK I SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
din cap. Împărăteasa Isher avea să fie pur și simplu una dintre aceste femei mascate. Făcu o pauză în fața unui joc mecanic, o mașină care scotea fulgere de foc și arunca în aer o jerbă de numere strălucitoare care se rostogoleau pe catifeaua neagră a unei mese mari de joc. Cu un aer meditativ, negatistul urmări pînă la capăt cîteva partide, încercînd de fiecare dată să suprapună structura generală a jocului pe zona ultra-instruită a creierului său. Într-un tîrziu jucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
douăzeci și cinci de minute în care să-l găsească. Ajunse la o mașinărie enormă cu bile și roți, ca un mecanism de ceasornic. Bilele, șaizeci cu totul și fiecare purtînd un număr, porneau de sus și pe măsură ce se învîrteau roțile, se rostogoleau treptat în jos, trecînd de la o roată la alta. Cu cît coborau mai mult, cu atît cîștigul era mai mare; dar prima jumătate a acestui parcurs complicat, deși rapid, nu conta și foarte puține dintre ele ajungeau jos de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Postul de Miliție al comunei Niculițel. Col. Ghivirigă Vasile banditul Marcovici Aici, banditul fiind întrebat printre altele, de ce nu ne-a răspuns la prima somație, ne-a declarat că aștepta un moment favorabil să scape și auzind somația s-a rostogolit din pat jos și s-a târât până în colțul odăii între ușă și geam (colț mort unde să nu-l ajungă gloanțele). I-am făcut un semn discret șefului de Post să aducă o damigeană de vin bun de Niculițel
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Până la urmă, tot încercînd în zadar să găsesc pe cineva care să mă ajute, m-am pomenit afară din oraș. Mergeam din ce în ce mai greu, abia respirând și-mi simțeam inima gata să pleznească. Probabil, din pricina asta am alunecat și m-am rostogolit într-o râpă. Când m-am oprit în sfârșit și m-am ridicat dintre bălăriile între care căzusem, am descoperit că mă aflam între ruinele unei vechi arene. De jur împrejur, la o distanță nu prea mare, se ridica un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
răzbunării celui reclamat. Dar această întîmplare mi-a atras antipatia generală, și a deținuților și a gardienilor care se uitau în altă parte când cineva profita de înghesuială ca să-mi vâre cotul în burtă sau îmi punea piedică și mă rostogoleam pe jos. N-am avut ce face și m-am întors la metoda prin care mă apărasem la spital. Am început să-i tratez pe gardieni ca pe niște oameni importanți și, când am avut prilejul, i-am arătat directorului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]